Ganduri de sambata...

"Pe un umar sta ingerul melancoliei, pe celalalt ingerul deznadejdii, conversatia lor este viata mea" (Rozanov)

Valentines Day?

You Are My Sunshine

Floricele...

...pentru azi, maine sau pentru totdeauna...

Are You Chemically Compatible?

Imagini virtuale...

Te vad cateodata in diferite ipostaze...iar aceste imagini m-au facut sa mi te amintesc...
Mi-e tare dor de momentele cand ma iubeai si iti pasa de dragostea noastra...

Without You

Dixie Chicks - Without You (Official Music Video) - More amazing videos are a click away

Dor de tine...

...asa se numeste de ceva timp blogul acesta, desi a avut si nume mai frumoase, Ingerasul meu blond...

...am cateva zile in care tot ma gandesc la tine si la noi...mi-ar placea sa vorbim despre asta, dar o facem tot mai rar, desi e ca o flacara care ne mistuie...sau iar vorbesc pentru amandoi si doar eu simt asta?

...ieri noapte te-am visat iar foarte dulce, ramas probabil sub impresia discutiilor de vineri seara...te-am visat cu parul mai scurt, desi mereu ma gandesc cand ma trezesc la faptul ca va veni vremea, din cauza departarii noastre si departarii tale de mine, cand nu o sa imi mai amintesc trasaturile, cand imi voi impune sa nu mai iti privesc pozele, si vei deveni pentru mine doar un chip fara fata, un chip blond al unei prietene din alta viata, care a venit in viata mea sa o iubesc fara sa gandeasca inainte daca imi poate oferi si ea iubirea ei...

...nu stiu unde ne aflam, parea ca suntem in orasul tau, pe niste strazi unde eu venisem intr-o delegatie si pe unde tu, cunoscandu-le, ma conduceai spre casa unde stateam...o casa pe care o vad si acum, mare, impozanta, in stilul caselor cu tavan inalt construite la inceputul secolului trecut...cu niste usi imense, pe care, deschizandu-le, m-ai condus fara timiditate si cu mult curaj...

...in drum spre casa asta, am mers tacuti, pe o strada pietonala, dar privirea mea era doar spre tine si ma gandeam mult..."sa indraznesc iar ca la B.? sa o fi intrebat inainte de aceasta intalnire pana unde vom putea merge de data aceasta? nu vreau sa sper, nu vreau sa incerc, o iubesc prea mult...oare cand va recunoaste relatia noastra asa cum este ea cu adevarat...nu suntem doar prieteni, nu suntem nici iubiti, dar transcedem aceste lucruri si ne iubim cu adevarat...din pacate, e un lucru pe care mi l-a marturisit prea rar si pe care acum il ascunde undeva in suflet si nu il spune nimanui, nici mie, nici prietenilor ei, dar, cel mai grav, nici macar ei...asa ca nu indraznesc nimic..."

...mi-ai ghicit gandurile...imi zambeai frumos, asa cum ai facut-o la B. cand stateam la acea masa, mancam, povesteam, ne priveam...si, deodata, ne-am oprit...si...ne-am sarutat un pic, incet, temandu-ne amandoi sa nu gresim...sa nu impunem mai mult, sa nu stricam momentele ce aveau sa fie...sa nu ne vada cineva din orasul tau...sa nu incercam mai mult, pentru ca urma sa ramanem singuri intr-o casa pustie...

...nu stiu de ce mie, in vis, mi-a parut rau pentru acel sarut...simteam ca nu era momentul sa ne sarutam, desi fugar, pe strada, nu vroiam sa iti complic existenta si speram sa existe aceasta dorinta undeva la adapost de "picaturile" de care vorbim zilnic...

...ajunsi in casa, nu ne-a mai fost frica de nimeni si nimic...si, din nou, s-a petrecut un lucru pe care l-am admirat mereu la relatia noastra si la gandurile pe care mi le formez mereu pentru tine...si anume ca e o relatie atat de pura si frumoasa, o iubirea atat de profunda, incat niciodata nu m-am gandit la mai mult decat sentimente...de aceea, poate, nici in visul asta nu am facut dragoste sau nu am trecut peste vreun prag...

...cum a fost insa...frica de strada trecand, ne-am jucat...ne-am facut mancare, am asezat o masa cu doua lumanari, am luat cina impreuna ca doi indragostiti de viata si de dragoste...ne-am tinut de mana, am dansat imbratisati si...am stat mult de vorba...ca de obicei insa, nu am atins nici o clipa subiectul relatiei noastre...era ceva mai presus de cuvinte, nu isi aveau rostul...

...visul s-a terminat...dansam, te-am privit o clipa, ti-am atins buzele si te-am intrebat: "ai fost vreodata cu adevarat indragostita?"...si am deschis ochii...

...imi venea sa plang de nervi...parea totul atat de real, incat am si crezut ca, de aceasta data, chiar suntem impreuna si va deveni o amintire, nu un vis pierdut...am plecat la curs cu gandul la tine, la speranta ca vei fi undeva aproape zilele astea si ca nu te voi pierde, ca nu ma voi mai trezi din visele tale, ca.........

Stii cum se zice: distanta, pentru dragoste, este ca vantul pentru foc...daca dragostea e mare, o inteteste...daca nu, o stinge...te simt atat de departe in unele clipe, incat imi e teama sa nu stingi dragostea care ne leaga...

...in altele, imi doresc sa iti cer lucruri imposibile...cum ar fi sa nu ma pierzi...marturiseste cuiva...surorii tale dragi...tie...nu mai fii atat de rationala...pentru ca toata departarea este auto-impusa....imposibile lucruri, spuneam...

...am scris mult, iarta-ma, ma framant...

Vise placute, draga mea!!!

Poezie

"femeia nascuta
din boabe de roua
mai creste când ninge
mai creste când ploua

când lung te priveste
cu multa sfiala -
ea poarta în ochii-i
discreti - umezeala

când trece pe poduri -
în valuri îi scapa
privirea - si apoi
se-arunca în apa...

ramâi fara ea -
prietenu-mi spuse -
femeia pe râuri
se duse... se duse...

o vezi? ai pierdut-o
îmi spuse si râul...
plouat este cerul
plouat este grâul

încuieti în casa
când ninge... când ploua...
femeia nascuta
din boabe de roua "

Mi-e dor de tine...Cismigiu

Zilele astea ma gandesc prea des la tine, te vad in orice, imi e greu sa nu stiu ce faci, ce gandesti, cum te simti, unde esti...

Citind o carte, am regasit randuri despre Cismigiul pe care l-am strabatut amandoi, tinandu-ne de mana...cand eram asa de apropiati si te simteam in fiecare clipa...oare vom mai fi vreodata asa? sau si mai aproape, cum te simt in ultimul timp?

"De fiecare dată când trec pe-aici am acelaşi sentiment. Poate mulţumită straturilor elegante de flori, aleilor şerpuitoare, forfotei de copii zglobii. Sau poate datorită tinerilor îndrăgostiţi care se plimbă cu barca pe lac, bătrânelor doamne scheletice care sporovăie pe băncile de lemn bătute de vreme sau bărbaţilor mohorâţi, strânşi în jurul meselor de piatră la o partidă de şah. Orice-ar fi, de fiecare dată când trec prin Cişmigiu, în centrul unui Bucureşti aglomerat, în plin avânt, mă simt de parcă m-aş plimba prin tabloul unui impresionist francez. (…)
Sub un copac bătrân de lângă Zona de conifere, o pereche de îndrăgostiţi se sărută de zor. Fată stă pe genunchii bărbatului. Ea are douăzeci şi ceva de ani, şolduri înguste şi un tricou scurt care-i dezgoleşte noada şi chiloţeii tanga roşii. El – cam bucălat, trecut de patruzeci – are părul vraişte şi pantofi maro scâlciaţi, şi îşi arată ostentativ indiferenţa sub privirile nedumerite ale trecătorilor. (…)
Parcul ăsta e un petic de istorie. Se pare că numele de cişmegiu vine din turceşte şi desemnează persoana care răspunde de construirea sau de întreţinerea unei cişmele obşteşti. Si, lăsându-i pe impresioniştii francezi la o parte, Maxy, un pictor al avangardei româneşti din România, a pictat Şomeri pe o bancă în Cişmigiu. Tabloul e ciudat, cu o perspectivă hazardată, un amestec de lumină şi umbră, de mişcare şi inactivitate, de bârfă şi de somnolenţă. Se află în Galeria Naţională din Cluj.
Mai e şi Caragiale, scriitorul român care a folosit Cişmigiul drept decor pentru schiţele lui cu « Mitică », arhetipul lichelei de Bucureşti – viclean şi cam tâmpit, dar cu un talent formidabil pentru poante suprarealiste. Când un funcţionar îşi pierde slujba, Mitică spune că a fost promovat – să dea muştele afară din Cişmigiu. S-ar fi înţeles de minune cu Beckett, sunt sigur. (…)
Ieşind din parc ca să reintru în lumea reală de străzi ticsite de oameni care se îmbrâncesc şi de maşini care claxonează, îmi dau seama de două lucruri. Mai întâi, Cişmigiul nu e chiar un Monet. Prea este îngrijit, e prea precis pentru el. Nu, parcul aduce mai degrabă cu Le Grande Jatte, insula lui Seurat.Şi-apoi îmi dau seama că, la fel ca în tablou, şi Cişmigiul e o insulă – cel puţin pentru mine. E unul dintre cele mai grozave lucruri din Bucureşti şi a scăpat, din fericire, ca prin minune de furia atotdistrugătoare a lui Ceauşescu. E un refugiu liniştit şi sigur, un lăcaş de meditaţie, un lac cu bărci, un loc de plimbare cu prietenii. Aici poţi să-ţi faci planuri, să te împaci cu cineva, aici poţi să te săruţi cu cine nu se cade. "

Pentru tine

Ganduri de februarie...

Nu stiu cum sa mai scriu, cum sa mai formulez ceea ce gandesc...pentru ca esti in mintea mea…
Mi-e frica sa adorm acum pentru ca nu mai vreau sa te visez...Mi-e frica sa ma trezesc din nou din vis si tu sa nu fii langa mine… Cuvintele nu-si mai au rostul…dar oare si-au avut vreodata rostul, au insemnat ceva pentru tine?
As vrea sa nu mai sufar… sa ma transform in zapada… poate te-as gasi undeva in lumea asta crunta si rea…urasc distanta ce ne desparte astazi… maine o voi iubi pentru ca m-am obisnuit cu prezenta ta doar in inima mea.
De ce plang acum cand in urma cu cateva minute radeam? Nici eu nu ma mai inteleg acum.. te iubesc si acum te urasc...E vina ta si in acelasi timp a mea.. ca m-am indragostit de un suflet ce nu are iubire pentru mine...iar vina ta ca nu iti pasa de iubirea pe care ti-o daruiesc, nu o observi, desi, poate, e mai bine asa…
Macar de as sti ce vreau, macar de ai sti ce simt, ganduri nebune de peste zi ?!!!
Pe cine incerc sa mint?
Caci imi este tot mai greu seara cand umbrele lungi pe pereti imita palid chipul tau... Mi-e dor de tine desi chipul tau e in gandurile mele… Te iubesc! Nu mai imi este teama sa zic... m-am resemnat cu realitatea cruda, sa te iubesc pe tine in tacerea apasatoare a acestei vieti.
M-am resemnat cu gandul ca speranta moare ultima…
Ma vei iubi candva? Sau m-ai iubit vreodata…e mai corect spus…
Eu da..pentru ca e imposibil sa nu-ti iubesti ingerul… Dar azi, acum, nu mai conteaza nimic din ce am scris… E trecut!

Hot 'n' Cold

|Ce parere ai?

Oare articolul de mai jos reliefeaza cel mai bine viata noastra de zi cu zi?

Mi s-a parut interesant si, in multe puncte, chiar real...

"Sunt sigur că toţi trăim la un moment dat sperând că cineva ne va trage pământul de sub picioare. Şi o spun în sensul bun, adică vom găsi acea persoană care ne va face să fim nebuni din nou, să avem curaj din nou, să înfruntăm orice şi pe oricine, să fim puternici.

Este greu pe măsură ce timpul trece, pe măsură ce înaintăm în vârstă, pentru că inevitabil vrem mai mult de la un om, nu ne mulţumim uşor şi plus că intervin tabieturile aiurite dobândite în perioada de timp petrecută singuri. Bineînţeles că altădată am fi râs şi am fi renunţat aşa de uşor la orice obişnuinţă de genul ăsta, nu ne-ar fi interesat că nu bem cafeaua într-un anume fel, nu ţineam neapărat să respectăm un program, un plan, nu ne-ar fi păsat dacă el sau ea se spăla şi seara pe dinţi sau dacă are un râs ce aduce a nechezat sau că stă prea mult în baie şi când iese miroase în toată casa, că are boxerii uzaţi sau bikini demodaţi…Nu! Nu conta nimic!

Ei, odată ce înaintăm în vârstă ni se pare foarte important ca el să fie discret când stă dimineaţa la toaletă ( să nu se audă, să nu se simtă, să folosească duşul etc.) iar ea să nu ocupe baia prea mult, pe el îl vrem puternic, pe ea frumoasă când deschide ochii dimineaţa.Vrem această persoană lângă noi, dar culmea mai vrem să şi dispară la un moment dat, vrem spaţiu şi libertate şi doar pentru câteva ore…În care ore, ce facem? Păi…ne reluăm obiceiurile care nu pot fi publice în doi, el se scarpină în c... şi se gândeşte ce bună era aia din club de aseară, apoi se c... cu uşa deschisă doar aşa ca poate gândindu-se că are părul de pe piept mult prea des şi că îi iese din cămaşă, dar e bărbat ce dracu’.

Ea la rândul său începe să stoarcă ideile zilei petrecute împreună, să analizeze, să despice firul, să pună pe hârtie chiar argumente pro şi contra ( e bun la pat dar nu face duş după, se îmbrăca mişto dar se dă cu Malizia, citeşte dar nu se uită la un film romantic) şi cât timp mai rămâne începe să îşi îngrijească fanerele ( mâni, pedi, întins cu placă, mai smulgem un fir alb, verificăm nuanţa de la rădăcină, inghinal, axilar, pensat, mai aplicăm o mască etc.). Apoi vine momentul când ea trebuia să vadă cu ce se îmbracă…întotdeauna va spune : Offf! Nu am cu ce să mă îmbrac, la naiba!… Când de fapt dulapul e plin, dar dichisul trebuie să fie perfect nu-i aşa?! Pantofiorul fin cu baretă pe gleznă, colantul 20 den, rochiţa sau fustiţă la asorte cu un bolero chic…ce mai?…gata să păşească pe bărbaţi!

Bărbatul scoate o cămaşă din dulap, aia care i-o place lui de mai demult, o miroase să nu pută, trage blugul vintage, bărba mai merge şi azi şi gata.

Vă daţi seamă când cei doi se reîntâlnesc după câteva ore, hai să spunem o zi şi fiecare are în colţişorul ochiului o strălucire vicleană în care se ascund toate secretele astea tâmpite şi fiecare râde în interior spunând că celălalt habar nu are.Ideea e că amândoi sunt mai relaxaţi şi mai binevoitori, parcă parcă ar putea să îi accepte să pută a spray ieftin şi să aibă machiajul întins pe faţă dimineaţa, ei şi uite aşa mai trece o zi, după care negreşit o vor lua de la capăt .

Ce se întâmplă mai departe?

Voi ştiţi!

Fiecare greşeşte în felul său, dar aveţi grijă ce vă doriţi că s-ar putea să nu vi se întâmple."

(http://www.neuronu.ro/platonisme-de-banat/varsta-si-pata-pe-creier/)

Ce greu...

...e fara tine...si cand ma gandesc ca vine o perioada mai lunga, in care vom vorbi mai putin, pe apucate, mi se face un asa dor de clipele cand vorbeam de dimineata pana seara, incat...imi vine sa urc in masina si sa vin la tine, sa te tin in brate pentru vesnicie...

...dar rezist impulsurilor de moment, asa m-ai invatat...iti spun tot mai rar cat te iubesc, iti declar tot mai putin dragostea care zvacneste in sufletul meu...dar sunt sentimente pe care le stii si pe care le impartasesti, venind tot mai aproape de sufletul meu....

...o sa am grija de tine si asa de la distanta, Ingerasul meu...

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee,
De sînul tău cu bumbi de dude,
De buzele-ţi cărnoase, dulci şi ude,
Mi-e dor de tot ce se ascunde,
De şoldurile tale tari, rotunde,
De genunchii tăi mi-e dor,
Să-mi strîngă capul înlăuntrul lor.
Dă-mi pe limbă să le bea
Balele tale calde, mult iubita mea,
Femeia mea, durerea mea şi viaţa mea.

Tu nu ştii, că la rău şi bine,
Inima, gîndul meu, lipite sînt de tine,
Ca iedera te înfăşoară
Sufletul meu, cu frunza lui uşoară.
Tulpina ta se-nalţă pîn’ la stele
Strînsă de vrejul gîndurilor mele.
Tu nu ştii că eşti totul pentru mine,
Lumina mea şi zările senine,
Văzduhul nalt şi apa ce o sorb,
Sufletul meu fără de tine-i orb,
Mîna tînjeşte, mintea se-nconvoaie
Ca spicul de săcară fără ploaie.
Pămîntul meu te cere, cerul meu,
În care-aud şoptind pe Dumnezeu.
Grădina mea cu poame delicate,
Fântâna mea cu ape ridicate
Ţîşnind în sus în soare
Şi-aducătoare de răcoare.

Vino, femeia mea, să te mîngîi
De-a lungul pînă la călcîi
Cu buzele, cu ochii, cu visarea.
Mă uit la tine, te frămînţi ca marea,
Din spume de dantele, din talaze,
Cu peruzele, cu zmaralde şi topaze.
Strecoară-te subt luntrea mea şi lină
Du-mi-o-n adînc şi în lumină.

Te cînt ca un copil bătrîn,
Lasă-mă să mi te-adorm pe sîn,
Lasă-te-ntreagă să îţi leagăn moale
În luntre farmecele tale
Şi frumuseţile tăcute.
Bijuteria mea cu pietre neştiute
Decît de robul tău care te cîntă,
Vino încet şi mă-nveşmîntă
Cu sufletul, cu carnea ta,
Pe care nu o pot uita.
Tu eşti iubita mea,
Stăpîna mea,
Durerea mea şi bucuria mea.
Noi sîntem unul amîndoi
Ca un altoi lîngă un alt altoi
Şi-n lumea toată suntem numai noi,
Ca două cărţi legate într-o carte,
De-a pururi, zi cu zi, pînă la moarte.
Să nu mai ştiu de nimeni, de nimic,
Puiule mic,
Nufărul meu deschis
Plin de parfume rare şi de vis.
Vino grădino,
Vino senino.
Vino încet ca zborul tiptil de rîndunea
Iubita mea, femeia mea.

Ultima scrisoare...

A mai fost stiu, dar mereu ma face sa ma gandesc la tine...daca ai stii ce mult te iubesc...si cat de mult te simt aproape de mine zilele astea

Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.

Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.

Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.

A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.

Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.

Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.

O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.

Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.

N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.

Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.

Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand or sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.

Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.

Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare

Imi place...

...mult interpretarea asta...

Divagatii...

..sa imi exprim un pic gandurile in dimineata asta, desi cred ca ai inteles ce a fost cu mine zilele astea. Cum nu pot gandi liniar, sau nimeni nu poate, incerc sa iti spun cate ceva.

Poezia de ieri s-a potrivit cel mai bine cu ceea ce am simtit sau cu ceea ce simti si tu. Ai ales de ceva vreme calea ratiunii si a echilibrului, in vreme ce eu inca ma zbat in nebunia dragostei, a trairii clipei, a nepasarii (oare?), a iubirii. Nu am cum sa te intorc din drumul tau, desi mi-am dorit-o mereu.

Nici nu vreau sa te supar sau sa te ranesc din nou, de aceea am simtit ca trebuie sa plec cateva zile. Luni sau marti, daca vorbeam, probabil iti ceream iar imposibilul si ne certam ca de fiecare data.

Stim ca relatia noastra de "prietenie" e un pic mai mult sau prea mult, dar probabil ca niciodata nu va fi decat asa. Iubirea ta tacuta, iubirea mea exuberanta, iubirea noastra ascunsa. O prietenie care trece pragurile ei si ramane la marginea unei iubiri pe care ambii ne-am dori-o daca nu am fi in realitatea unei vieti complicate.

Mi-a fost foarte dor de tine, nu mai rezistam stresului de a nu-ti vorbi, insa eram ca de obicei orgolios si te asteptam. Asteptam sa te gandesti la mine, sa iti fie si tie la randul tau dor, sa ma iubesti intr-un fel sau altul.

Si m-am bucurat foarte ca ai dat un semn si m-ai ajutat sa trec peste clipele grele de ieri.

Te iubesc.

Ce este cu mine...

Ce este,
Erich Fried

E nebunie
spune ratiunea
Este ceea ce este
spune iubirea
E nenorocire
spune judecata
Nu e decat durere
spune frica
E fara perspective
spune intelepciunea
Este ceea ce este
spune iubirea
E ridicol
spune mandria
E necugetat
spune prudenta
E imposibil
spune experienta
Este ceea ce este
spune iubirea

I want you/Girl