Cand te nasti, te nasti cu aripi, stiai? Da, le vor taia pentru asemanare, Va trebui sa mergi pe acest plai Ca n-au nevoie de vreo zburatoare!
De te mananca-n spate-acolo, cand si cand De simti ca iar cresc aripile-ti mici, O sa le-ascunzi si-asa, plangand, Te vei intoarce-n musuroiul de furnici.
Doar cand iubesti, le lasi sa creasca, Facand in doi un tur de univers Lasand sau chiar primind o masca, Satui si obositi de-atata mers.
Dar, vai, de-atata grea dogoare Aripile-ti albe, de sfintita ceara, Din cauza de prea mult soare Parlite, cum incep sa doara..
Si-ntors cu umilinta-ntre furnici, Iti spui c-acolo-i locul tau, Dar seara mangai aripile mici, Ti-e dor de zbor, iti pare rau."