duminică, 20 iulie 2008
Versurile dorintei...
A lover knows only humility, he has no choice.
He steals into your alley at night, he has no choice.
He longs to kiss every lock of your hair, don't fret,
he has no choice.
In his frenzied love for you, he longs to break the chains of his imprisonment,
he has no choice.
A lover asked his beloved:
- Do you love yourself more than you love me?
Beloved replied: I have died to myself and I live for you.
I've disappeared from myself and my attributes,
I am present only for you.
I've forgotten all my learnings,
but from knowing you I've become a scholar.
I've lost all my strength, but from your power I am able.
I love myself...I love you.
I love you...I love myself.
I am your lover, come to my side,
I will open the gate to your love.
Come settle with me, let us be neighbours to the stars.
You have been hiding so long, endlessly drifting in the sea of my love.
Even so, you have always been connected to me.
Concealed, revealed, in the unknown, in the un-manifest.
I am life itself.
You have been a prisoner of a little pond,
I am the ocean and its turbulent flood.
Come merge with me,
leave this world of ignorance.
Be with me, I will open the gate to your love.
I desire you more than food or drink
My body my senses my mind hunger for your taste
I can sense your presence in my heart
although you belong to all the world
I wait with silent passïon for one gesture one glance
from you.
sâmbătă, 19 iulie 2008
Eminescu
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşază bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci,
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşază bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci,
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
joi, 17 iulie 2008
Fericirea este in prezent
Fericirea este in prezent
(nu stiu cine a scris acest text, l-am primit, mi-a placut si il transmit si aici)
Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, vom avea un copil, apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza. Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva
apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti...
- pana masina ori casa este platita
- pana iti iei o masina sau o casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana iti termini studiile
- pana slabesti 10 kg
- pana te ingrasi cu 10 kg
- pana te casatoresti
- pana ai copii
- pana te pensionezi
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna
- pana la toamna
- pana mori.
Nu exista un moment mai bun decat cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie.
Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.
(nu stiu cine a scris acest text, l-am primit, mi-a placut si il transmit si aici)
Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, vom avea un copil, apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza. Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva
apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti...
- pana masina ori casa este platita
- pana iti iei o masina sau o casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana iti termini studiile
- pana slabesti 10 kg
- pana te ingrasi cu 10 kg
- pana te casatoresti
- pana ai copii
- pana te pensionezi
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna
- pana la toamna
- pana mori.
Nu exista un moment mai bun decat cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie.
Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.
Cuvinte frumoase
Ati vrea să măsurati timpul cel fără de măsură şi fără putintă de a fi măsurat.
Vă potriviti purtarea si chiar vă rânduiti făgasul sufletului după anotimpuri.
Iar timpul este pentru voi un râu pe malul căruia vă asezati si îl priviti cum trece.
Cu toate astea, vesnicul din voi cunoaste vesnicia vietii,
Si stie că ieri este doar amintirea lui azi, iar mâine e visul fiecărei zile,
Si tot ce-i contemplare si muzica în voi trăieste încă din clipa cea dintâi, în care stelele s-au răspândit în spatiu.
Care dintre voi nu simte că n-are margini în puterea de a iubi?
Si totusi, cine nu simte că acea iubire, desi nemărginită, e-nchisă în miezul propriei fiinte si nu se miscă de la un gând de dragoste la altul si nici de la o faptă de iubire la altă faptă de iubire?
Si nu e timpul întocmai precum dragostea - doar unul si de neclintit?
Dar dacă trebuie ca timpul să-l măsurati în anotimpuri, faceti ca fiecare anotimp să le cuprindă pe toate celelalte,
Iar azi trecutul să-l îmbrătiseze-n amintire si viitorul să-l cuprindă în sperantă.
(Kahlil Gibran)
Când omul, în integritatea lui, va atinge fericirea, timpul va înceta să mai existe, pentru că nu va mai fi nevoie de el.
(Dostoievski)
Vă potriviti purtarea si chiar vă rânduiti făgasul sufletului după anotimpuri.
Iar timpul este pentru voi un râu pe malul căruia vă asezati si îl priviti cum trece.
Cu toate astea, vesnicul din voi cunoaste vesnicia vietii,
Si stie că ieri este doar amintirea lui azi, iar mâine e visul fiecărei zile,
Si tot ce-i contemplare si muzica în voi trăieste încă din clipa cea dintâi, în care stelele s-au răspândit în spatiu.
Care dintre voi nu simte că n-are margini în puterea de a iubi?
Si totusi, cine nu simte că acea iubire, desi nemărginită, e-nchisă în miezul propriei fiinte si nu se miscă de la un gând de dragoste la altul si nici de la o faptă de iubire la altă faptă de iubire?
Si nu e timpul întocmai precum dragostea - doar unul si de neclintit?
Dar dacă trebuie ca timpul să-l măsurati în anotimpuri, faceti ca fiecare anotimp să le cuprindă pe toate celelalte,
Iar azi trecutul să-l îmbrătiseze-n amintire si viitorul să-l cuprindă în sperantă.
(Kahlil Gibran)
Când omul, în integritatea lui, va atinge fericirea, timpul va înceta să mai existe, pentru că nu va mai fi nevoie de el.
(Dostoievski)
miercuri, 16 iulie 2008
O poezie
Mi-a placut, chiar daca e a unei femei pentru un barbat...ramas fara cuvinte, chiar nu mai are rost sa continui..
Sint fericita iubirea mea
Pentru ca acum ma gindesc
Ca n-ai sa suferi deloc
Crezind ca nu te iubesc.
Am trait un vis
Si un vis a ramas
Cel mai trist compromis
Din care acum m-am retras.
Te las iubire
Critica-ma: sint rea
Insensibila, egoista
Nu-mi pasa de nimic…
Dar uita-ma
Si gaseste-ti iubirea…
fericirea mea trista.
Sint fericita iubirea mea
Pentru ca acum ma gindesc
Ca n-ai sa suferi deloc
Crezind ca nu te iubesc.
Am trait un vis
Si un vis a ramas
Cel mai trist compromis
Din care acum m-am retras.
Te las iubire
Critica-ma: sint rea
Insensibila, egoista
Nu-mi pasa de nimic…
Dar uita-ma
Si gaseste-ti iubirea…
fericirea mea trista.
marți, 15 iulie 2008
M-am intors...
...daca tii la mine si daca mai citesti acest loc, astept mesajul tau....
...daca nu, atunci renunt...
...daca nu, atunci renunt...
marți, 8 iulie 2008
Plec azi...
...trist...
...si daca te-am suparat cu ceva de te-ai indepartat, sper ca vreodata sa ma ierti...
Sa fii fericita!
...si daca te-am suparat cu ceva de te-ai indepartat, sper ca vreodata sa ma ierti...
Sa fii fericita!
luni, 7 iulie 2008
Nu stiu...
...de ce nu mai vorbesti cu mine, ce s-a intamplat de nu imi mai dai nici un semn de atatea zile...ciudate zile, poate asta e hotararea ta, desi ma mir...
...prea multe nu pot sa spun...sunt un pic dezamagit, dar probabil, din nou, nu isi au rostul gandurile mele...
Viata ne-a putut despărti, dar amintirea timpului când ne-am cunoscut va stărui. (Dostoievski)
duminică, 6 iulie 2008
Imi e dor...
...de tine, dar nu mai conteaza acum...
amintirea ta ...ma răscoleşte într-una...nu înţeleg de ce/eşti în mintea mea...
Cineva te crede, cineva te iarta, cineva te accepta asa. Cineva te vede cine esti si cine ai vrea....Cineva iubeste...
Si Garry Moore...prea romantic pentru o seara de duminica...
amintirea ta ...ma răscoleşte într-una...nu înţeleg de ce/eşti în mintea mea...
Cineva te crede, cineva te iarta, cineva te accepta asa. Cineva te vede cine esti si cine ai vrea....Cineva iubeste...
Si Garry Moore...prea romantic pentru o seara de duminica...
sâmbătă, 5 iulie 2008
vineri, 4 iulie 2008
Ganduri disparate...
...ma gandesc de dimineata ce as putea sa scriu azi, daca mi-as dori sa ii mai spun ceva....
...ma gandesc deseori ca mi-ar placea ca acest loc sa nu mai existe, il pot sterge oricand, insa de fiecare data imi dau seama ca as rupe o parte din sufletul meu...iubesc inca un lucru: acest blog a devenit locul destainuirilor mele, al melodiilor care imi plac, al imaginilor de dragoste, al sentimentelor si al tacerilor...nu as putea renunta decat in cazul unei dezamagiri mari...
...imi dau seama ca viata mea e compusa din mici si mari iubiri, mici si mari dezamagiri, unele enervari zilnice...o viata compusa doar din sentimente...si ma bucur ca sunt asa, sunt fericit in multe momente, suparat in altele, nervos...ce imi veni sa imi dezvalui din nou sentimentele?
...am momente cand imi doresc din nou sa o cert, sa o fac sa mai imi scrie ca inainte, momentele de fata sunt prea tacute...insa imi dau seama ca asta isi doreste si poate are dreptate...
mici lucruri (sau mari?) pe care le iubesc...iubesc blogul asta, iubesc zambetul Ei, iubesc gandurile ei tacute, iubesc cafeaua din fata, iubesc linistea, iubesc fericirea din glasul ei de ieri...
...intr-adevar, am scris disparat....sentimente invalmasite si care se ingramadesc unele peste altele in inima mea...si mai sunt, dar ma opresc...
...cred ca imi va fi din nou dor de Ea...si nu pot sa o iubesc mai putin...of
...ma gandesc deseori ca mi-ar placea ca acest loc sa nu mai existe, il pot sterge oricand, insa de fiecare data imi dau seama ca as rupe o parte din sufletul meu...iubesc inca un lucru: acest blog a devenit locul destainuirilor mele, al melodiilor care imi plac, al imaginilor de dragoste, al sentimentelor si al tacerilor...nu as putea renunta decat in cazul unei dezamagiri mari...
...imi dau seama ca viata mea e compusa din mici si mari iubiri, mici si mari dezamagiri, unele enervari zilnice...o viata compusa doar din sentimente...si ma bucur ca sunt asa, sunt fericit in multe momente, suparat in altele, nervos...ce imi veni sa imi dezvalui din nou sentimentele?
...am momente cand imi doresc din nou sa o cert, sa o fac sa mai imi scrie ca inainte, momentele de fata sunt prea tacute...insa imi dau seama ca asta isi doreste si poate are dreptate...
mici lucruri (sau mari?) pe care le iubesc...iubesc blogul asta, iubesc zambetul Ei, iubesc gandurile ei tacute, iubesc cafeaua din fata, iubesc linistea, iubesc fericirea din glasul ei de ieri...
...intr-adevar, am scris disparat....sentimente invalmasite si care se ingramadesc unele peste altele in inima mea...si mai sunt, dar ma opresc...
...cred ca imi va fi din nou dor de Ea...si nu pot sa o iubesc mai putin...of
joi, 3 iulie 2008
Poezie
...despre dor...
Mi-e dor de tine
de Constantinescu Mirela
Mi-e dor de paianjenul cu dinţi de cristal,
Cu nasul acela prelung şi cu plete,
Mi-e dor de necuprinsul ce-l ascunde
În inima caldă pe care noi nu o ştim,
De ochiul al trei-lea al său,
De sete, de sete.
Mi-e dor de setea aceea ce pustieşte
cetăţi şi oraşe în zbor,
De globul ce-aşteaptă să fie umplut,
De cerul ce-şi doreşte o stea început în noaptea ce vine.
Mi-e dor va să zică de tine;
O inimă frântă ce vrei să primeşti iubire,
Dar fugi.
Mi-e dor de tine
de Constantinescu Mirela
Mi-e dor de paianjenul cu dinţi de cristal,
Cu nasul acela prelung şi cu plete,
Mi-e dor de necuprinsul ce-l ascunde
În inima caldă pe care noi nu o ştim,
De ochiul al trei-lea al său,
De sete, de sete.
Mi-e dor de setea aceea ce pustieşte
cetăţi şi oraşe în zbor,
De globul ce-aşteaptă să fie umplut,
De cerul ce-şi doreşte o stea început în noaptea ce vine.
Mi-e dor va să zică de tine;
O inimă frântă ce vrei să primeşti iubire,
Dar fugi.
Nichita...
...gandindu-ma la tine...
Dezâmblânzirea
- de Nichita Stanescu -
"De mult negru mă albisem,
De mult soare mă-nnoptasem,
De mult viu mă mult murisem,
Din visare mă aflasem,
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine,
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai,
O rămâi, rămâi, rămâi,
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme."
Dezâmblânzirea
- de Nichita Stanescu -
"De mult negru mă albisem,
De mult soare mă-nnoptasem,
De mult viu mă mult murisem,
Din visare mă aflasem,
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine,
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai,
O rămâi, rămâi, rămâi,
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
