...cum suna, mi se pare foarte romantica...as dansa cu tine pe melodia asta...tinandu-te in brate, mangaindu-ti cu atingeri gingase parul acum lung…privindu-te in ochii mari, asa cum ii stiu dintr-o anume poza (prima din clip), ochii pe care ii simt asa de sinceri si ii privesc asa de rar...
...fericit ca te am in brate, pregatit sa-ti aduc lumea la picioare, doar pentru a te face fericita....
...si tu zambind doar pentru mine...un vis din care nu as vrea sa ma trezesc si nici sa te trezesc...o clipa perfecta...o imbratisare sublima...
You took me right out of the blue
simply by showing that you love me too
only by giving me your everything
with a love so true you took me out of the blue
joi, 7 august 2008
About Love...
Ma gandesc in ultimele zile la dragoste...cum pot face ca ea sa dispara si sa ramana doar prietenia?...am inteles ca nu este necesar sa dispar eu din viata ei si ea din a mea, pentru ca atunci zilele sunt mai amare si parca lipsite de sens si de faptura pe care o iubesc...Stiu ca si ea a simtit la fel...
Si atunci, cum sa fac? Sau cum sa facem?
Cum sa fac sa dispara dragostea, desi simt ca o sa ramana un mare gol care nu va mai fi umplut, poate niciodata, cu nimic. Cat a tinut si inca mai tine, dragostea m-a facut sa revin de fiecare data la ea, sa stinga orice urma de repros, de diferend sau de ura...
Am luptat deseori singur, am incercat sa o conving ca merita sa ma iubesca si merita sa o iubesc asa cum simt. Insa de cate ori m-am intrebat: oare merita aceasta iubire sa simt asa de multe, oare merita sa fac sacrificii, oare merita sa aduc nefericire unora si fericire altora? De atatea ori insa, m-am intors la ea, pentru ca realizam ca este mai presus de puterea mea aceasta iubire si persoana ei era speciala.
Acum cand mi se cere sa nu mai iubesc, realizez ca toata lupta a fost in zadar, ca a venit momentul sa renunt, chiar daca inima imi este sfasiata si stiu ca o perioada nu voi mai fi intreg...chiar daca nu cred in soarta, in destin, ma voi lasa purtat de valuri, asa cum o frunza se lasa purtata de vantul racoros al toamnei...
"Disparitia iubirii e ca o oglinda intoarsa, nu se mai vede nimic, te uiti zadarnic in ea. Gestul tau nu se mai reflecta, nu-i mai raspunde nimeni. Esti singur." – Marin Preda
Si atunci, cum sa fac? Sau cum sa facem?
Cum sa fac sa dispara dragostea, desi simt ca o sa ramana un mare gol care nu va mai fi umplut, poate niciodata, cu nimic. Cat a tinut si inca mai tine, dragostea m-a facut sa revin de fiecare data la ea, sa stinga orice urma de repros, de diferend sau de ura...
Am luptat deseori singur, am incercat sa o conving ca merita sa ma iubesca si merita sa o iubesc asa cum simt. Insa de cate ori m-am intrebat: oare merita aceasta iubire sa simt asa de multe, oare merita sa fac sacrificii, oare merita sa aduc nefericire unora si fericire altora? De atatea ori insa, m-am intors la ea, pentru ca realizam ca este mai presus de puterea mea aceasta iubire si persoana ei era speciala.
Acum cand mi se cere sa nu mai iubesc, realizez ca toata lupta a fost in zadar, ca a venit momentul sa renunt, chiar daca inima imi este sfasiata si stiu ca o perioada nu voi mai fi intreg...chiar daca nu cred in soarta, in destin, ma voi lasa purtat de valuri, asa cum o frunza se lasa purtata de vantul racoros al toamnei...
"Disparitia iubirii e ca o oglinda intoarsa, nu se mai vede nimic, te uiti zadarnic in ea. Gestul tau nu se mai reflecta, nu-i mai raspunde nimeni. Esti singur." – Marin Preda
miercuri, 6 august 2008
De azi...
...nu mai vorbim despre dragoste (Van Halen)- a se asculta taaaaaaaaare!!!
...desi, de ce nu poate fi dragoste? (tot Van Halen)
Pupici unui Ingeras!!!
...desi, de ce nu poate fi dragoste? (tot Van Halen)
Pupici unui Ingeras!!!
Imagineaza-ti
...ca imi e foarte dor de tine...
iti pasa?
Later edit:
...as vrea sa te sun...am de vreo ora telefonul in mana si nu stiu cum sa procedez...imi doresc cuvintele tale dulci, m-am certat cu toata lumea si, cel mai important, si cu directorul...de fapt, tu esti cea mai importanta...
...colega mea (stii tu care!) si-a dat seama ca sufar zilele astea si ca tu ma calmai si nu mai ajungeam in vizor din nou...chiar e o saptamana groaznica!!!
iti pasa?
Later edit:
...as vrea sa te sun...am de vreo ora telefonul in mana si nu stiu cum sa procedez...imi doresc cuvintele tale dulci, m-am certat cu toata lumea si, cel mai important, si cu directorul...de fapt, tu esti cea mai importanta...
...colega mea (stii tu care!) si-a dat seama ca sufar zilele astea si ca tu ma calmai si nu mai ajungeam in vizor din nou...chiar e o saptamana groaznica!!!
Melodia de dimineata...
Praf in ochi P.I.O. - Parte din mine
Si simt ca ma topesc cand ma trezesc
Singur...si nu e ea
As vrea sa pot sa nu ma mai gandesc
Caci e doar ea in mintea mea
Degeaba incerc sa ma mint
Ca te-am uitat si nu-mi pasa de tine
Oricat de departe as pleca
Esti o parte din mine
Nu pot. Nu vreau
De ce nu intelegi
Esti o parte din mine
Nu te pot lasa sa pleci.
Si simt ca ma topesc
Cand in gol privesc
Si-mi apare, imaginea ta
Am obosit sa te caut mereu
Printre vise si nu te gasesc
Aproape vreau sa te simt
Usor sa te ating
Si s-adorm langa tine
Si chiar daca poate am sa mor
Esti o parte din mine.
Nu pot. Nu vreau
De ce nu intelegi
Esti o parte din mine
Nu te pot lasa sa pleci.
Nu pot. Nu vreau
De ce nu vrei sa intelegi
Esti parte din mine
Nu te pot lasa sa pleci.
marți, 5 august 2008
Ganduri...
...am cateva zile nervoase...in momentul asta mi-as dori sa plec...sa ma duc undeva sa ma plimb, din pacate insa, constrangerile sociale (aceleasi pe care e urasc din tot sufletul) ma impiedica...
...acum imi doresc sa fac doar ce vreau eu...si ma gandesc serios ca sa pun in practica acest gand...
...reprosurile, chiar ele moderate sau "cu perdea", ma dispera si imi doresc sa fiu singur, fara familie, fara nimeni care sa imi impuna cum sa imi traiesc viata...
...poate cauzele sunt in inconstient, iar starile de tristete, dor, cateodata deznadejde cauzate de "jocul" nostru-al meu si al Ei-(la care as renunta in orice clipa) ma determina sa fiu irascibil, rau, insociabil, cu gandurile departe...in asa fel, incat ii neglijez pe toti cei din jur, fara exceptie...
...e ora 21...a trecut o saptamana fara Ea si parca clipele de acum sunt cele mai disperate...nu mai astept nimic nici de la serviciu, nici de la casa...imi doresc sa fiu singur, departe...pe o insula pustie si cu mintea pustiita, fara ganduri...
...acum imi doresc sa fac doar ce vreau eu...si ma gandesc serios ca sa pun in practica acest gand...
...reprosurile, chiar ele moderate sau "cu perdea", ma dispera si imi doresc sa fiu singur, fara familie, fara nimeni care sa imi impuna cum sa imi traiesc viata...
...poate cauzele sunt in inconstient, iar starile de tristete, dor, cateodata deznadejde cauzate de "jocul" nostru-al meu si al Ei-(la care as renunta in orice clipa) ma determina sa fiu irascibil, rau, insociabil, cu gandurile departe...in asa fel, incat ii neglijez pe toti cei din jur, fara exceptie...
...e ora 21...a trecut o saptamana fara Ea si parca clipele de acum sunt cele mai disperate...nu mai astept nimic nici de la serviciu, nici de la casa...imi doresc sa fiu singur, departe...pe o insula pustie si cu mintea pustiita, fara ganduri...
Inca un citat...
Mi s-a parut amuzant...hihi...am zambit dupa mult timp cand l-am citit, deci e funny...
Femeile sint admirate de capacitatea lor de a uita, care deriva din magnifica lor putere de a se minti pe ele insele.
- Charles Maurras
Pacat ca nu am pe cine intreba daca asa este...
P.S. Mi-e dor de cateva cuvinte: "mrrrrrrr", "ai ma?", "profule"...asa e viata!
Femeile sint admirate de capacitatea lor de a uita, care deriva din magnifica lor putere de a se minti pe ele insele.
- Charles Maurras
Pacat ca nu am pe cine intreba daca asa este...
P.S. Mi-e dor de cateva cuvinte: "mrrrrrrr", "ai ma?", "profule"...asa e viata!
Si continui...
...ziua plimbarii printre ganduri, citate si muzica...
...acum o melodie a unuia dintre cantaretii mei favoriti, Johnny Cash, impreuna aici cu June Carter, sotia sa, melodie din filmul "Walk the Line"...in care ni se spune sa nu pierdem timpul si momentele importante...
...acum o melodie a unuia dintre cantaretii mei favoriti, Johnny Cash, impreuna aici cu June Carter, sotia sa, melodie din filmul "Walk the Line"...in care ni se spune sa nu pierdem timpul si momentele importante...
Citatul zilei...
Ma gandesc deseori ce mult imi place mie blogul asta, locul unde imi impartesesc gandurile, unde culeg din multe parti lucrurile care imi plac si pe care vreau sa le pastrez pentru a le putea citi ulterior...inca un motiv pentru a-i multumi Ei ca mi-a oferit posibilitatea asta...
"Mi-ai zis "Te iubesc". De lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa il auzim? "Te iubesc" sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze. (...) Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacarea, sa fie buna si modesta, sa fie doar vazuta, dar nu si auzita, nu. Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, atunci cand regulile lui se schimba intruna? Am sa-mi spun Alice si-am sa joc crichet cu pasarile flamingo. In Tara Minunilor toata lumea triseaza, si iubirea e o tara a minunilor, nu-i asa?"
(Jeanette Winterson)
"Mi-ai zis "Te iubesc". De lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa il auzim? "Te iubesc" sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze. (...) Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacarea, sa fie buna si modesta, sa fie doar vazuta, dar nu si auzita, nu. Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, atunci cand regulile lui se schimba intruna? Am sa-mi spun Alice si-am sa joc crichet cu pasarile flamingo. In Tara Minunilor toata lumea triseaza, si iubirea e o tara a minunilor, nu-i asa?"
(Jeanette Winterson)
Cand vremurile...
...se vor calma si starile mele vor pieri in vant, ne vom intoarce fiecare in viata celuilalt si vom fi mereu unul langa altul...
...asa ca "I will always be around":
...asa ca "I will always be around":
Ma gandeam aseara...
...ca nu trebuie sa astept de la cei din jurul meu aceeasi implicare si aceleasi lucruri pe care le ofer eu sau le realizez eu. Cu cat voi astepta mai mult, cu atat posibilitatea de dezamagire va fi mai mare. Trebuie mereu sa tin cont si de ce poate cel de langa mine oferi, chiar daca eu cateodata ofer totul sau ma ofer pe mine.
...nu trebuie sa caut motivele pentru care cineva m-a dezamagit, pentru ca de multe ori implicarea mea a fost prea mare si de aceea asteptarile au fost pe masura. Ca si in iubirea mea pentru Ea, m-am oferit si am oferit aproape totul. Faptul ca Ea nu a raspuns la fel nu-i aduce nici o vina. Trebuie sa accept (si incerc sa o fac fara sa mai deranjez) ca suntem doua persoane diferite, cu personalitati diferite si cu conceptii deosebite despre iubire, despre familie si societate.
...sper ca acceptarea asta sa ma determine sa dorm mai mult si sa fiu mai linistit.
...de asemenea, trebuie sa ma gandesc mai mult la motivele pentru care eu m-am implicat mai mult decat Ea, simt mai mult (sau poate nu, dar probabil asta nu o sa o stiu niciodata) si am tendinta de a ma deschide in fata sufletului meu...primul motiv este acela ca am simtit ca Ea merita iubirea mea si implicarea mea...si inca mai merita, dar asta e o alta poveste, care va ramane nescrisa...
...chiar daca uneori doare, incerc sa nu mai am asteptari de la altii, ci tot mai multe de la mine...si parca simt ca incep sa reusesc, macar pe plan profesional...
...nu trebuie sa caut motivele pentru care cineva m-a dezamagit, pentru ca de multe ori implicarea mea a fost prea mare si de aceea asteptarile au fost pe masura. Ca si in iubirea mea pentru Ea, m-am oferit si am oferit aproape totul. Faptul ca Ea nu a raspuns la fel nu-i aduce nici o vina. Trebuie sa accept (si incerc sa o fac fara sa mai deranjez) ca suntem doua persoane diferite, cu personalitati diferite si cu conceptii deosebite despre iubire, despre familie si societate.
...sper ca acceptarea asta sa ma determine sa dorm mai mult si sa fiu mai linistit.
...de asemenea, trebuie sa ma gandesc mai mult la motivele pentru care eu m-am implicat mai mult decat Ea, simt mai mult (sau poate nu, dar probabil asta nu o sa o stiu niciodata) si am tendinta de a ma deschide in fata sufletului meu...primul motiv este acela ca am simtit ca Ea merita iubirea mea si implicarea mea...si inca mai merita, dar asta e o alta poveste, care va ramane nescrisa...
...chiar daca uneori doare, incerc sa nu mai am asteptari de la altii, ci tot mai multe de la mine...si parca simt ca incep sa reusesc, macar pe plan profesional...
luni, 4 august 2008
Si mai ascult...
...la maxim pentru ca altfel nu se poate, o melodie de la Iris pe care abia am descoperit-o, dar suna grozav...Don't Believe a Word...
...imi place la nebunie...ce bas!!!
...imi place la nebunie...ce bas!!!
duminică, 3 august 2008
Scriu...
...pentru mine...imi place melodia asta in seara aceasta...
P.S. Pentru "indiscreta" care inca intra pe un blog destinat doar pentru doua persoane, nu mai am cuvinte...nici de mila si nici de prietenie...nu mai merita cuvintele mele...desi a citit cuvintele de vineri, se pare ca nu a vrut sa urmeze niste ganduri bune...imi pare rau pentru ea...ma feresc sa spun cuvinte dure, nu merita nici un cuvant
P.S. Pentru "indiscreta" care inca intra pe un blog destinat doar pentru doua persoane, nu mai am cuvinte...nici de mila si nici de prietenie...nu mai merita cuvintele mele...desi a citit cuvintele de vineri, se pare ca nu a vrut sa urmeze niste ganduri bune...imi pare rau pentru ea...ma feresc sa spun cuvinte dure, nu merita nici un cuvant
sâmbătă, 2 august 2008
Ultima scrisoare...
ULTIMA SCRISOARE (Mihai Beniuc)
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.
Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
P.S. Sper ca ai primit mailul meu de acum cateva clipe...nu stiu daca mai pot adauga ceva la zbaterile mele...stii ce ma framanta, stii cum ma simt si cum gandesc, mi-am deschis total sufletul in fata "iubirii" tale...in aceste momente, sper sa am taria sa rezist si sa zambesc fata de cei din jur care nu stiu tumultul sufletului meu...sper sa am si taria sa nu te mai deranjez, dar am facut-o pentru ca mi-ai dat un semn cat de mic...
...sa fii mereu fericita si iubita! Pentru moment, adio, iubirea mea!
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.
Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
P.S. Sper ca ai primit mailul meu de acum cateva clipe...nu stiu daca mai pot adauga ceva la zbaterile mele...stii ce ma framanta, stii cum ma simt si cum gandesc, mi-am deschis total sufletul in fata "iubirii" tale...in aceste momente, sper sa am taria sa rezist si sa zambesc fata de cei din jur care nu stiu tumultul sufletului meu...sper sa am si taria sa nu te mai deranjez, dar am facut-o pentru ca mi-ai dat un semn cat de mic...
...sa fii mereu fericita si iubita! Pentru moment, adio, iubirea mea!
Am trait...
...o noapte lunga, zbuciumata si plina de imaginea ta...
...ciudat de aproape mi s-a parut totul...
...te las insa 9 ani si 361 de zile sa te gandesti la mine...
...o sa iti trimit ceva pe mail, sper sa reusesc sa adun tot ce am nevoie...
...vreau sa iti spun inca o data ca te iubesc...si ca meriti iubirea mea...indiferent de faptul ca tu o respingi...
...ciudat de aproape mi s-a parut totul...
...te las insa 9 ani si 361 de zile sa te gandesti la mine...
...o sa iti trimit ceva pe mail, sper sa reusesc sa adun tot ce am nevoie...
...vreau sa iti spun inca o data ca te iubesc...si ca meriti iubirea mea...indiferent de faptul ca tu o respingi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
