ULTIMA SCRISOARE (Mihai Beniuc)
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.
Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot mai mare.
P.S. Sper ca ai primit mailul meu de acum cateva clipe...nu stiu daca mai pot adauga ceva la zbaterile mele...stii ce ma framanta, stii cum ma simt si cum gandesc, mi-am deschis total sufletul in fata "iubirii" tale...in aceste momente, sper sa am taria sa rezist si sa zambesc fata de cei din jur care nu stiu tumultul sufletului meu...sper sa am si taria sa nu te mai deranjez, dar am facut-o pentru ca mi-ai dat un semn cat de mic...
...sa fii mereu fericita si iubita! Pentru moment, adio, iubirea mea!
sâmbătă, 2 august 2008
Am trait...
...o noapte lunga, zbuciumata si plina de imaginea ta...
...ciudat de aproape mi s-a parut totul...
...te las insa 9 ani si 361 de zile sa te gandesti la mine...
...o sa iti trimit ceva pe mail, sper sa reusesc sa adun tot ce am nevoie...
...vreau sa iti spun inca o data ca te iubesc...si ca meriti iubirea mea...indiferent de faptul ca tu o respingi...
...ciudat de aproape mi s-a parut totul...
...te las insa 9 ani si 361 de zile sa te gandesti la mine...
...o sa iti trimit ceva pe mail, sper sa reusesc sa adun tot ce am nevoie...
...vreau sa iti spun inca o data ca te iubesc...si ca meriti iubirea mea...indiferent de faptul ca tu o respingi...
vineri, 1 august 2008
Nu pot...
...sa iti vorbesc....si nu ma pot intoarce acum ca prieten...
te iubesc pur si simplu prea mult... am nevoie de dragostea ta
Când ai nevoie de dragoste
de Mircea Cartarescu
cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
cand esti nefericit nu are sens sa o spui.
cand vrei sa strangi in brate nu ai pe cine.
cand vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
cand esti la pamant cine se intereseaza de tine?
cui ii pasa? cui o sa-i pese vreodata?
fii tu langa mine, gandeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta inca o ruptura.
fii langa mine, tine cu mine.
intelege-ma iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
cand ai nevoie de dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti la pamant nici o femeie nu te cunoaste.
te iubesc pur si simplu prea mult... am nevoie de dragostea ta
Când ai nevoie de dragoste
de Mircea Cartarescu
cand ai nevoie de dragoste nu ti se da dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti singur nu poti sa scapi de singuratate.
cand esti nefericit nu are sens sa o spui.
cand vrei sa strangi in brate nu ai pe cine.
cand vrei sa dai un telefon sunt toti plecati.
cand esti la pamant cine se intereseaza de tine?
cui ii pasa? cui o sa-i pese vreodata?
fii tu langa mine, gandeste-te la mine.
poarta-te tandru cu mine, nu ma chinui, nu ma face gelos,
nu ma parasi, caci n-as mai suporta inca o ruptura.
fii langa mine, tine cu mine.
intelege-ma iubeste-ma, nu-mi trebuie partuze, nici conversatie,
fii iubita mea permanenta.
hai sa uitam regula jocului, sa nu mai stim ca sexul e o jungla.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru.
dar nu sper nimic. nu primeste dragoste
cand ai nevoie de dragoste.
cand trebuie sa iubesti nu esti iubit.
cand esti la pamant nici o femeie nu te cunoaste.
Incerc...
...sa continui sa scriu cate ceva pe blogul asta...poate nu ganduri, poate doar impresii...
...cateodata te intrebi cum poti cataloga o persoana care intra in lucrurile tale personale, cauta, gaseste sentimente, se simte deodata jignita de ce gaseste acolo si chiar rabufneste? nu stiu, nici nu ma intereseaza...insa inca o data sunt dezamagit de persoanele pe care mi le-am apropiat si in timp s-au dovedit false...nu deodata, nu exagerat, dar totusi false si ascunse...
...motivul pentru care am mutat blogul de pe adresa veche este pur personal si nu am nevoie de martori pentru a dezvalui mai departe ce simt...nu inteleg ce cauta multa lume in viata mea...mai ales persoanele care se dovedesc neprietene...cum as putea sa mai am incredere in cineva care doreste sa imi cunoasca cele mai intime sentimente, intrand pe furis pe un blog care este dedicat iubirii altor doua persoane, facandu-se ca nu cunoaste nimic, chiar daca se pretinde prietena apropiata uneia dintre ele?
...nu stiu ce sa mai gandesc...stiam de mult situatia, am tolerat-o, dar speram sa nu se tina dupa tristetea mea...e a mea personala, numai eu decid daca are voie cineva sa intre in ea si sa imi cunoasca sufletul din zilele acestea...
P.S. Cred ca persoana respectiva stie ca eu ii cunosc identitatea dupa cuvintele de mai sus. Ma astept la un singur lucru de la ea: sa nu mai intre aici...alte cuvinte sunt de prisos...
P.S.2. Nu mi-am uitat ingerasul...citeam acum Petrarca...ma gandeam daca ideea lui centrala din poezii este apropiata de situatia mea - de a iubi o femeie enorm, de a o iubi o perioada indelungata... dar de nu a fi niciodata cu ea. Mi se pare foarte trist...mi se potriveste? probabil ca da...
De nu-i iubire tot ce simt, ce-i oare?
Iar daca e, din ce-a fost plamadita?
De-i rea, de ce durerea mi-e-nsortita?
De ce, de-i buna, roadele-s amare?
De-s bucuros sa ard, de ce ma doare?
De nu, la ce mi-e lacrima sortita?
O, vie moarte, dulce rau, ispita,
Cum iesi, desi te-nfrunt, biruitoare?
Nici de ma las in voia ta nu-i bine.
Batut de vanturi fara sat(z), ce-nsala,
plutesc pe-o barca-n larg si ma cutremur,
atat de grea de-eres si totusi goala,
ca nu mai stiu ce vreau, nici ce-i cu mine
si iarna ard si-n toiul verii tremur
...cateodata te intrebi cum poti cataloga o persoana care intra in lucrurile tale personale, cauta, gaseste sentimente, se simte deodata jignita de ce gaseste acolo si chiar rabufneste? nu stiu, nici nu ma intereseaza...insa inca o data sunt dezamagit de persoanele pe care mi le-am apropiat si in timp s-au dovedit false...nu deodata, nu exagerat, dar totusi false si ascunse...
...motivul pentru care am mutat blogul de pe adresa veche este pur personal si nu am nevoie de martori pentru a dezvalui mai departe ce simt...nu inteleg ce cauta multa lume in viata mea...mai ales persoanele care se dovedesc neprietene...cum as putea sa mai am incredere in cineva care doreste sa imi cunoasca cele mai intime sentimente, intrand pe furis pe un blog care este dedicat iubirii altor doua persoane, facandu-se ca nu cunoaste nimic, chiar daca se pretinde prietena apropiata uneia dintre ele?
...nu stiu ce sa mai gandesc...stiam de mult situatia, am tolerat-o, dar speram sa nu se tina dupa tristetea mea...e a mea personala, numai eu decid daca are voie cineva sa intre in ea si sa imi cunoasca sufletul din zilele acestea...
P.S. Cred ca persoana respectiva stie ca eu ii cunosc identitatea dupa cuvintele de mai sus. Ma astept la un singur lucru de la ea: sa nu mai intre aici...alte cuvinte sunt de prisos...
P.S.2. Nu mi-am uitat ingerasul...citeam acum Petrarca...ma gandeam daca ideea lui centrala din poezii este apropiata de situatia mea - de a iubi o femeie enorm, de a o iubi o perioada indelungata... dar de nu a fi niciodata cu ea. Mi se pare foarte trist...mi se potriveste? probabil ca da...
De nu-i iubire tot ce simt, ce-i oare?
Iar daca e, din ce-a fost plamadita?
De-i rea, de ce durerea mi-e-nsortita?
De ce, de-i buna, roadele-s amare?
De-s bucuros sa ard, de ce ma doare?
De nu, la ce mi-e lacrima sortita?
O, vie moarte, dulce rau, ispita,
Cum iesi, desi te-nfrunt, biruitoare?
Nici de ma las in voia ta nu-i bine.
Batut de vanturi fara sat(z), ce-nsala,
plutesc pe-o barca-n larg si ma cutremur,
atat de grea de-eres si totusi goala,
ca nu mai stiu ce vreau, nici ce-i cu mine
si iarna ard si-n toiul verii tremur
marți, 29 iulie 2008
De ce te iubesc...
…pentru ca pot sa fiu eu insumi cand "sunt" cu tine
...pentru ca ma faci fericit
...pentru ca m-ai iertat de atatea ori si pentru ca ma vei ierta, probabil, si de acum inainte
...pentru ca tu si eu putem crea inca, nu este timpul trecut, clipe magice
...pentru ca gandul la tine ma umple cu un sentiment minunat
…pentru ca, desi ai avut ocazia, nu ai renuntat nicicand la mine si asta te apropie mai mult de inima mea…
…pentru ca ai fost persoana care, fiind mandra ca esti prietena mea, ai scos la iveala ce este mai bun din mine, lucruri care le uitasem si le redescopar si care, mai ales, imi plac
…pentru ca de fiecare data cand apari pe mess, pe mail, la telefon, inima mea se opreste ca apoi sa bata mai tare si mai tare, iar picioarele imi tremura
...pentru ca te visez des si mereu simpatic, ma trezesc diminetile cu zambetul pe buze, alaturi de tine, iar tu esti cauza fericirii mele
...pentru ca esti blonda, frumoasa si, privind pozele de la tine, ma pierd in ochii tai
…pentru ca, alaturi de tine, impreuna, putem amandoi sa infruntam lumea si sa o incercam sa o schimbam
...pentru ca putinele tale cuvinte despre noi, gesturile pe care le faci, imi dovedesc de multe ori cat de mult iti pasa de mine
...pentru ca m-ai dat gata
...pentru ca radem mult impreuna
...pentru ca esti blanda mereu cu mine
...pentru ca esti prinsa in aceeasi cursa ca si mine
...pentru ca esti foarte ambitioasa
...pentru ca esti ciudata
...pentru ca suntem doi mofturosi si rasfatati si pentru ca ne potrivim atat de bine, incat multa vreme te-ai intrebat “cum ar fi fost daca...”
...pentru ca esti inchisa de multe ori in tine si vreau sa caut cheia spre sufletul tau, sa te fac fericita si sa infloresti zambind
...pentru ca te ascunzi si ne ascundem de cei din jur pentru a fi impreuna
...pentru ca ador momentele cand gasesc un mesaj de la tine
...pentru ca esti inteligenta
...pentru ca ma apreciezi
...pentru ca ma calmezi in zilele de furtuna, pentru ca m-ai facut mai cuminte si ma determini sa disting binele de rau
...pentru ca avem amintiri impreuna
...pentru ca suntem departe unul de celalalt, dar asta nu te impiedica sa fii in inima mea si nici sa ma saruti fara sa ma atingi
...pentru ca nu poti fi niciodata a mea cu adevarat, pentru ca niciodata nu mi-ai apartinut
...pentru ca tresar cand aud vocea ta
...pentru ca nu ma pot lipsi de prezenta ta in viata mea
...pentru ca te pot iubi, fara sa regret nici o clipa
...pentru ca as astepta ani intregi ca sa ma iubesti si tu
...pentru ca, poate, motivele de mai sus nu sunt reprezentative...pentru ca imi place de TINE...fara amanunte si dulcegarii...ma faci sa ma simt “altfel”
...pentru ca te iubesc
...pentru ca ma faci fericit
...pentru ca m-ai iertat de atatea ori si pentru ca ma vei ierta, probabil, si de acum inainte
...pentru ca tu si eu putem crea inca, nu este timpul trecut, clipe magice
...pentru ca gandul la tine ma umple cu un sentiment minunat
…pentru ca, desi ai avut ocazia, nu ai renuntat nicicand la mine si asta te apropie mai mult de inima mea…
…pentru ca ai fost persoana care, fiind mandra ca esti prietena mea, ai scos la iveala ce este mai bun din mine, lucruri care le uitasem si le redescopar si care, mai ales, imi plac
…pentru ca de fiecare data cand apari pe mess, pe mail, la telefon, inima mea se opreste ca apoi sa bata mai tare si mai tare, iar picioarele imi tremura
...pentru ca te visez des si mereu simpatic, ma trezesc diminetile cu zambetul pe buze, alaturi de tine, iar tu esti cauza fericirii mele
...pentru ca esti blonda, frumoasa si, privind pozele de la tine, ma pierd in ochii tai
…pentru ca, alaturi de tine, impreuna, putem amandoi sa infruntam lumea si sa o incercam sa o schimbam
...pentru ca putinele tale cuvinte despre noi, gesturile pe care le faci, imi dovedesc de multe ori cat de mult iti pasa de mine
...pentru ca m-ai dat gata
...pentru ca radem mult impreuna
...pentru ca esti blanda mereu cu mine
...pentru ca esti prinsa in aceeasi cursa ca si mine
...pentru ca esti foarte ambitioasa
...pentru ca esti ciudata
...pentru ca suntem doi mofturosi si rasfatati si pentru ca ne potrivim atat de bine, incat multa vreme te-ai intrebat “cum ar fi fost daca...”
...pentru ca esti inchisa de multe ori in tine si vreau sa caut cheia spre sufletul tau, sa te fac fericita si sa infloresti zambind
...pentru ca te ascunzi si ne ascundem de cei din jur pentru a fi impreuna
...pentru ca ador momentele cand gasesc un mesaj de la tine
...pentru ca esti inteligenta
...pentru ca ma apreciezi
...pentru ca ma calmezi in zilele de furtuna, pentru ca m-ai facut mai cuminte si ma determini sa disting binele de rau
...pentru ca avem amintiri impreuna
...pentru ca suntem departe unul de celalalt, dar asta nu te impiedica sa fii in inima mea si nici sa ma saruti fara sa ma atingi
...pentru ca nu poti fi niciodata a mea cu adevarat, pentru ca niciodata nu mi-ai apartinut
...pentru ca tresar cand aud vocea ta
...pentru ca nu ma pot lipsi de prezenta ta in viata mea
...pentru ca te pot iubi, fara sa regret nici o clipa
...pentru ca as astepta ani intregi ca sa ma iubesti si tu
...pentru ca, poate, motivele de mai sus nu sunt reprezentative...pentru ca imi place de TINE...fara amanunte si dulcegarii...ma faci sa ma simt “altfel”
...pentru ca te iubesc
luni, 28 iulie 2008
Ma gandeam...
...cum sa abordez ziua de astazi...sa fiu tot distant, ca in ultimul timp, sa imi infrang din nou sentimentele, sperand (a cata oara?) sa nu izbucnesc in dorul nebun ce ma tine aproape de tine...imi aduc aminte de Poesis..."iubind, treci prin viata ca un nor"...
"O viaţă fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară." (Proverb suedez)
...sau sa iti spun, ma gandeam de dimineata, ca "te iubesc" imediat cum intri sa vorbesti cu mine, sperand la nesperat...sperand ca imi vei raspunde, ca am patruns din nou in inima ta sau m-ai regasit pentru ca nu ma pierdusei niciodata
...probabil ai citit cuvintele de ieri si totusi, totul a ramas la fel...
...poate exagerez, dar erai raza de soare pentru care veneam aici...
"Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deschide; dar adeseori ne uităm atât de mult la uşa închisă, că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi."(Helen Adams Keller)
"Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat; iar fericirea e aici, aproape." (Horaţiu)
Imi e dor de tine...
duminică, 27 iulie 2008
O poveste si o noapte lunga...
...intr-adevar, o noapte prea lunga, inceputa cu tine in gand si posibilitatea intalnirii noastre in toamna...pentru ca apoi sa te visez intreaga noapte, in momente atat de dulci, incat m-am trezit plin de speranta si plin de indoieli...nu mai stiu ce sa cred, nu mai stiu cum sa imi infranez din nou dorinta de a te atrage mai aproape de sufletul meu...
...iar eram impreuna, iar ne tineam de mana, iar ne sarutam, iti vorbeam in timp ce tu stateai pe canapea si eu iti mangaiam parul...eram pierdut in ochii tai, tu te gandeai, dar imi apartineai...nu vroiam sa ma mai trezesc, iar cand am facut-o, gandul era tot la tine...de mult timp nu am mai experimentat aceasta stare...sa vreau sa vin sa iti vorbesc, sa iti marturisesc din nou ce simt, cat de mult as vrea sa ma iubesti la fel...
Povestea: Un medic spunea odată: "Practic medicina de 30 de ani şi am prescris multe la viaţa mea. Dar cu timpul am aflat că ceea ce vindecă cel mai bine problemele oamenilor este medicamentul numit iubire." "Şi dacă nu funcţionează?", a fost întrebat de cineva. "Dublează doza", a răspuns el.
...mai sunt multe de spus...mi se pare ca ziua de azi (sau noaptea trecuta) m-a pus in fata unei alternative: sa iti cer sa continuam discutia de ieri si sa mi te apropii din nou, dar de fapt apropierea o hotarasti doar tu, fara sa am vreun cuvant de spus...sau sa plec din nou, pentru ca imi dau seama ca te iubesc prea mult, imi doresc sa imi fii mai aproape, macar ca in visul meu, mi-as dori sa te aud ca "ma iubesti mai mult decat se cuvine", ca si tu ai momente cand doresti ca sa iti fiu aproape, sprijin momentelor de tristete si martor al celor de fericire...
...imi dau seama ca sufletul meu e iar in cumpana si mi-as dori sa ma refugiez in bratele tale...ma vei primi?
...iar eram impreuna, iar ne tineam de mana, iar ne sarutam, iti vorbeam in timp ce tu stateai pe canapea si eu iti mangaiam parul...eram pierdut in ochii tai, tu te gandeai, dar imi apartineai...nu vroiam sa ma mai trezesc, iar cand am facut-o, gandul era tot la tine...de mult timp nu am mai experimentat aceasta stare...sa vreau sa vin sa iti vorbesc, sa iti marturisesc din nou ce simt, cat de mult as vrea sa ma iubesti la fel...
Povestea: Un medic spunea odată: "Practic medicina de 30 de ani şi am prescris multe la viaţa mea. Dar cu timpul am aflat că ceea ce vindecă cel mai bine problemele oamenilor este medicamentul numit iubire." "Şi dacă nu funcţionează?", a fost întrebat de cineva. "Dublează doza", a răspuns el.
...mai sunt multe de spus...mi se pare ca ziua de azi (sau noaptea trecuta) m-a pus in fata unei alternative: sa iti cer sa continuam discutia de ieri si sa mi te apropii din nou, dar de fapt apropierea o hotarasti doar tu, fara sa am vreun cuvant de spus...sau sa plec din nou, pentru ca imi dau seama ca te iubesc prea mult, imi doresc sa imi fii mai aproape, macar ca in visul meu, mi-as dori sa te aud ca "ma iubesti mai mult decat se cuvine", ca si tu ai momente cand doresti ca sa iti fiu aproape, sprijin momentelor de tristete si martor al celor de fericire...
...imi dau seama ca sufletul meu e iar in cumpana si mi-as dori sa ma refugiez in bratele tale...ma vei primi?
sâmbătă, 26 iulie 2008
vineri, 25 iulie 2008
In apus de soare...
...ma gandesc la tine si la cat de bine se potrivesc gandurile noastre...candva ne imaginam povesti despre noi doi, visam unul la intalnirea dintre noi si la cat de mult ne-am fi apropiat...eu iti povesteam, tu zambeai, eu continuam si nu ma opreai, doar zambeai din nou...
...acum ne-am indepartat, pastram prietenia, dar si aparentele, ne temem sa discutam, simt asta in fiecare gest al meu, cateodata si in ale tale...
...azi, pe cand am plecat cateva clipe pentru a-mi fierbe cafeaua...ma gandeam: sa o intreb ce mai simte, daca i-a fost vreo clipa in ultima luna dor de mine...aceleasi ganduri ma opreau pentru a nu strica inca o data frumoasele momente de prietenie...sau poate iti doresti sa te intreb eu, sa pornesc inca o discutie?...probabil nu...
...nu ramane decat sa iti daruiesc cateva sarutari si cateva apusuri de soare...
...acum ne-am indepartat, pastram prietenia, dar si aparentele, ne temem sa discutam, simt asta in fiecare gest al meu, cateodata si in ale tale...
...azi, pe cand am plecat cateva clipe pentru a-mi fierbe cafeaua...ma gandeam: sa o intreb ce mai simte, daca i-a fost vreo clipa in ultima luna dor de mine...aceleasi ganduri ma opreau pentru a nu strica inca o data frumoasele momente de prietenie...sau poate iti doresti sa te intreb eu, sa pornesc inca o discutie?...probabil nu...
...nu ramane decat sa iti daruiesc cateva sarutari si cateva apusuri de soare...
joi, 24 iulie 2008
miercuri, 23 iulie 2008
Fericirea...
Fiecare om este prins în mrejele propriei sale imagini despre viată, despre ceea ce are de realizat atâta timp cât trăieste, despre ceea ce vrea să devină.
De aceea, lucruri care pentru unii sunt importante, pentru altii sunt nesemnificative, si invers.
Vietile oamenilor diferă între ele pentru că viziunile asupra vietii diferă de la om la om, si doar pe alocuri si într-o anumită măsură aceste perceptii se intersectează.
Este păgubos să ai pretentia ca altii să trăiască după ideile tale sau să ti le respecte pe deplin.
Fiecare trăieste după conceptiile sale si cel mult le tolerează pe ale altora, asta dacă nu simte nevoia să le combată.
Legile sunt făcute ca să creeze un minim reper general de echitate si dreptate socială, foarte util mai ales celor care caută să conducă societatea, după mintea lor, dar ele nu pot limita libertatea omului de a-si trăi viata asa cum simte.
Practic, legile vietii trebuie să le descoperi singur si să le respecti, după ce ai devenit constient de ele.
Să nu ucizi, să nu furi, să nu minti, să nu judeci... sunt legi biblice care alcătuiesc un minim cod etic, pentru un echilibru psihic suficient de bun ca să îti poti continua evolutia.
Dar dacă vrei să găsesti cheia vietii tale, trebuie să cauti mai adânc, să mergi spre perfectiune, pe calea desăvârsirii de sine.
Perfectiunea este un lucru greu de dobândit, dar toată lumea are acces la căutarea ei.
Toti vrem cea mai perfectă solutie, cea mai perfectă relatie, cea mai perfectă expresie a muncii noastre.
Fericirea pe care o dorim este o consecintă implicită a acestei perfectiuni manifestate de noi însine, dacă o atingem.
Sunt si oameni care asteaptă să le pice fericirea în brate, fără niciun efort de a se perfectiona sau de a-si optimiza viata, gândirea, trăirea.
Idealistii nu sunt cei care au idealuri neverosimile pentru altii, ci aceia care au idealuri pentru care nu miscă un deget.
(Adrian Mîndrută-Tănăsescu, in Raspandacul)
marți, 22 iulie 2008
Iar ganduri...
...am evitat pana acum si probabil o vei face si tu, si eu, cel putin pana ajung din nou la serviciu, explicatiile sau gandurile cu care am venit din plecarea mea de cateva zile...
...nu o sa incerc nici acum sa le enumar...mi-a fost dor de tine in multe clipe...imi doream in unele momente sa am un reportofon sau sa pot scrie si sa iti descriu sentimentele...simteam ca esti prea departe, iar faptul ca nu mai vorbisei cu mine, ma facea si mai mahnit...
...ca am cautat zilnic in fetele blonde din jurul meu stralucirea chipului tau si zambetele pe care mi le-ai daruit sau trimis de atatea ori...
...ca ajuns acasa, speram sa fi gasit un mesaj...nu stiu...multe ganduri pe care mi-as fi dorit sa ti le spun la timpul lor...
...si ca te iubesc, dar incerc sa respect hotararea pe care ai luat-o...si ca voi fi alaturi de tine ca si pana acum...
Pasul absent...
- de Octavian Paler -
"Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent."
...nu o sa incerc nici acum sa le enumar...mi-a fost dor de tine in multe clipe...imi doream in unele momente sa am un reportofon sau sa pot scrie si sa iti descriu sentimentele...simteam ca esti prea departe, iar faptul ca nu mai vorbisei cu mine, ma facea si mai mahnit...
...ca am cautat zilnic in fetele blonde din jurul meu stralucirea chipului tau si zambetele pe care mi le-ai daruit sau trimis de atatea ori...
...ca ajuns acasa, speram sa fi gasit un mesaj...nu stiu...multe ganduri pe care mi-as fi dorit sa ti le spun la timpul lor...
...si ca te iubesc, dar incerc sa respect hotararea pe care ai luat-o...si ca voi fi alaturi de tine ca si pana acum...
Pasul absent...
- de Octavian Paler -
"Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent."
duminică, 20 iulie 2008
Versurile dorintei...
A lover knows only humility, he has no choice.
He steals into your alley at night, he has no choice.
He longs to kiss every lock of your hair, don't fret,
he has no choice.
In his frenzied love for you, he longs to break the chains of his imprisonment,
he has no choice.
A lover asked his beloved:
- Do you love yourself more than you love me?
Beloved replied: I have died to myself and I live for you.
I've disappeared from myself and my attributes,
I am present only for you.
I've forgotten all my learnings,
but from knowing you I've become a scholar.
I've lost all my strength, but from your power I am able.
I love myself...I love you.
I love you...I love myself.
I am your lover, come to my side,
I will open the gate to your love.
Come settle with me, let us be neighbours to the stars.
You have been hiding so long, endlessly drifting in the sea of my love.
Even so, you have always been connected to me.
Concealed, revealed, in the unknown, in the un-manifest.
I am life itself.
You have been a prisoner of a little pond,
I am the ocean and its turbulent flood.
Come merge with me,
leave this world of ignorance.
Be with me, I will open the gate to your love.
I desire you more than food or drink
My body my senses my mind hunger for your taste
I can sense your presence in my heart
although you belong to all the world
I wait with silent passïon for one gesture one glance
from you.
sâmbătă, 19 iulie 2008
Eminescu
Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşază bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci,
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşază bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci,
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
joi, 17 iulie 2008
Fericirea este in prezent
Fericirea este in prezent
(nu stiu cine a scris acest text, l-am primit, mi-a placut si il transmit si aici)
Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, vom avea un copil, apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza. Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva
apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti...
- pana masina ori casa este platita
- pana iti iei o masina sau o casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana iti termini studiile
- pana slabesti 10 kg
- pana te ingrasi cu 10 kg
- pana te casatoresti
- pana ai copii
- pana te pensionezi
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna
- pana la toamna
- pana mori.
Nu exista un moment mai bun decat cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie.
Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.
(nu stiu cine a scris acest text, l-am primit, mi-a placut si il transmit si aici)
Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, vom avea un copil, apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza. Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva
apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti...
- pana masina ori casa este platita
- pana iti iei o masina sau o casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana iti termini studiile
- pana slabesti 10 kg
- pana te ingrasi cu 10 kg
- pana te casatoresti
- pana ai copii
- pana te pensionezi
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna
- pana la toamna
- pana mori.
Nu exista un moment mai bun decat cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie.
Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
