joi, 18 septembrie 2008
Citeam...
miercuri, 17 septembrie 2008
Optimism in zile triste...
Oricum ar fi viata cuiva, ea păstrează mereu în rezervă căi si solutii care îi stau omului la îndemână, doar să vrea să le folosească. Oricui i se poate întâmpla să ajungă într-o situatie dificilă sau la fundul sacului, si atunci este momentul când se poate decide să urce din nou la suprafată si mai sus. Primul gest trebuie să fie acela de a ridica privirea si a căuta treapta următoare. Oamenii în fata cărora doar ne plângem de greutăti rareori ne pot ajuta, chiar dacă ne iubesc.
Problemele vietii nu sunt menite să ne facă zile grele, noi le dăm puterea asta, dacă ne complacem în atitudinea de victime ale vietii. Mai degrabă, provocările vietii ne pun în situatii în care tocmai acest lucru e necesar, corectarea atitudinii, ca să putem găsi solutii creative, ce uneori pot însemna si mari schimbări în ceea ce facem sau în felul cum trăim.
Trebuie să recâstigăm sentimentele de optimism si sigurantă date de tot ce avem bun în viata noastră: acele lucruri care ne asigură resursele si mediul necesar pentru a face tot ce putem cu ceea ce avem la îndemână. Asta ar fi starea de fericire legată de abundenta de resurse si posibilităti pe care le avem mereu la dispozitie, iar dacă pierdem asta din vedere, atunci îi ia locul în sufletul nostru nemultumirea si deprimarea. Mai bine este să ne concentrăm asupra lucrurilor bune pe care ni le dă viata, decât să ne plângem de cele pe care nu ni le-a dat.
(Adrian Mîndrută-Tănăsescu, in Raspandacul)
luni, 15 septembrie 2008
Poveste...
...o zi care a curs frumos, cu cuvinte dulci, prietenesti, din pacate, seara ta nu e la fel de linistita...
duminică, 14 septembrie 2008
Ca de obicei...
...sa ma retrag?...
...imi e deja dor de tine, te iubesc...sper ca de maine sa te iubesc mai putin,...
...si chiar meritam, sa stii...si tu la fel...meritam amandoi o altfel de iubire, altfel de senzatii, fericirea...
sâmbătă, 13 septembrie 2008
Nu e...
HARA - Vreau
vineri, 12 septembrie 2008
Iubire...
Un bărbat îsi dădea doctoratul în filosofie. Sotia sa nu si-a dat seama cât de în serios îsi lua el studiile până în ziua în care l-a întrebat:
- De ce mă iubesti atât de mult?
Replica bărbatului a venit mai repede decât s-ar fi asteptat femeia:
- Atunci când spui "atât de mult", te referi la intensitate, profunzime, frecventă, calitate sau durată?
Nimeni nu a reusit să pătrundă frumusetea unui trandafir rupându-i petalele.
(Anthony de Mello)
joi, 11 septembrie 2008
Mi-am adus aminte...
...imi pare rau ca tristetea mea depinde doar de tine...as vrea deseori sa plec, sa omor dragostea ce ti-o port si sa o ingrop departe, sub pamant sau sa ii trimit cenusa pe valurile marii, incat nici unul dintre noi sa nu mai ajunga la ea...din pacate, nu e asa usor si decat timpul (sper?!?) va face sa apara o solutie...
...
HI-Q - URASQUBESC
miercuri, 10 septembrie 2008
Esti o...
...nu iti pasa oare deloc de ce simt?...si mai ales ca totul e pentru tine, in dragostea asta nu sunt egoist deloc...din nou, dezamagit, dar nu-i asa ca nu conteaza?....
(Ganduri pe care nu le vrei rostite)
Citat...
marți, 9 septembrie 2008
Mi te imaginez citind...
(Bohumil Hrabal-L-am servit pe regele Angliei)
Intr-adevar...
...pentru ca, in ciuda problemelor pe care le ai, ieri ai reusit sa nu fii distanta si sa tii la sentimentele mele...daca ai face asa in fiecare zi, poate nu s-ar ivi momente asa de triste...pentru amandoi...
...chiar daca imi doresc atat de mult iubirea ta, o sa incerc din nou sa o suprim pe a mea...imi va lua ceva timp, dar e calea pe care vrei sa o urmez...
...in incheiere, ceva care am citit azi si mi-a placut...
"Am întâlnit numeroase situatii care se cer a fi analizate cât mai rapid, uneori chiar la momentul aparitiei lor, si care reclamă decizii importante. De obicei, dacă e vorba de o schimbare pe termen lung sau care îmi afectează întreaga viată, stau în cumpănă o perioadă mai îndelungată. Dar chiar si atunci, răspunsul vine pe baza unei intuitii din ultimele clipe. Si, ca să vezi, se dovedeste a fi o alegere care mă ajută să evoluez. Pentru că, chiar dacă ratiunea se opune, există un argument mai puternic decât conexiunea neuronilor, care ne îndrumă viata.
Nu de putine ori, persoane care simt apropierea primejdiei si care au încredere in propriul lor ghid interior reusesc să evite în mod miraculos mâna sortii. Aici intră în ecuatie si credinta că anumite variabile din viata aceasta au fost prestabilite, dar, chiar si în caz contrar, tot mai indicat ar fi să cazi stiind, simtind, că e nevoie de această cădere pentru a creste, decât să blamezi lumea si universul că ar complota împotriva ta. Dacă am considera persoanele din anturajul nostru, situatiile cu care ne confruntăm, chiar si felul cum arătăm si vorbim, ca fiind propriile alegeri, făcute înainte de a ne naste, ne-ar fi mult mai usor să ne concentrăm pe cum să fac să, decât pe dacă ar fi fost. Prima atitudine nu doar că este mai logică din toate punctele de vedere, dar ne ajută pe deasupra să ne ascutim simturile pentru a intercepta mesajele provenite din inima Universului si care ne-ar ajuta, eventual, să ne corectăm traiectoria în concordanta cu legile Sale. Suntem nu doar niste transmitători, care dictează, întocmind si abrogând legi, dar si receptori care, la rândul lor, ar trebui să ia în considerare regulile ce păstrează armonia în corpul gigantic numit lumea noastră. (Ludmila Ursu, in Raspandacul)
Noi suntem înclinati în mod natural - si educati în mod iresponsabil - să credem că, pentru chiverniseala destinului nostru, nu ne sunt trebuincioase decât împrejurări favorabile, bunătăti, răsfături si noroace. Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun esec. Si nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobste, ca un produs de cofetărie. (Andrei Plesu)
luni, 8 septembrie 2008
E noapte...
...si ma gandeam sa iti scriu cateva cuvinte...
....m-am gandit deseori la tine in seara (noaptea) asta...m-am gandit deseori daca iubirea noastra (sau mai mult a mea) merita aceste clipe?.,..clipe cand te-as vrea alaturi, cand as dansa cu tine, cand ai zambi pentru mine...ma uit la femeile din jur...unele sunt distante, unele sunt reci, unele sunt plictisite de atmosfera...cand ma uitam la ele, ma gandeam sincer daca pe tine te-as putea face sa zambesti tot timpul...nu eram sigur, dar speram ca ar fi asa...si ca m-as stradui sa te fac cea mai fericita...
...probabil de multe ori nu crezi in cuvintele mele...desi ele vin din suflet (chiar cred in ceea ce spun), nu te increzi sau nu vrei sa faci asta....
...insa ce sa fac eu?...sa te iubesc mereu amagindu-ma ca ma vei iubi, fara sa te ascunzi, sa imi spui fara sa o cer, ca vei simti ce mult insemni pentru mine...
...stii oare cat ma doare orice cuvant pe care incerc sa ti-l smulg...
...nu stiu daca mai am ceva sa iti spun...doar ca te simt nepasatoare, rece si prea incorsetata in principii ce nu isi au rostul intr-o dragoste adevarata (oare simti la fel?-oare de ce simt ca nu vei raspunde?)...
...sa stii ca te iubesc cu toata fiinta mea, chiar daca nu crezi asta...
...voi incerca de maine (azi?!) sa ma indepartez....am motive sa fac asta...voi astepta insa un mesaj de la tine in care sa imi spui ce simti...ca ma iubesti sau ca nu...si nu ca prieten....ci ce simti...vei putea oare? ma vei minti? vei evita adevarul...sau doar ma iubesti ca prieten si totul e in zadar?...cantareste....fii sincera...fii in fiecare zi asa...am prea multe sa iti spun si simt ca ma vei dezamagi din nou...
am nevoie de dragostea ta, nu de indiferenta...am nevoie de dulcetea sufletului tau, asa cum este el cu adevarat, nu cum il lasi tu sa se intrevada...am nevoie de sentimente, nu de nepasare...
...te iubesc prea mult incat sa nu pretind acelasi lucru..
duminică, 7 septembrie 2008
sâmbătă, 6 septembrie 2008
Strofe pentru o fata nepasatoare...
Stiu de ce esti alba si nepasatoare …
Carnea ta e suflet inghetat; de ger,
Aburii stau inca si ninsoare
Toata dimineata zilei lui prier.
Gerul diminetii si-al copilariei
Dainuieste-n tine, dezmortit putin …
Sanii duri, doi turturi, spun din cretul iei
Prourul vietii rece si senin.
Carnea ti-e de suflet, sufletul de carne,
Unul si acelasi sloi, de ce sa-l rup?
N-a-nceput in aburi gheata sa se-ntoarne,
Alba, numai suflet, suflet inca trup!…
Dar, incet, sub ochiul soarelui de vara,
Molesita-n zambet, sau in lacrimi noi,
Toata amintirea stransa-n carnea clara
Aburind, sui-va sufletul inapoi …
Izvorasc din carne sufletele oare?
Stiu atat, ca daca astazi esti de stei,
Carnea-nduiosata si-atotstiutoare
Iti va face-un suflet din topirea ei.



