Iubire...

Azi vreau sa scriu despre iubire, in general, desi presimt ca orice cuvant voi avea curajul sa astern aici va insemna si o referire la situatia noastra.

Mi-am dat seama ca iubirea adevarata intervine in momentul cand renunti a mai spune eu si ea/el si incepi a spune Noi. Chiar daca acest noi, nu este inca individualizat, nici implinit, in sinea ta iti doresti sa fie asa...iar cand vezi semne de speranta ca si celalalt gandeste la fel, incepi sa crezi, incepi sa daruiesti dragoste. Nu astepti imediat nimic in schimb, decat fericirea de a fi alaturi de celalalt, de a fi chiar si in vis Noi.

Mereu ne intrebam sau suntem intrebati de ce il iubim pe celalalt sau de ce el ne iubeste. Si tot mereu nu gasim cuvinte pentru a exprima dragostea noastra. Pentru ca Iubirea este doar Iubire, nu se poate defini prin cuvinte, ci prin sentimente, prin cuvantul Noi, prin priviri si stari sufletesti. Incercand sa o definesti, risti intotdeauna sa pierzi din vedere asa de multe aspecte, sa arunci un cuvant aiurea, sa gresesti fata de cea pe care o iubesti...

Iubirea doar exista atunci cand doua suflete se intalnesc...iubirea suntem Noi...amandoi...si cat de frumos este sa existam asa...

Poti sa iubesti o viata , sa daruiesti iubire, dar vine o zi cand iti doresti si sa primesti. Poate fi mai dureros un sentiment decat golul de iubire din suflet? Ai simtit vreodata suferinta acuta, ce-ti strabate toata fiinta, ce ti-o provoaca dorinta de a fi iubita?

Fericirea este data de afectiunea reciproca, asa cum ne dovedim unul altuia cu fiecare zi ce trece. Uneori insa imi pare rau ca sunt atat de egoist si iti cer sa ma iubesti, sa mi-o spui, sa mi te daruiesti sufleteste...as vrea sa fiu altfel, sa nu te mai chinui cu intrebarile mele, cu dorintele mele, sa iubesc fara a-ti cere nimic...la fel cum am nevoie si de cuvintele tale..

Numai controverse, nu? Nu stiu cum ti-ai dori sa fiu...stiu ca schimbarea mea te multumeste si poate a fost modalitatea de a ma apropia si mai mult de iubirea ta....stiu ca ma iubesti din tot sufletul, chiar daca in felul tau...stiu ca te enerveaza faptul ca un barbat a ajuns asa de adanc in sufletul tau, aproape nestiut si in niciun caz sperat...stiu ca imi doresc sa te aud spunandu-mi "te iubesc", desi nu e decat un stres pentru tine...stiu ca nu vom ajunge niciodata prea departe, pentru ca te-ar durea foarte tare si nici eu nu sunt atat de crud si niciunul atat de puternic...

Insa, sa mai facem un pas, iubirea mea!

A Woman's Heart

Ganduri...

...si iar am ajuns la Paler...si iar am citit:

"Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul"...

..si...am invatat sa te inteleg in cele din urma, am invatat sa fiu cu tine asa cum esti tu...

...si...nu neg ca imi doresc mai mult, asa cum nu neg ca visez in fiecare zi la tine si la dorinta de a fi mai aproape cat mai repede...

...si...stiu ca ma iubesti din tot sufletul, chiar daca nu ma iubesti asa cum as vrea eu...

You

Din "Pacientul englez"

Când îi întâlnim pe cei de care ne îndrăgostim, un colţ al spiritului nostru devine un istoric, un pedant, imaginându-şi sau amintindu-şi o întâlnire în care celălalt a trecut nepăsător [...] . Dar toate părţile trupului trebuie să fie pregătite pentru sosirea celuilalt, toţi atomii trebuie să tresară într-o singură direcţie pentru a se ivi dorinţa.

Murim ascunzând în noi o comoară de amanţi şi triburi, gusturi pe care le-am înghiţit, trupuri în care ne-am scufundat şi-am înotat ca în nişte râuri de înţelepciune, firi în care ne-am urcat ca nişte arbori, temeri în care ne-am ascuns ca nişte peşteri. Vreau ca toate acestea să-mi fie înscrise pe trup când voi muri. Cred într-o asemenea cartografiere, a fi însemnat de natură. Nu doar a ne trece pe o hartă, ca nişte etichete, ca numele celor bogaţi înscrise pe clădiri. Suntem istorii comune, cronici comune. Nu suntem stăpâniţi de nimeni sau monogami în gesturile şi experienţele noastre.

Dor

mi-e dor să-ţi îmbrăţişez cuvintele
legănate de-alint
cuvintele tale roşii astrale
coborâte şoptind
ca apa prin sete
mi-e dor să te visez
ţinându-te de mână
să-ţi ascult inima
şi gândurile fugărite de ploaie
mi-e dor să respirăm
dimineaţa lumina
să cântăm cu cocoşii iubirea

de surâsul tău dăruit mie
în fiecare clipă
din eternitate

Poemul răsuflărilor tale

Vreau să-mi miroasă mâinile a o singură femeie,
m-am trezit bolnav de răsuflările tale,
Am adormit dorindu-mi să te strâng în brațe,
să mă inunde răsuflarea ta,
să nu mai respir aer, ci aer amestecat cu tine,
M-am îmbolnavit de tot ce-i al tău,
de ochi, de lumini, de lentile,
M-am îmbolnăvit de mâinile tale timide,
Ai apărut, așa, într-o iarnă, simplă
ca o lumină de vals,
Până și gheața de sub tălpi îmi șoptește,
sărut-o, iubește-o, sărut-o,
Vreau să mă distilez lângă tine,
dar vreau să mă distilez ușor, încet,
Pentru că ochii mă dor de ochii tăi,
buzele mă dor de buzele tale,
Pentru că mâinile mă dor de trupul tău,
M-am trezit bolnav de răsuflările tale,
de tine
Și acum îmi dau seama,
de ce vreau,
Să-mi miroasă mâinile a o singura femeie.

(Catalin Racila)

Gandeste-te la noi

Gândește-te la mine
așa cum te gândești la secunda ce-ți trece prin fața ochilor.
Fără să o vezi, fără s-o numeri, fără s-o știi.


Gândește-te la mine
ca și la firul de soare ce-ți cade pe obraz dimineața.
Fără să-l simți, fără să-l uiți.


Gândește-te la mine
așa cum te gândești la primul fulg de nea pe care l-ai ratat.
Fără uimire, cu multă magie.


Gândește-te la mine
ca și cum nu m-ai fi cunoscut niciodată cu adevărat.
Fără priviri, amăgiri și tristeți.


Gândește-te la noi, Apoi,
ca și cum ne-am ține în brațe, așa cum o facem defapt.
Fără s-o vedem, fără s-o numărăm, fără s-o știm.

Viaţa pe un peron – Octavian Paler

“A iubi, îmi repetam mereu înseamnă a simţi nevoia să te dărui”

“Dragostea e o luptă între 2 suflete şi între 2 trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins.”

“Greşeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei.Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum foarte greu de atins.Dincolo de orizontul lor …”

“Înţeleg însă că nimeni nu te iartă când eşti slab.Doar te uită.”

“Uneori aşteptarea ne maturizează,alteori ne omoară”

“Oare şi tristeţea,domnilor,să fie un simplu cuvânt?”

“L-am dorit prea mult.L-am aşteptat prea mult.Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nici o picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat.Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleca fără noi.”

“Pustiul m-a făcut să înţeleg că nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.”

Buna dimineata...

“Bună dimineaţa!” îmi spunea o voce caldă într-o dimineaţă în timp ce pe obraz simţeam sărutarea-i suavă. Am reuşit după câteva clipe să deschid ochii.

Nu visam? Era chiar ea...era Ingerasul meu?

Stătea în faţa mea cu un zâmbet pe care îl adoram şi o privire care mă încălzea. Avea în braţe o tavă cu micul dejun. Suc de portocale, pâine, unt şi dulceaţă de… trandafiri. Ma surprindea cu un răspuns la trandafirul primit de la mine aseară?

Mi-a fost teamă să clipesc.

Am închis ochii, am strâns în pumn colţul păturii. O clipă a durat şi-o mână caldă mi-a desfăcut cu tandreţe pumnul.

Am deschis ochii, ea era încă acolo.

Atunci am realizat că nu e vorba de nici un vis, ca cele pe care ni le închipuiam acum câţiva ani.

Trăiam un basm, eram un prinţ, iar prinţesa mea era o adevărată… prinţesă.

Realizând toate aceste lucruri, i-am sărit în braţe, fără a mă mai gândi la orice. Am îmbrăţişat-o plin de dorinţa de a o săruta în semn de mulţumire.

Mulţumire pentru faptul că exista atunci, acolo.

Dar, din îmbrăţişarea mea, eram pe punctul de a vărsa paharul şi tava micului dejun pregătite cu atâta drag şi migală de ea. Mi-a ciufulit părul chicotind iar eu m-am strâmbat la ea ca un copil râzgâiat. Mi-a întins tava în braţe rostind doar un scurt “Mai multă atenţie, te rog.”

Amuzat, mi-am îndreptat privirea spre rodul încercării ei matinale de a mă impresiona, am sărutat-o neştiind că mai trebuie să şi respire, apoi i-am sărit în braţe.

Pentru mine, era ca un vis sfârşit frumos si o poveste minunată care abia începea...o iubeam mai mult decât oricând...

Dubii...

I'm yours

...I was looking in your heart and I'd found love...love...loooove

(sunt innebunit dupa melodia asta....iti place?)

As putea...

...sa te fac asa de fericita...



...nu-i asa ca ai lacrimat si tu?

Mesajul de dimineata...

.......................................

In seara asta...

...am fost la tenis...ai probat noua fustita...

...ti-am daruit un trandafir...

...am cinat impreuna...

...sa continui?...surpriza ta a fost fara cuvinte...

Visam ca ma iubesti...

Visam ca ma iubesti,
de Ion Mihaila

Visam
Că mă îmbrăţişai
Dar era
Doar adierea vântului...

Visam
Că mă sărutai
Dar era
Lumina unui răsărit de lună plină

Visam
Că-mi spui că mă iubeşti
Dar eram chiar Eu
Răcorindu-mă cu apa rece a unui izvor
Încercând să mă trezesc din acest vis

Lacrimi de inger

Visele Noastre

Adela Popescu-Visele Noastre

Daca...

...am lucra vreodata impreuna, asa ti-as putea dovedi dragostea mea...

Cat de nebuneste iubesti?

Demult, undeva pe pamânt s-au adunat toate calitătile si simturile omenesti.
Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
"Hai să ne jucăm de-a v-ati ascunselea!"
Intriga si-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se retină, a întrebat: "V-ati
ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat că-si va acoperi ochii si va număra până la un milion, în timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua
sfârsit, primul ce va fi găsit îi va lua locul si astfel jocul va continua...

Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a înaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns în coroana celui mai înalt copac.
Generozitatea aproape că nu reusea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai
potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete!
Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru
Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! În sfârsit s-a ascuns într-o rază de
soare. Egoismul, dimpotrivă, si-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îsi găsise înca o ascunzătoare pentru că fusese atât
de ocupată ... până când a observat o tufă de trandafir, si, profund impresionată, s-a ascuns între flori.

"Un milion!" a numărat Nebunia si a început să caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai
trei pasi. După aceasta Credinta a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si
cu Dorinta au fost văzute facând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a
fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a iesit
singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, si venind înspre lac, a
descoperit-o pe Frumusete. Cu Îndoiala a fost si mai usor, căci aceasta sta cocotată pe un gard,
neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toti, Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o
pestera întunecată.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăris, fiecare râulet, pe piscurile
muntilor, si, când era aproape gata să renunte, a zărit tufa de trandafiri înfloriti... Cu un tepus ea a
început să îndeparteze crengutele ghimpoase, când deodata auzi un strigăt ascutit: spinii au împuns
ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce să mai facă pentru a-si cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat si
chiar s-a oferit să-i fie ajutor si îndrumător. Începand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI
NEBUNIA O ÎNSOTESTE MEREU...

De aceea se spune că “Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte.”