Celei misterioase

Atâta am visat la tine încât îţi pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu şi să sărut pe această gură
naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Şi că, în faţa
aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
stăpâneşte de zile şi ani, aş
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparenţele vieţii şi iubirii
iar ţie, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ţi-aş putea atinge fruntea şi
buzele mai puţin decât cele dintâi buze
şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
cu fantoma ta că nu-mi
rămâne poate, şi
totuşi, decât să fiu o fantomă
printre fantome şi mai
umbră de o sută de ori decât
umbra care se
plimbă şi se
va plimba
veselă
pe cadranul
solar al vieţii tale.

Alta versiune

AŞA MULT TE-AM VISAT de Robert Desnos

Aşa mult te-am visat, că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreg

şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
izvorul vocii tale ce mi-e atât de dragă?

Aşa mult te-am visat,
încât braţele mele
cercând să te cuprindă
se regăsesc pe pieptu-mi
şi mult mă tem
că n-or mai putea ţine

trupul tău cald vreodat"
şi că reala ta privire c
e-mi bântuie închipuirea
de prea lungi luni de zile
umbră m-ar face să devin.

Aşa mult te-am visat
că nu-mi ajunge timpul să mă trezesc din nou.

Cu pleoapele deschise dorm
expus cu-ntreaga-mi fire
oricărui semn de viaţă,
de dor adânc de tine,
tu-singura-mi speranţă
şi vieţii mele sens.

Aşa mult te-am visat, a
tât de mult am mers
în ritm cu paşii tăi,
aşa mult ţi-am vorbit
de-atâtea ori fantoma ţi-am iubit,

că nu-mi rămâne decât........
să te iubesc mai mult!

Atât de mult te-am visat

Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.

(Robert Desnos)