Traducerea de ieri...

...Nu te implor sa ma iubesti...
...Nici nu te rog...
...Dar cred ca nu e ceva rau...
...ca sa pastrez aceasta speranta in suflet...
...Daca visez sa te tin vreodata de mana...
...ma va rani pe mine-nu pe tine...
...Voi incerca sa nu dezvalui stralucirea din ochii mei...
...atunci cand te voi intalni...
...Si promit...
...ca nu voi zambi intr-un alt mod...
...cand iti voi zice 'Buna!"...
...dar, te rog,...
...nu imi cere...
...sa nu TE MAI IUBESC...

Într-o vreme, nu întelegeam ce se petrece pe această lume. Prin fata ochilor, imaginile ei se derulau într-un ritm nervos si haotic, antrenându-mă într-un iures de evenimente si stări. În acest vârtej as fi putut trăi toată viata. Fără să-mi fi dat seama, aveam să rătăcesc în căutarea unui fir care să mă ducă afară din labirint, la lumină. As fi încercat pe chip toate măstile din garderoba umană si as fi experimentat toate rolurile, de la printesă la cersetoare, de la copil maturizat înainte de vreme până la bătrână ingenuă. Mi-as fi irosit energia, crezând că fac tot ce trebuie ca să nu gresesc prea mult, că sar în sus sau mă arunc în prăpastie doar atât cât să nu ating nicio limită. As fi făcut toate astea si multe altele, întrucât as fi avut de unde alege. Dar mereu am simtit că mai e loc de încă o picătură în paharul trăirilor. Durerea nu era niciodată atât de puternică încât să mă doboare de tot, nici bucuria atât de intensă încât să mă facă să uit de mine, de lume.

Revelatia a venit într-un moment ce nu poate fi marcat pe axa timpului, fiindcă în acea clipă timpul s-a dezghiocat, ca o coajă spartă, slobozind sufletul într-o nouă viată, cea interioară, unde timpul nu e nimic altceva decât o stare de plutire în zbor. Cred că există un moment în evolutia fiecărui suflet când se deschide, precum o floare, spre lumină, spre albastrul infinit al cerului. Micile probleme devin încercări, marile probleme sunt etalonul începutului schimbării, iar fericirea este o stare profund umană, însă cu tangente în lumi superioare. Si toate acestea sunt favorizate de însăsi mâna destinului, ea urzindu-ne cărările ce ne duc în fata temerilor noastre, în fata lucrurilor pe care le avem de facut în această lume. Însă întotdeauna avem la îndemână alegerile, pe care le facem cu propriul discernământ, cu propria fortă sufletească, si care ne vor duce atât de aproape de lumină pe cât de pregatită este fiinta fiecăruia să o primească.

(Ludmila Ursu, din Raspandacul)

Dor...

Dor, de Nicolae Labis

Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.

Pentru prietenia noastra...

...doua melodii care mi-au mers la suflet azi...iti plac?

imi e...

...dor de tine de tine de tine de tine.......

eu te iubesc si urasc faptul ca nu ma iubesti si tu

gresesc, stiu...nu pleca

Alta poezie trista...

Marin Sorescu - Arcada

azi am vazut un ochi
care ma iubea.
vedeam bine ca m-ar fi primit
sub spranceana lui.

dar a venit un nor
si ochiul s-a-nchis
ori s-a speriat
si-a fugit in chipul tau
langa celalalt ochi,
langa fruntea si langa gura
care nu ma iubesc.

Poezie trista

Am legat … (Marin Sorescu)

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi,
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.

Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

Sperante rapuse...

...ca azi vei spune "da"...sau macar "nu"...

...speranta moare ultima, dar moare...:(

P.S. (adaugat dupa cuvintele din seara asta)...mai aveam o speranta in tine, probabil o sa o am mereu, sunt prea optimist...

Insa nu imi doresc sa fii asa...nu te cert prea rau (asa mi-ai spus)...ai mai multa incredere in ceea ce simti si le poti destainui prietenilor orice...mai ales mie, prietenul care te iubeste...nu de mult timp mi-ai spus ca sunt persoana in care ai cea mai mare incredere...

Imi doream in cele cateva clipe cat am vorbit sa imi spui "nu te iubesc" decat sa prelungim iar momentele de tacere a sentimentelor...imi e greu sa mai cred orice...

Crezi ca eu nu stiu de riscurile de a-ti dezvalui ceea ce simti...sper sa imi spui azi, maine, mai repede ca nu ma iubesti decat sa imi imprim sperantele de iubire pe umbra cuvintelor si gesturilor tale...

Ma gandeam...

...sa scriu cate ceva la prima ora...

Azi ma simt mai bine, insa am multe goluri in suflet pe care trebuie sa le umplu...si cum stiu ca Ea nu vrea sau nu poate sa o faca si am inteles asta, o sa incerc sa o fac eu...

Urasc de multe ori ideea sa ii dau dreptate mereu...si are...nu o sa fie niciodata mai mult si imi e foarte greu sa admit asta si sa scot ideea de a o iubi din suflet...sau de a ma atinge cu iubirea ei din cand in cand...

Am visat-o din nou...scurt, dar iar prea dulce...fara chip, doar cu cuvinte...ma sunase sa imi spuna ca trebuie sa stau linistit, pentru ca ma iubeste si azi...m-am trezit fericit...

Buna dimineata tuturor, fiti fericiti ca mine!

Tristut

bandidos - nu tine

Incerc sa fie un mesaj nedefinit...sunt poate trist fara motiv, decat cele din sufletul meu...poate voi reusi sa ma explic maine, azi sunt amarat de o parte din zi...
Sper ca maine sa imi dea mai multe semne ca ma iubeste...poate voi izbuti odata sa o fac sa imi spuna cu cuvintele Ei, e tot ce imi doresc...azi doar am incercat sa scot un semn ca ma iubeste din actiunile mele, sa il zbor spre gandurile Ei pentru a se intoarce in inima mea...am reusit aparent, desi am ramas tristut
As vrea sa zbor prin gandurile ei...

"Spune-mi ca vrei si pot sa zbor
Printr-un vartej ametitor,
Pana rasar la tine-n prag,
Sa-mi mori de dor, sa-ti mor de drag...


Spune-mi ca vrei si pot s-ajung
Pe-un drum, oricat ar fi de lung,
Doar ca sa-ti vin in ajutor,
Sa-mi mori de drag, sa-ti mor de dor."

(Balada mortii repetate, de George Tarnea)

Alegerea iubirii...

Este cu totul alta calitatea experientei atunci când alegem să trăim, cu tot ceea ce vine, fată de decizia că "trebuie" să trăim, supravietuind târâs de la o zi la alta, fără vlagă si fără niciun chef, arătând de parcă am întreba retoric: "Ce-mi dai, viată, ca să trăiesc din plin? Că eu una nu văd de ce m-as bucura de tine uite-asa, neconditionat..."

Vara trecută m-am revăzut cu fosti colegi de liceu, plecati în Canada de niste ani buni, realizati pe deplin în plan material, pe care-i simt totusi neîmpăcati cu alienarea si cu "workaholic-ismul" american. Fetita unui cuplu român s-a împrietenit cu o altă fetită în asa măsură, încât diriginta s-a simtit datoare să-i "facă un bine" si să despartă fetele, de teamă să nu sufere mai apoi, în cazul în care părintii vreuneia s-ar reloca la un moment dat în tara asta mare...

Eu refuz să trăiesc asa. Mie îmi place să râd si să plâng, să-mi fie dor de cei dragi si să trăiesc viata asa cum vine ea, la pachet, si nu să mă protejez de propriile mele suferinte. Consider că această specie a fiintelor umane îsi are mântuirea în exact fragilitatea sa emotională, atunci când "vede" dincolo de aparente "pădurea de copaci"...

Cu cât ne protejăm mai mult de propriile emotii, neexpunându-ne niciunei relationări profunde cu altă fiintă umană, cu atât mai fragili din punct de vedere emotional rămânem. Cu cât riscăm mai mult să suferim pierderea unei fiinte dragi, cu atât mai extinsă devine constiinta noastră si mai robustă relationarea afectivă. Adevărata bogatie nu este aceea de a avea cât mai mult, ci aceea de a te putea lipsi de cât mai mult, adică de a fi liber de atasamente, întelegând că iubirea este eliberare de posesiune.

A poseda "ceva" din planul fizic (averi, case, pământuri), mental (drepturi de autor) sau emotional (disponibilitatea afectivă a cuiva drag exclusiv pentru mine) este iluzorie si dătătoare de suferintă.

A te putea lipsi de toate acestea, a alege să fii iubire neconditionată pentru ceva care te inspiră sau pentru cineva drag, orice ai primi sau nu, aceasta-i libertatea!

(Leela Q Monti, din Raspandacul)

Prea romantic azi...

Incercand sa imi gasesc cuvintele dupa ce am discutat sau nu, constat ca nu prea exista...decat dorul pentru tine, ramas acelasi, si fericirea clipelor pe care le-am trait...atitudinea mea pare un pic detasata pentru ca asa iti doresti, iar a ta un pic mai apropiata pentru ca nu te mai presez, nu vreau sa iti trimit temeri nejustificate...pentru ca nu te mai reped catre mine, ci te las sa fii Tu...

Multumesc pentru cuvintele nerostite, dar subintelese, pentru iubirea tacuta, dar pe care mi-o oferi si ma lasi sa o ating in treacat...

Dar de iubesti iubirea
Ce stã ascunsã-n tine
Iti dau nemãrginirea:
Iubeste-mã pe mine!

Si dacã-mi simti iubirea
Inchide pumnul bine,
Cã-n mânã-ai fericirea:
Iubirea mea-i în tine.

Versuri, de Delia Oprea

Ai plecat dar nu ai fost niciodat'
Ai venit dar nu te-am zărit
Virtual prezent, real absent
Iubirea ta uneori o simt
Când uiţi să-ţi închizi sufletul
Rar
Si atunci îmi spui că e vis
Convins
Nu te juca cu lumile mele.
S-ar putea ca odată
Într-un act de magie
Pur
Să le amestec:
Liber în virtual
Să te încătuşez în real.

Fă-mi aripi!
Dă-mi-le calde, împenate
Pure, pline de ceaţă.
Străvezii dar puternice
Ca aripile de înger.
Aş dormi în aer
Doar în nopţile cu lună plină,
Să fiu sigur că dorm pe lumină
Şi nu mă voi trezi în infern.
Voi zbura tot timpul
Ca să le-ncerc,
Să le învaţ,
Apoi nu voi mai şti că zbor
Dar voi pluti uşor
Uitând de aripi
Voi găsi lumina şi mă voi risipi în ea.

Credeam că iubirea e un joc
Că este o întâmplare
Credeam că ea apare
De câte ori doresc eu.
Insolenţă supremă:
credeam că moare
dacă poruncesc eu.
Aşa am plecat.
Apoi prin durere am înţeles
că
iubirea e destin
că
iubirea e festin
că
iubirea e zălog, năvod
iureş, vârtej, cântec.
Independentă de cei ce-o trăiesc
hrănindu-se din cei ce iubesc
timp fără spaţiu,
orbită solară
dimensiuni fără şir.
Iubirea nu iartă, nu aşteaptă
Iubirea e crudă dar dreaptă.
Iartă-mă tu pentru iubirea noastră.
Atunci poate se va-ndupleca
Şi se va pogorî doar o clipă,
Clipă descântec,
Să mă îmbăt cu ea.

Iubire pasiune
Iubire râs
Iubire din suflet
Iubire prin trup
Iubire găsită, iubire pierdută
Iubire e poarta ce mi-o deschizi
Iubirea e veche, mereu alta nouă,
Iubirea ascunsă, iubirea văzută
Iubire curată, iubire căzută
Iubire secretă, iubire în doi
Vezi câtă iubire e între noi?

Îmi place să ma joc cu cuvintele tale
Să le folosesc altfel decât în ordinea lor
Ies propoziţii în care timpul se opreşte grăbit
uitând să alunece între ieri şi azi
rămâne-ncremenit.
Atunci tu taci
Cu tăcerea ta nu ma pot juca.

Am cutreierat universul căutându-te
L-am străbătut în lung şi-n lat
Căutându-te.
Zburam mereu tânăr
Avid să te găsesc
Fără să vad cum poţi să te ascunzi atât de bine
Până când într-un târziu am înţeles că
Nu spaţiul era cel ce mă îndepărta de tine
Ci timpul.
M-am oprit, dar prea târziu
Ajunsesem în spaţiul tau, atât de departe în timp.
Apoi în altă viaţă
Nu m-am mai lăsat înşelat
Mi-am îngropat aripile, te-am aşteptat
Umblând încet să nu tulbur vremea
Nu am putut să mai străbat spaţiul ce ne despărţea
Si te-am pierdut din nou.
Ar trebui să găsim o lume
O lume a noastră
Lume anume
Fără timp
Fără spaţiu
Sa ne înventăm acolo impreună
Ca să ne putem întâlni.

Poeziile mele nu spun nimic
Le scriu doar ca să te bucur pe tine.
Un joc de cuvinte
Un joc de-nceput.
Nu le înţeleg întotdeauna sensul
Şi atunci, pentru mine, sensul lor
E că le citeşti tu.

Tu esti primavara mea...

...am renascut cu prietenia ta si dragostea mea pentru tine...
...azi imi e nespus de dor de tine...

Paler...

Caci dintre defectele mele, cel pe care-l detest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca e bine sa fii "intelept" in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti, evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul "cu masura". Si tocmai aceasta "masura" o gasesc la originea tuturor regretelor mele , a pasiunilor ratate, a "nebuniilor" netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp ca adevarata "masura" a vietii unui om nu se poate obtine decat prin "lipsa de masura", dorind "fara masura", indraznind "fara masura", iubind "fara masura".

Ce imi doresc azi...

-iubirea Ei
-fericire
-dimineti senine si tarzii
-somn
-carti
-mancare chinezeasca
-sa fac in fiecare zi cel putin o persoana fericita
-pizza si inghetata de pepene galben din Venetia
-sa fiu indragostit mereu de viata
-sa imi zambeasca totdeauna domnisoarele frumoase de pe strada
-privirea Ei pierduta in a mea
-sa citesc muuuuult si sa devin cat mai erudit (macar o mica enciclopedie, cum mi-a spus Ea)
-sa fiu mai atent la detaliile aparent nesemnificative, dar care isi dezvaluie mai tarziu importanta
-sa tin tot asa de mult la prietenii mei si sa nu le insel increderea niciodata
-cel putin o bere Heineken azi...si maine si in fiecare zi...
-discutii interesante cu oameni capabili despre orice...
-urarile Ei (pe care le-am primit deja)
-sa nu mai ranesc oamenii pe care ii iubesc
-pupici pe obrajori de la copilasi
-Alifantis, Iris
-sa ii citesc versuri frumoase, intr-o zi imateriala, pe o canapea, sarutand-o din cand in cand pe obrazul ei fin, tinand-o in brate, iubind-o pur...
-sa pot asculta muzica tareee si acasa si la serviciu
-sa explorez necunoscutul
-sa devin in fiecare zi mai bun
-un parc
-o insula pustie
-sa treaca ziua de azi
-sa imi spuna ca ii e dor de mine, simt lipsa unor cuvinte
si multe altele

O melodie de la ea pentru mine...

He walks on, doesn't look back

He pretends he can't hear her

Starts to whistle as he crosses the street

Seems embarrassed to be there

Oh think twice, it's another day for

You and me in paradise

Oh think twice, it's just another day for you,

You and me in paradise

Un cer pentru doi...

Buna dimineata, copilas!




IRIS-UN CER PT DOI
Vezi mai multe video din Muzica »

Povestea noastra...

...nu vom afla vreodata/ce oare ne-a legat...

Azi...

...mi-a revenit dorul pentru ea...atat de intens, incat imi doresc sa scriu, sa imi exprim sentimentele...

...acum ceva timp imi spunea ca sora ei se afla in apropierea orasului meu...iar azi, cand am vazut intr-un magazin din acel oras o fata care parea copia fidela a ei, am vrut sa ma duc sa o intreb daca nu are un ingeras drept sora...nu am facut-o, probabil ma inselam, dar mi-a lasat vraiste in ganduri si in suflet...am colindat pierdut, am dorit sa vin acasa in speranta unui mesaj...sa imi descriu iar sentimentele? sa gresesc iar in fata ei?

Inima mea plange, dar ea nu o aude...
Inima mea bate, dar ea nu o simte...
Trupul meu isi doreste inca bratele ei in jurul meu, asa cum nu le-am simtit decat de putine ori in aceasta viata...
Urechile mele astepta inca momentul cand imi va spune ca ma iubeste...
Ochii mei tanjesc dupa zambetul si stralucirea privirii ei...
Viata mea are rost numai daca ingerasul face parte din ea...
Lumea mea este completa numai cu ea in centru...
Iubirea mea va exista pentru totdeauna daca ea mi-o va intoarce...

Dar...
Inima mea va plange, inima mea se va frange...
Trupul meu va deveni neputincios, buzele mele doar vor vorbi...
Urechile mele nu vor auzi cuvintele ei, ochii mei vor fi plini de lacrimi...
Viata mea va fi asa de pustie, lumea mea asa de goala...
Iubirea se va intoarce neimpartasita...

Mintea insa nu o va uita niciodata...
Inima insa nu ii va da niciodata drumul...

Dar acum inima mea plange, si ea nu o aude...

Simt...

...fiecare vers din melodia asta pentru Ea...e tarziu si tot la Ea ma gandesc...

...oare ce mai simte? nu prea mai conteaza...important e ca stie ce simt eu...ca imi e dor de ea si ca as vrea sa visez acel vis care a facut-o sa zambeasca