miercuri, 20 mai 2009
Love Story
To tell the story of how great a love can be
The sweet love story that is older than the sea
The simple truth about the love she brings to me
Where do I start?
With her first hello
She gave a meaning to this empty world of mine
There'd never be another love, another time
She came into my life and made the living fine
She fills my heart
She fills my heart with very special things
With angels' songs, with wild imaginings
She fills my soul with so much love
That anywhere I go I'm never lonely
With her around, who could be lonely?
I reach for her hand
It's always there
How long does it last?
Can love be measured by the hours in a day?
I have no answers now, but this much I can say
I know I'll need her 'til the stars all burn away
And she'll be there
How long does it last?
Can love be measured by the hours in a day?
I have no answers now, but this much I can say
I know I'll need her 'til the stars all burn away
luni, 11 mai 2009
duminică, 10 mai 2009
Iti mai aduci aminte (V)
Raspunsul tau la mesajul anterior (9 martie 2008):
"am citit mesajul tau de nenumarate ori.....mult adevar,ma gandesc ce e mai bine sa fac...
sa fiu retinuta,sa fiu altfel?
cred ca cel mai bine e sa fiu eu....
am simtit din mesajul tau ca iti doresti sa fie asa...o relatie frumoasa care ne acorda sprijin in viata de zi cu zi.
e greu sa gasesti(traiesti) o astfel de relatie care iti da un imbold pe de o parte,dar si mult de gandit pe de alta parte.
pentru moment nu vreau sa gandesc mai mult....
mai mult.....cred ca m-ar determina sa fiu cu mult mai retinuta."
sa fiu retinuta,sa fiu altfel?
cred ca cel mai bine e sa fiu eu....
am simtit din mesajul tau ca iti doresti sa fie asa...o relatie frumoasa care ne acorda sprijin in viata de zi cu zi.
e greu sa gasesti(traiesti) o astfel de relatie care iti da un imbold pe de o parte,dar si mult de gandit pe de alta parte.
pentru moment nu vreau sa gandesc mai mult....
mai mult.....cred ca m-ar determina sa fiu cu mult mai retinuta."
Si, in aceeasi zi, iti scriu si eu pentru a nu pierde momentul:
"nu vreau nici sa iti scriu prea mult, stiu ca nu e bine, trebuie sa luam totul mai incet si mai usor...faptul ca abia asteptam sa ajungem la calculator sa citim mesajele poate fi batator la ochi...
nu pot sa iti dau sfaturi despre cum sa procedezi...e momentul cand trebuie sa vezi singura ce iti doresti...nu pot decat sa iti spun ce fac eu
ma trezesc de multe ori cu tine in gand...de ex, de dimineata, speram sa fie luni ca sa mai pot vorbi cu tine...iar cand am vazut mesajul tau (indiferent cum ar fi fost), mi-a tresarit inima de bucurie...
visez cu ochii deschisi la tine...cum anume, ti-am spus in primul mesaj...
e ciudat ce simt zilele astea...e ciudat ca imi doresc sa ajung la serviciu pentru ca acolo te reintalnesc...e ciudat ca pandesc mailul in speranta unui mesaj de la tine...e ciudat ca imi e dor de tine, fara sa stiu daca simti la fel...e ciudat...
vreau sa fii tu...
asa cum si eu sunt doar eu...prea indraznet pentru situatia noastra, prea sentimental poate, gandind (tipic pentru mine) cu inima, deloc retinut..."
nu pot sa iti dau sfaturi despre cum sa procedezi...e momentul cand trebuie sa vezi singura ce iti doresti...nu pot decat sa iti spun ce fac eu
ma trezesc de multe ori cu tine in gand...de ex, de dimineata, speram sa fie luni ca sa mai pot vorbi cu tine...iar cand am vazut mesajul tau (indiferent cum ar fi fost), mi-a tresarit inima de bucurie...
visez cu ochii deschisi la tine...cum anume, ti-am spus in primul mesaj...
e ciudat ce simt zilele astea...e ciudat ca imi doresc sa ajung la serviciu pentru ca acolo te reintalnesc...e ciudat ca pandesc mailul in speranta unui mesaj de la tine...e ciudat ca imi e dor de tine, fara sa stiu daca simti la fel...e ciudat...
vreau sa fii tu...
asa cum si eu sunt doar eu...prea indraznet pentru situatia noastra, prea sentimental poate, gandind (tipic pentru mine) cu inima, deloc retinut..."
joi, 7 mai 2009
Iti mai aduci aminte (IV)
Mesaj (8 martie 2008)
...ma gandesc ce sa iti scriu si ce sa iti spun in momentele astea...decat ce gandesc...stiu ca probabil nu vei intra pe mail in week-end-ul asta, poate vei fi ocupata, poate chiar nu iti doresti, poate astepti sa se linisteasca apele in gandurile noastre
...cred ca ieri a fost o zi tulburatoare...faptul ca amandoi ne-am pus in fata unor dileme si ne-am schimbat niste principii a fost contradictoriu...
...nu stiu daca ne-am schimbat asa de mult fata de zilele precedente...nu cred ca vreunul dintre noi s-ar fi schimbat, daca nu simtea indeajuns acest lucru...stii ca relatia noastra de prietenie a evoluat rapid in ultimele luni si mai ales anul acesta...am inceput sa ne cunoastem mai bine, am vazut ca avem aceleasi idei si conceptii despre viata, am inceput sa ascultam aceeasi muzica, sa vorbim des si pe ascuns fata de cei din jur...
...distanta e mare si cred ca si asta ne-a dat un impuls...era mai greu pentru amandoi daca eram in acelasi judet sau in acelasi oras...ne opream mult mai devreme sau nu indrazneam indeajuns de mult
...eu scriu si tot scriu...ieri ti-am scris, ti-am vorbit, am reusit cu greu sa te fac si pe tine sa imi spui ce simti si ce vrei...voi reusi vreodata sa te fac sa vorbesti fara sa ai in fata intrebarile mele?...vei reusi sau vei dori tu insati sa faci asta?
...stiu ca oricum am reusit multe lucruri ieri...faptul ca m-ai intalnit pe mine si m-ai cunoscut a determinat schimbarea unor principii poate...unul e sigur...sa nu accepti sa intre cineva in inima ta mai mult decat trebuie...
...stii ca relatia (era sa scriu un cuvant mai mare, dar nu vreau sa te supar) noastra pura poate deveni frumoasa si un reper de sprijin...si de asteptare a fericirii de maine...
...stii ca ma gandesc la reintalnirea noastra (oare si tu?) si cand de bine mi-ar fi la tine in brate...si cand de mult mi-ar placea sa te plimb prin parcuri, prin muzee, sa vorbim si apoi sa te conduc de mana la gara, cu un sarut de despartire...asteptand urmatoarea revedere (din pacate, rara) si probabil cu un regret ca astfel de clipe sunt prea departate intre ele, dar fericiti ca se poate si asa...
...poate chiar la urmatoarele cursuri...as fi in stare sa stau cu tine toata noaptea de vorba...si doar atat, fiindca ne-am promis sa fie o relatie frumoasa...
...ne lipseste ceva din monotonia muncii si vietii noastre....da, poate doar NOI...
...cred ca ieri a fost o zi tulburatoare...faptul ca amandoi ne-am pus in fata unor dileme si ne-am schimbat niste principii a fost contradictoriu...
...nu stiu daca ne-am schimbat asa de mult fata de zilele precedente...nu cred ca vreunul dintre noi s-ar fi schimbat, daca nu simtea indeajuns acest lucru...stii ca relatia noastra de prietenie a evoluat rapid in ultimele luni si mai ales anul acesta...am inceput sa ne cunoastem mai bine, am vazut ca avem aceleasi idei si conceptii despre viata, am inceput sa ascultam aceeasi muzica, sa vorbim des si pe ascuns fata de cei din jur...
...distanta e mare si cred ca si asta ne-a dat un impuls...era mai greu pentru amandoi daca eram in acelasi judet sau in acelasi oras...ne opream mult mai devreme sau nu indrazneam indeajuns de mult
...eu scriu si tot scriu...ieri ti-am scris, ti-am vorbit, am reusit cu greu sa te fac si pe tine sa imi spui ce simti si ce vrei...voi reusi vreodata sa te fac sa vorbesti fara sa ai in fata intrebarile mele?...vei reusi sau vei dori tu insati sa faci asta?
...stiu ca oricum am reusit multe lucruri ieri...faptul ca m-ai intalnit pe mine si m-ai cunoscut a determinat schimbarea unor principii poate...unul e sigur...sa nu accepti sa intre cineva in inima ta mai mult decat trebuie...
...stii ca relatia (era sa scriu un cuvant mai mare, dar nu vreau sa te supar) noastra pura poate deveni frumoasa si un reper de sprijin...si de asteptare a fericirii de maine...
...stii ca ma gandesc la reintalnirea noastra (oare si tu?) si cand de bine mi-ar fi la tine in brate...si cand de mult mi-ar placea sa te plimb prin parcuri, prin muzee, sa vorbim si apoi sa te conduc de mana la gara, cu un sarut de despartire...asteptand urmatoarea revedere (din pacate, rara) si probabil cu un regret ca astfel de clipe sunt prea departate intre ele, dar fericiti ca se poate si asa...
...poate chiar la urmatoarele cursuri...as fi in stare sa stau cu tine toata noaptea de vorba...si doar atat, fiindca ne-am promis sa fie o relatie frumoasa...
...ne lipseste ceva din monotonia muncii si vietii noastre....da, poate doar NOI...
marți, 5 mai 2009
Iti mai aduci aminte (III)
Tu: -"vino pentru totdeauna"-este melodia care imi starneste cele mai sensibile trairi. (5 martie 2008)
marți, 28 aprilie 2009
Iti mai aduci aminte (II)
Cum spuneam ieri, astazi continuarea ta la primul meu mesaj de dragoste adevarata, desi totul parea indepartat:
"Am citit mesajul tau de nenumarate ori (mai exact de 5-6,poate si mai mult...)este un mesaj atat de sincer,curat ,pur incat ma gadesc ca la o noua deschidere ........sau poate nu,sigur nu am sa-l pierd.
Ma bucur ca ai inteles toate lucrurile ,stiam ca le intelegi cum trebuie (ti-am mai zis si o mai spun"enervant de destept"), imi face o placere deosebita prietenia noastra si in acelasi timp imi da si un imbold in viata asta ......uneori, mult prea agitata .
P.S-e un lucru frumos care il lasam sa mearga asa...."
Ma bucur ca ai inteles toate lucrurile ,stiam ca le intelegi cum trebuie (ti-am mai zis si o mai spun"enervant de destept"), imi face o placere deosebita prietenia noastra si in acelasi timp imi da si un imbold in viata asta ......uneori, mult prea agitata .
P.S-e un lucru frumos care il lasam sa mearga asa...."
luni, 27 aprilie 2009
Iti mai aduci aminte? (I)
Inainte sa apara acest blog, dar si dupa aceea, am discutam mult prin intermediul mesajelor trimise pe e-mail sau pe yahoo Messenger...iti mai aduci aminte?
Si uite asa vreau ca sa imi aduc si eu aminte, sa iti aduci si tu...cum? prin unele mesaje pe care le-am pastrat....
Tu ma intreabai:
"i-auzi si cam cum gandesc eu? m-ai facut curioasa....."
Iar eu raspund pe 18 februarie 2008:
"Uite cum gandesti tu: ca "gresim" atunci cand ne gandim la mai mult in privinta "noastra"...sau poate doar eu gandesc...Ca tu stii ce vrei (si nu la fel ca mine) si ca iti oprimi orice gand nelalocul lui.
In vreme ce eu gandesc asa: imi place ca uneori fortam limitele (de ce mereu gandesc numai la plural, de fapt, eu fortez lucrurile)....faptul ca noi am putea fi vreodata impreuna este o realitate iluzorie, aproape imposibila.
Numai ca imi place gandul asta. Pentru ca rar am gasit o fata ca tine, care sa ma inteleaga asa bine. Departarea si situatia noastra stiu ca transforma gandul in iluzie. Dar totusi iubesc acest gand. Iar faptul ca imi gasesc sprijinul in orice vis (neimplinibil, dar superb) ma face sa ma simt fericit. Si mi-ai spus ca suntem si compatibili...
Sper ca intelegi ceva si sper ca nu te-am suparat mai mult decat pana acum.
Stiu ca stiai toate astea despre mine. Iar faptul ca imi dai cateodata "apa la moara" (dar in cantitati mici si mai mereu insesizabile) si faptul ca schimbi subiectul cand trebuie (si ce ma enerveaza asta!) ma face sa te respect si mai mult.
Am fost eu in mesajul asta...sper sa ma ierti sau sa imi accepti cuvintele...o seara placuta!
Semneaza: un prieten care intrece limitele, facandu-i-se dor..."
Data viitoare, continuarea....
Semnez: acelasi eu....
Si uite asa vreau ca sa imi aduc si eu aminte, sa iti aduci si tu...cum? prin unele mesaje pe care le-am pastrat....
Tu ma intreabai:
"i-auzi si cam cum gandesc eu? m-ai facut curioasa....."
Iar eu raspund pe 18 februarie 2008:
"Uite cum gandesti tu: ca "gresim" atunci cand ne gandim la mai mult in privinta "noastra"...sau poate doar eu gandesc...Ca tu stii ce vrei (si nu la fel ca mine) si ca iti oprimi orice gand nelalocul lui.
In vreme ce eu gandesc asa: imi place ca uneori fortam limitele (de ce mereu gandesc numai la plural, de fapt, eu fortez lucrurile)....faptul ca noi am putea fi vreodata impreuna este o realitate iluzorie, aproape imposibila.
Numai ca imi place gandul asta. Pentru ca rar am gasit o fata ca tine, care sa ma inteleaga asa bine. Departarea si situatia noastra stiu ca transforma gandul in iluzie. Dar totusi iubesc acest gand. Iar faptul ca imi gasesc sprijinul in orice vis (neimplinibil, dar superb) ma face sa ma simt fericit. Si mi-ai spus ca suntem si compatibili...
Sper ca intelegi ceva si sper ca nu te-am suparat mai mult decat pana acum.
Stiu ca stiai toate astea despre mine. Iar faptul ca imi dai cateodata "apa la moara" (dar in cantitati mici si mai mereu insesizabile) si faptul ca schimbi subiectul cand trebuie (si ce ma enerveaza asta!) ma face sa te respect si mai mult.
Am fost eu in mesajul asta...sper sa ma ierti sau sa imi accepti cuvintele...o seara placuta!
Semneaza: un prieten care intrece limitele, facandu-i-se dor..."
Data viitoare, continuarea....
Semnez: acelasi eu....
De imi vei chema
De îmi vei chema paşii,
voi face cărări
pământului,
aducându-ţi un strop
din lumina ochilor.
De îmi vei chema braţele,
le voi face aripi,
să pot spinteca
văzduhul
până la soare,
aducându-ţi un bulgare de foc.
De îmi vei chema trupul,
îl voi primeni
cu polenul florilor,
ca pieptul meu
să îţi stea reazem capului.
De îmi vei chema dragostea,
atunci
va trebui să le chem
pe toate înapoi,
ca eu să mă pot dărui
întreg
trupului tău.
(de Radun Gabor)
voi face cărări
pământului,
aducându-ţi un strop
din lumina ochilor.
De îmi vei chema braţele,
le voi face aripi,
să pot spinteca
văzduhul
până la soare,
aducându-ţi un bulgare de foc.
De îmi vei chema trupul,
îl voi primeni
cu polenul florilor,
ca pieptul meu
să îţi stea reazem capului.
De îmi vei chema dragostea,
atunci
va trebui să le chem
pe toate înapoi,
ca eu să mă pot dărui
întreg
trupului tău.
(de Radun Gabor)
duminică, 12 aprilie 2009
Zarul
Eu te vad pentru ca exista vedere,
te aud pentru ca exista cantec,
te miros pentru ca exista flori,
te imbratisez pentru ca exista brate
te merg pentru ca exista drumuri
te sper pentru ca exista ingeri
te rasar pentru ca exista lumina
te mangai pentru ca exista campuri
te mananc pentru ca exista iarba
te dor pentru ca exista ranire
te chem pentru ca ai nume
si mai ales te pierd, ah, te pierd
pentru ca exista pierdere.
te aud pentru ca exista cantec,
te miros pentru ca exista flori,
te imbratisez pentru ca exista brate
te merg pentru ca exista drumuri
te sper pentru ca exista ingeri
te rasar pentru ca exista lumina
te mangai pentru ca exista campuri
te mananc pentru ca exista iarba
te dor pentru ca exista ranire
te chem pentru ca ai nume
si mai ales te pierd, ah, te pierd
pentru ca exista pierdere.
Doina
Doina
de Nichita Stanescu
Am ochi pentru ca tu esti vedere,
am degete pentru ca cineva trebuie sa numere
am piele ca sa nu te manjesc de sangele meu,
am prieteni pentru ca singuratatea nu poate fi bauta
dintr-un singur pahar;
merg pe jos din pricina norilor,
din pricina ca nimenea nu poate sa planga in sus;
pentru ca nu putem sa plouam cu tristetea noastra cerul
si nici rasaritoarele stele...
o tu,
sunt pentru ca esti.
de Nichita Stanescu
Am ochi pentru ca tu esti vedere,
am degete pentru ca cineva trebuie sa numere
am piele ca sa nu te manjesc de sangele meu,
am prieteni pentru ca singuratatea nu poate fi bauta
dintr-un singur pahar;
merg pe jos din pricina norilor,
din pricina ca nimenea nu poate sa planga in sus;
pentru ca nu putem sa plouam cu tristetea noastra cerul
si nici rasaritoarele stele...
o tu,
sunt pentru ca esti.
De nu-i iubire...
De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie...
De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?
Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?
Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate...
Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.
Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.
De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?
Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?
Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate...
Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.
Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.
sâmbătă, 11 aprilie 2009
Celei misterioase
Atâta am visat la tine încât îţi pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu şi să sărut pe această gură
naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Şi că, în faţa
aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
stăpâneşte de zile şi ani, aş
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparenţele vieţii şi iubirii
iar ţie, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ţi-aş putea atinge fruntea şi
buzele mai puţin decât cele dintâi buze
şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
cu fantoma ta că nu-mi
rămâne poate, şi
totuşi, decât să fiu o fantomă
printre fantome şi mai
umbră de o sută de ori decât
umbra care se
plimbă şi se
va plimba
veselă
pe cadranul
solar al vieţii tale.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu şi să sărut pe această gură
naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Şi că, în faţa
aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
stăpâneşte de zile şi ani, aş
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparenţele vieţii şi iubirii
iar ţie, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ţi-aş putea atinge fruntea şi
buzele mai puţin decât cele dintâi buze
şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
cu fantoma ta că nu-mi
rămâne poate, şi
totuşi, decât să fiu o fantomă
printre fantome şi mai
umbră de o sută de ori decât
umbra care se
plimbă şi se
va plimba
veselă
pe cadranul
solar al vieţii tale.
Alta versiune
AŞA MULT TE-AM VISAT de Robert Desnos
Aşa mult te-am visat, că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreg
şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
izvorul vocii tale ce mi-e atât de dragă?
Aşa mult te-am visat,
încât braţele mele
cercând să te cuprindă
se regăsesc pe pieptu-mi
şi mult mă tem
că n-or mai putea ţine
trupul tău cald vreodat"
şi că reala ta privire c
e-mi bântuie închipuirea
de prea lungi luni de zile
umbră m-ar face să devin.
Aşa mult te-am visat
că nu-mi ajunge timpul să mă trezesc din nou.
Cu pleoapele deschise dorm
expus cu-ntreaga-mi fire
oricărui semn de viaţă,
de dor adânc de tine,
tu-singura-mi speranţă
şi vieţii mele sens.
Aşa mult te-am visat, a
tât de mult am mers
în ritm cu paşii tăi,
aşa mult ţi-am vorbit
de-atâtea ori fantoma ţi-am iubit,
că nu-mi rămâne decât........
să te iubesc mai mult!
Aşa mult te-am visat, că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreg
şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
izvorul vocii tale ce mi-e atât de dragă?
Aşa mult te-am visat,
încât braţele mele
cercând să te cuprindă
se regăsesc pe pieptu-mi
şi mult mă tem
că n-or mai putea ţine
trupul tău cald vreodat"
şi că reala ta privire c
e-mi bântuie închipuirea
de prea lungi luni de zile
umbră m-ar face să devin.
Aşa mult te-am visat
că nu-mi ajunge timpul să mă trezesc din nou.
Cu pleoapele deschise dorm
expus cu-ntreaga-mi fire
oricărui semn de viaţă,
de dor adânc de tine,
tu-singura-mi speranţă
şi vieţii mele sens.
Aşa mult te-am visat, a
tât de mult am mers
în ritm cu paşii tăi,
aşa mult ţi-am vorbit
de-atâtea ori fantoma ţi-am iubit,
că nu-mi rămâne decât........
să te iubesc mai mult!
Atât de mult te-am visat
Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.
(Robert Desnos)
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.
(Robert Desnos)
vineri, 10 aprilie 2009
miercuri, 8 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
