Azi...

...mi-a revenit dorul pentru ea...atat de intens, incat imi doresc sa scriu, sa imi exprim sentimentele...

...acum ceva timp imi spunea ca sora ei se afla in apropierea orasului meu...iar azi, cand am vazut intr-un magazin din acel oras o fata care parea copia fidela a ei, am vrut sa ma duc sa o intreb daca nu are un ingeras drept sora...nu am facut-o, probabil ma inselam, dar mi-a lasat vraiste in ganduri si in suflet...am colindat pierdut, am dorit sa vin acasa in speranta unui mesaj...sa imi descriu iar sentimentele? sa gresesc iar in fata ei?

Inima mea plange, dar ea nu o aude...
Inima mea bate, dar ea nu o simte...
Trupul meu isi doreste inca bratele ei in jurul meu, asa cum nu le-am simtit decat de putine ori in aceasta viata...
Urechile mele astepta inca momentul cand imi va spune ca ma iubeste...
Ochii mei tanjesc dupa zambetul si stralucirea privirii ei...
Viata mea are rost numai daca ingerasul face parte din ea...
Lumea mea este completa numai cu ea in centru...
Iubirea mea va exista pentru totdeauna daca ea mi-o va intoarce...

Dar...
Inima mea va plange, inima mea se va frange...
Trupul meu va deveni neputincios, buzele mele doar vor vorbi...
Urechile mele nu vor auzi cuvintele ei, ochii mei vor fi plini de lacrimi...
Viata mea va fi asa de pustie, lumea mea asa de goala...
Iubirea se va intoarce neimpartasita...

Mintea insa nu o va uita niciodata...
Inima insa nu ii va da niciodata drumul...

Dar acum inima mea plange, si ea nu o aude...

Simt...

...fiecare vers din melodia asta pentru Ea...e tarziu si tot la Ea ma gandesc...

...oare ce mai simte? nu prea mai conteaza...important e ca stie ce simt eu...ca imi e dor de ea si ca as vrea sa visez acel vis care a facut-o sa zambeasca

O zi ciudata...

...plina de suisuri si coborasuri...

...ajutat de unii, lasat de izbeliste de altii, inconjurat de unele persoane indiferente si nepasatoare de ceea ce este in jur...oare cum pot fi unii oameni atat de moi si de molcomi, dar nu ca un ardelean vajnic, ci ca o leguma, atat ca spirit, cat si ca atitudine fizica...

...sau sunt iar prea pretentios sau prea ambitios si le cer prea mult celor din jur...asa cum imi spunea Ingerasul azi, am reinceput sa ma implic (prea) mult, imi stabilesc teluri inalte si le cer si colegelor aceeasi atitudine...unii clacheaza, unii nici macar nu incearca, altii doar nu pot...

...iar eu sunt de multe ori dezamagit si poate exagerez...sunt apreciat de unii colegi, de unii superiori...dar cel mai mult ma bucur ca Ea este mandra de mine si ca ma sustine asa de mult...

...azi ea a fost o izbavire...ganduri frumoase, amintiri din clipele petrecute impreuna, povesti care imi adormeau nervii si care imi luminau sufletul...doi prieteni care se regasesc si care se iubesc intr-un mod extrem de pur...ciudat de nepamantesc

Dedicatie pentru ajutorul de azi...

...multumesc unui ingeras simpatic

Citat...

“M-am uitat după ea cum urca scările. Era o imagine de zile mari. Picioarele ei păreau sculptate. Privirea mea pătrundea până în partea de sus a ciorapilor ei lungi şi dincolo de ei. Din motive pur filosofice, desigur. Nietzsche spunea că toţi filosofii înţeleg prea puţin femeia. Dar el nu a privit-o niciodată pe Diana urcând scările. Nu puteam să-mi imaginez o cale mai bună de înţelegere decât analiza atentă a fenomenului de dantelă şi fibră care era lenjeria Dianei.” (Philip Kerr)

Cuvinte frumoase...

As we grow up, we learn that even the one person that wasn't supposed to ever let you down probably will. You will have your heart broken probably more than once and it's harder every time. You'll break hearts too, so remember how it felt when yours was broken. You'll fight with your best friend. You'll blame a new love for things an old one did. You'll cry because time is passing too fast, and you'll eventually lose someone you love. So take too many pictures, laugh too much, and love like you've never been hurt because every sixty seconds you spend upset is a minute of happiness you'll never get back. Don't be afraid that your life will end, be afraid that it will never begin.

Live simply. Love generously.Care deeply. Speak kindly.

Oare...sa fie The end?

...Ea m-ar accepta asa cum sunt acum? ametit, dorindu-mi sa ma inteleg, asculand Doooors



The Doors - The end

...un pic ametit...dorind doar sa ma intelega...

...nu cred...

...doar daca m-ar iubi cu adevarat...

...pt ca si ce am facut in seara asta, e pt ea...ea doar m-ar fi putut opri...

...una dintre melodiile mele favorite...The end..e prietena mea iubita...chiar nu vreau sa o pierd...imi insufla incredere...azi a fost o zi fericita

Cantec de dragoste si despre dragoste...

Imi impusesem sa nu iti vorbesc...nu vroiam sa iti mai spun ca te iubesc si ca m-ai schimbat in bine...si nu vreau sa mai te ranesc fara sa vreau...
...pana si gandurile de aici ma transforma si ma face sa ma simt mai fericit si mai implinit...



Zob & Mara - Cantec de dragoste
Asculta mai multe audio Muzica »

Mi-ar placea sa imi imaginez cum ar fi viata mea in aceasta lume, daca as fi perfect (cum imi doresc), fara dureri, fara regrete, fara a iubi si fara a fi iubit, luand totul prea usor si cucerind totul fara cel mai mic efort, fiind perfect atat in ochii mei, cat si in ochii celorlalti...cam asta viseaza toti oamenii, nu?

Dar ma trezesc repede, nu a fost un vis, ci un cosmar din care mi-am dorit sa imi revin imediat...ma duc la oglinda sa ma privesc, imi contemplez imaginea si ma redescopar...imi spun cu voce tare: Multumesc ca nu sunt Perfect!

Daca nu as gresi niciodata, poate nu as intelege ca si eu o fac cateodata, as trai solitar pentru ca nu as gasi pe nimeni care sa imi fie compatibil.

Daca imaginea si figura mea ar fi perfecte pentru umanitate, nimeni nu ar stii cum sunt in realitate, as deveni poate un sclav al trupului, dorindu-mi mereu sa gasesc formula tineretii vesnice, sa nu devin niciodata batran, depinzand de creme si tratamente cosmetice, traind o viata superficiala in oglinda.
Prefer sa fiu micut, diferit, simpatic sau nu pentru unii sau altii, uitandu-ma prea rar in oglinda, dar preocupat mereu ca sa imi pastrez sufletul frumos spiritual.

Si ajungand la ceea ce ma intereseaza: nu imi doresc seriozitatea unui om indiferent, care ma ingrozeste, desi stiu multi care sunt asa in jurul meu. Nu cred ca exista viata fara dragoste, fara a experimenta nevoia de a fi iubit si extraordinara dorinta de a darui iubire, acesta este motorul existentei noastra, a mea cu desavarsire.

Nu sunt perfect ca in descrierea de mai sus si pentru asta ii multumesc si unui Ingeras, care inca zboara prin inima mea, dar si celorlalte fete care au trecut prin viata mea si pe care le-am iubit mai putin sau mai mult.

Faptul ca sunt imperfect da noi sensuri existentei mele, ma determina sa zburd in fiecare zi si sa lupt pentru a fi fericit si a-i face si pe cei pe care ii iubesc la fel.

Cant dragostea!

Sub impresia...

...unei discutii scurte si....nu prea am cuvinte...voi reveni...



dragostea e o salata... Pasarea Colibri
Asculta mai multe audio Muzica »

Ganduri citite azi...

Îti spun că aproape am atins paradisul meu, căci paradisul altora e cu desăvârsire lipsit de importantă pentru mine si nu-l râvnesc.(Emily Bronte)

Exercitiu de inspiratie
Poetul Kabir afirma:

"La ce-i foloseste eruditului să se joace cu cuvintele si să cântărească argumentele pro si contra dacă pieptul său nu explodează de iubire?

La ce-i foloseste ascetului să se îmbrace într-o robă galbenă dacă inima sa este lipsită de culoare.

La ce vă foloseste vouă rafinarea comportamentului vostru etic, pe care îl slefuiti până când ajunge să fie perfect, dacă nu auziti nicio muzică în interior?"

Discipolul:- Care este diferenta între iluminare si cunoastere?Maestrul:- Cunoasterea e ca o tortă cu care îti luminezi calea. Când devii iluminat, torta esti chiar tu.(Anthony de Mello)

Amanunte...

...1. Berea...viciul meu numarul 1...atata lume ma critica ca beau prea multa, ca incepe sa se vada, ca va lasa urme in timp...putin imi pasa de multe ori

...pana si ingerasul meu mi-a atras atentia (subtil)...asa cum nu am vrut sa renunt la ea, nu voi renunta prea curand nici la bere...stiu ca devine deja un viciu sau o dependenta, dar ma simt asa de bine cateodata...

...ieri insa nu am baut bere...o ambitie personala, stiu ca nu o sa imi iasa prea des...poate sa fie doar un inceput...

...imaginea de mai jos ma aduce la urmatorul amanunt:

...2...Indatoriri...cei din jurul meu s-au invatat sa ii ajut in orice conditii...cel mai mult ma enervez cand si ei singuri pot rezolva ceea ce imi cer mie...colegi de serviciu, prieteni, rude...insa involuntar ma enervez cand sotia mea imi cere asta, desi stiu ca poate rezolva singura, dar se sprijina prea mult pe mine

...telefonul de acum cateva minute mi-a rasturnat dorinta de munca si veselia de azi..s-a dus cheful de a munci si de a fi, macar azi, o zi buna....imi venea sa arunc telefonul (dar mi-a trecut repede, pentru ca e al meu)...

...si, la cateva clipe, o colega "binevoitoare" ma roaga sa sun "undeva" pentru o problema de serviciu, undeva unde am o cunostinta...cu alte cuvinte, sa imi sun "ingerasul"...alt amanunt:

...3...Minciuni...urasc minciunile, desi le folosesc...am mintit ca "ingerasul" e in concediu...imi e foarte dor sa vorbesc cu Ea...ma mint spunandu-mi ca rezist, ca imi e mai bine asa...ma mint...minciuni nevinovate spuse sufletului meu...

Inchei dezamagit...unde e insula mea pustie?

Azi...

...mi-a placut mult melodia asta...suna superb...you're so vaaaaaain....





Carly Simon - You're so vain
Asculta mai multe audio Muzica »


...Youre so vain,
you probably think this song is about you
Youre so vain,
Ill bet you think this song is about you
Dont you? dont you?

You had me several years ago when I was still quite naive
Well you said that we made such a pretty pair
And that you would never leave
But you gave away the things you loved and one of them was me
I had some dreams, they were clouds in my coffee
Clouds in my coffee, and...

O imagine superba...

...voi cum priviti? care cuvant carecterizeaza iubirea?

Iubesc...

...diminetile linistite, iubesc sa dorm si sa nu fiu trezit decat de o raza de soare sau de roua diminetii si nu de zgomotele celor din jur, de enervari inutile sau de sunetul ceasului care te indeamna la o noua zi de serviciu...cum si seara a fost la fel, m-am trezit enervat de monotonia vietii si dornic de tumult si de insecuritate

...zi care nu poate fi decat mohorata, fara iubirea ei, fara a fi inconjurat de prieteni sau de minti luminate. Inchistarea de la locul de munca nu ma satisface decat partial. Constient ca sunt prea bun pentru ceea ce fac, constient ca ea e departe de cuvintele mele, ascunsa intr-o parte din inima mea, incep sa urasc din nou clipele petrecute aici...

...inceputa mohorat, ziua continua la fel...trist, pierdut in ganduri, incerc sa ma refugiez in alte lucruri...este extrem de greu insa, fara un sprijin decat gandurile mele...care involuntar se umplu iar de iubirea ei, desi incerc sa le alung si sa le pierd undeva pe culoare, poate nu le mai voi regasi sau le voi uita, in cele din urma

...o sa incerc sa infirm maxima care spune ca "o zi inceputa prost, se termina si mai prost"...reincep o noua saptamana dezamagit de dimineata de azi...incerc sa o transform intr-o sarbatoare, insa...

Buna dimineata voastra!

Fara taceri inutile...

Poate ca uneori ai nevoie doar de cateva clipe de tacere... acum nu pot sa ti le ofer...

Departe de tine

Va fi...

Va fi - Ion Minulescu

"Va fi-ntr-o noapte calda de mai
Cand vei intra
In parcul meu,
Nisipul aleelor desarte,
Imbratisand pantofii tai albi, va tresari...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zambi...
Ferestrele-mi inchise se vor deschide iar,
Si-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb margaritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...

Va fi-ntr-o noapte de mai.
Cand vei veni,
"Olimpia" din cadru-i iti va surade iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Si mutele covoare, pe jos, vor tresari...
Demonul nebuniei va cobori din nou
Pe-albastrele sofale
Si albele dantele,
Aripa lui va strange lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tacutelor perdele,
Postum ca si-ngropatii de vii, intr-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru.
Si-apoi...

Va fi intr-o seara ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De ploape
Si regrete...
Vai!...cea din urma seara cand tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfarsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii...

Si-atata tot...

Si-apoi
Nu va mai fi nimica,
nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici luna,
Nici stele cazatoare...
Si fata de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!..."

Zi linistita...

...ma voi plictisi, pentru prima data, m-am trezit prea devreme fara sa imi propun nimic...sa citesc, sa ma uit la filme, sa incerc sa nu ma gandesc la tine...poate fug spre serviciu pentru a mai rezolva din treburile urgente... sau ma duc sa ma plimb cu bicicleta...

...nu sunt intr-o stare prea buna, nici emotional, nici fizic...lucrurile se precipita in jurul meu, mereu am nemultumiri, mereu imi doresc prea mult de la cei din jur...sa fie ca mine, sa faca ceva in plus, sa nu trebuiasca sa fie impinsi de la spate...pe multi ii indepartez, asa cum am facut si cu Ea (spun "Ea" pentru ca nu mai vreau ca sa ma adresez ei, ca pana acum, ci mie)...

...ma consolez cu muzica buna si o poezie trista, pentru moment



Ce e Iubirea

Iubirea nu există,
E doar o poezie tristă
Scrisă de un poet îngândurat
Care prin veacuri a rămas uitat.

Iubirea-i o poveste începută
De cineva care-a iubit odată,
Dar a murit şi a rămas uitată,
Azi nu există iubire-adevărată.

E un cuvânt ce spus la întâmplare
Adesea te răneşte şi-apoi moare.
Se pierde-n timp, şi e purtat de vânt,
Căci pân' la urmă e doar un cuvânt.

Şi peste timp rămâne doar uitarea
Şi amintirile care se pierd cu zarea.
Ce e iubirea nimeni n-o să ştie,
Şi la final rămâne-o poezie.

Pe care un poet începe a o scrie
Şi scrie rând cu rând neîncetat,
Iubirea e un gând necugetat
Ce la final rămâne-a fi uitat.

E scrisă printre rânduri şi-n poeme,
E discutată printre multe dileme,
Şi s-a vorbit de-atâtea ori despre iubire
Ca mai apoi să fie-o amintire.

Crestată pe pereţi şi pe copaci
Când din iubire nu mai ştii ce faci,
O spui, n-o simţi şi nici nu vei simţi
Ceea ce simţi atunci când vei iubi.

Rămânem la cuvântul aruncat,
Ce spus de-atâtea ori e neînsemnat,
Şi până la urmă iubirea e... se ştie,
O strofă tristă dintr-o poezie.

Probabil...

...ca sentimentele mele se vor pierde in vant...o sa revin la acest blog pentru ca vreau sa imi impartasesc gandurile undeva...cum tu ma respingi si azi m-am pierdut de tot in amintirea ta, vreau sa existe un loc unde ma pot destainui...incerc sa nu devina prea personal, in timp nu va mai fi durere, doar detasare

...stiu ca nu mai citesti, aproape nimeni nu o face...vor fi doar ganduri cand imi va fi prea dor de tine, cand nu iti mai vorbesc sau nu o vei face nici tu...incerc sa plec o perioada din viata ta, m-a durut mult cand mi-ai acceptat azi aceasta decizie...speram sa imi zici "nu", sa stau macar ca prieten, desi stiai ca nu o voi face daca nu voi primi nici un cuvant de la tine...

...se pare ca pierdem si prietenia, desi nu ne-am dorit nicicand asta, desi ne-am promis ca nu vom face greseala asta...nu a fost sa fie...mi-am pierdut o prietena pe care am castigat-o cu greu si prin propriile greseli...inca o experienta de viata...

...voi scrie si alte sentimente...simpatie fata de ceea ce doresc, ura fata de ceea ce urasc, invidie fata de ceea ce pizmuiesc...scriu pentru ca simt...scriu pentru ca ma eliberez...scriu pentru ca sunt copilul pe care l-ai regasit azi in cuvintele mele..

...stiu ca sunt prea sensibil pt lumea asta...pentru ca spun ce simt pe moment si imi asum cuvintele...imi asum faptul ca te iubesc, ca mi te-am facut ingerasul sufletului meu, ca te-am ranit in unele momente certandu-te sau iubindu-te cand nu trebuie sau prea mult...ca te-am facut sa simti prea mult sau prea putin, ca nu semeni cu mine, esti prea ascunsa sau prea rece...

...speram sa nu imi pese de un ingeras, singurul pe care mi l-am faurit...nu e asa...am simtit azi insa, ca ma respingi intentionat...ca iti pasa prea mult de mine, dar ratiunea ta vrea sa ma indepartez...voi face asta, desi azi, in fiecare moment, vroiam sa iti spun ca regret, ca regreti, ca sufar, ca nu isi are rostul indepartarea..asa voi simti in fiecare din zilele care vor urma...dar, voi incerca sa plec pentru totdeauna din viata ta, pentru ca nu isi are rost iubirea dintr-o singura parte...

...o sa imi fie dor de tine, atat ca iubire imposibila, dar si ca cea mai buna prietena

De ce...

...am ajuns sa ne comportam ca doi straini...pentru a ne uita unul pe celalalt cred, insa nu o sa reusim in felul asta...
...de ce revin mereu la acest blog, desi ti-am promis sa te las...
...de ce imi e tot mai dor de tine in fiecare clipa care trece fara sa ne vorbim...
...de ce imi doresc sa plec departe, pe o insula pustie, singur doar cu gandurile mele si fara vesti de la nimeni, dar mai ales de la tine...
...de ce imi doresc sa vina un potop, sa imi rupa toate legaturile cu lumea, ca sa nu mai te vad cum stai si suferi, cum stau si sufar...
...de ce simt ca iar o sa percepi ca aceste cuvinte sunt tot o cearta, desi nu sunt decat intrebari pe care mi le pun...
...de ce am ajuns dependent de tine...
...de ce nu mai zambesc...
...de ce doare iubirea...
...de ce imi e dor de tine, de ce as vrea sa te strag in brate, de ce nu as mai vrea sa imi planga sufletul...
...de ce nu vreau sa suferi...
...de ce mi-am riscat fericirea, grabind pasii inspre tine, de ce te-am grabit...
...de ce nu ma dezamagesti niciodata, atat de tare incat sa imi doresc sa plec...
...de ce nu te urasc...
...de ce te iubesc cand plangi, de ce te iubesc cand imi simti lipsa...