


...dar m-am intristat abia dupa ce am inchis discutia aseara...mi-am dat seama cat de mult incerc sa lupt eu, cum nu pot sa te fac sa devii mai aproape...
...sunt foarte trist acum...
...vreau sa te rog sa nu uiti ca exista cineva care te va astepta inca mult timp sa te schimbi...sunt prea departe ca sa incerc eu insumi sa te schimb...daca eram acolo, poate era mai usor sa fii iubitoare, poate ti-ar fi placut sa fie asa...departarea te face insa sa te intrebi: ce rost are?
...in inima mea e numai iubire, dar degeaba daca... nu e iubirea ta...nu mi te pot scoate din minte si nu mi te pot scoate din inima... de acolo unde ai intrat si nu vei mai putea iesi, nici atunci cand ea nu va mai putea darui nimic...
...stiu ca ceea ce iti ofer ma determina sa cred ca merita sa ma iubesti un pic mai mult...dar...
Imi pare rau ca te iubesc in clipele astea...si, mai ales, ca nu pot sa te iubesc fara sa iti cer nimic in schimb...Eu te iubesc, dar s-ar putea ca dragostea mea sa nu insemne nimic pentru tine
Voi continua sa te iubesc insa, voi continua sa te indepartez, voi continua sa sper...te iubesc pentru ca ma faci sa vreau sa fiu mai bun decat sunt...
Nu mă iubi, căci nu merit să mă iubeşti.
Iubeşte-mă, căci clipele cu mine sunt poveşti.
Nu mă iubi, căci iubirea-i o boală grea.
Iubeşte-mă, căci ai visat că vei fi a mea.
Nu mă iubi, căci e o iubire ‘nzadar.
Iubeşte-mă, căci îţi aduc fericirea în dar.
Nu mă iubi, căci oricum cândva voi muri.
Iubeşte-mă, fiindcă nu poţi a nu mă iubi.
...cum eu iti sunt mai aproape decat iti dai seama, asa imi esti si tu mie...
...ma intrebam in aceasta dupa-amiaza si seara, de ce mi-ai multumit de cateva ori...si mi-am dat seama ca sunt momente cand si tu imi esti la fel de aproape, ca prietenia noastra (si nu ma leg acum de cele doua cuvinte care m-au facut fericit, cu adevarat fericit) s-a transformat in ceva mai ingeresc, mai profund, mai aproape de comuniunea sufleteasca...
...tot asa iti multumesc si eu in fiecare clipa ca exista, ca te am aproape, ca fara tine viata mea ar fi trista, ca astept sa plec la serviciu, doar pentru a te mai gasi o data si inca o data...
...asa incat, deseori, ma tem de faptul ca te-as pierde, asa cum am facut-o si azi...cum as putea trai fara discutiile cu tine, fara teama ca ma vei lasa singur, fara emotia de a-ti spune "te iubesc", fara tulburarile sufletului, fara tacerile tale, fara gandurile mele pline de Ingeri, fara tristetile asumate, dar dornice de alinare...
...uneori imi e teama sa-mi leg surasul de vreun asfintit perfect si de rasariturile pline de visele blonde, ma tem sa nu pierd valurile verzi ca privirea ta (cum dulce mi-ai spus in aceasta seara si eu, sensibilul, ma temeam ca ma vei certa, ca nici macar atata lucru nu stiam)...
....cateodata mi-e teama ca voi uita multele motive pentru care te iubesc, mi-e teama ca n-as mai putea sa te recreez in mii de feluri din amintiri...te vad atat de rar, incat mi se pare ca insist prea des sa iti cer poze cu chipul tau, iar pe cele pe care le am, le tocesc...stiu orice detalii, te-as putea descrie oricui, iar frumusetea ta imi este impregnata in suflet...
...si, mai cu seama, imi e teama ca maine o sa uiti ca ma iubesti...