Esti puternic...
Cand, desi suferi, poti sa zambesti.
Esti curajos...
cand iti depasesti frica si ii ajuti si pe altii sa faca la fel.
Esti fericit...
cand vezi o floare si esti recunoscator pentru aceasta binecuvantare.
Esti plin de iubire...
cand propria durere nu te orbeste in fata durerii altora.
Esti intelept...
cand cunosti limitele intelepciunii tale.
Esti sincer...
cand recunosti ca se intampla sa te minti pe tine insuti.
Esti viu...
cand speranta zilei de maine inseamna mai mult pentru tine decat
greseala zilei de ieri.
Esti in crestere...
cand stii cine esti si nu cine vei deveni.
Esti liber...
cand detii controlul asupra ta si nu doresti sa-i controlezi pe
ceilalti.
Esti onorabil...
cand consideri ca e o onoare sa-i onorezi pe ceilalti.
sâmbătă, 14 martie 2009
miercuri, 11 martie 2009
SOARELE CLIPEI DE ACUM
Ana Blandiana - SOARELE CLIPEI DE ACUM
SOARELE CLIPEI DE ACUM
Talentul de a trai, aflat în mod evident în curs de disparitie la popoarele Europei, este una dintre notiunile cel mai greu de definit, pentru ca se delimiteaza de altele prin nuante adesea insesizabile, îmi vine sa spun, asemenea elevilor care nu au învatat lectia, ca talentul de a trai este "atunci când...", dar îmi dau seama ca nici asta nu as fi în stare sa precizez. Locutiuni presupuse apropiate, cum sunt "a trai bine" sau "a sti sa traiesti", se dovedesc, la o analiza mai atenta, straine, pentru ca, în timp ce prima se refera exclusiv la posesia unor lucruri - cât mai multe - materiale, iar cea de a doua contine sugestia putin tulbure a grabei de a profita de tot ce îti iese în cale, talentul de a trai nu este o actiune sau o realizare, ci pur si simplu o stare. El este o înflorire a verbului a fi, în timp ce celelalte doua atârna de verbul a avea, iar aceasta diferenta nu este numai una de apartenenta, ci si una de substanta.
As fi tentata sa sustin - si nu cred ca as gresi întru totul - ca talentul de a trai este un atribut al tineretii si poate chiar al simplitatii; el se descopera mai adesea la vârstele fragede si este mai usor detectabil la popoarele tinere. Dar nu ar fi, oare, o simplificare? Daca apropierea de animalitate ar fi o garantie a acestui dar zeiesc, ar trebui ca animalele sa fie fara exceptie fericitele lui detinatoare. Si totusi, nu numai de la specie la specie, ci si de la individ la individ, exista deosebiri si grade ale detinerii lui. În mod evident câinii, de exemplu, sunt mai putin talentati întru existenta decât pisicile. Si asta nu numai pentru ca atât de cunoscutele lor caracteristici, devotamentul, credinta, sunt calitati mai greu de purtat decât suspect de celebrul egoism al felinelor, ci si pentru ca le lipseste capacitatea (pe care acestea o au) de a se bucura de fiecare secunda, geniul de a sti sa decupeze din sirul nesfârsit al întâmplarilor numai soarele clipei de acum.
Am considerat întotdeauna ca pe o dovada de profunzime ideea egiptenilor de a zeifica pisica, acest animal atât de dotat pentru somn si pentru abstragere, atât de capabil sa aleaga ceea ce este esential de ceea ce nu este esential fericirii. Talentul de a trai mi se pare, mai mult decât o trasatura a animalitatii, o consecinta a subtilitatii pe care pot sa o aiba (sau sa nu o aiba) în egala masura oameni sau animale, fiinte tinere sau batrâne, evoluate sau nu, civilizate sau nu.
Talentul de a trai este, asemenea tuturor talentelor, un dat nativ care poate fi cultivat, care poate fi favorizat sau interzis de conditiile mediului. Si, în masura în care îl înteleg, o anumita liniste atenta a spiritului, spre care au tins toate religiile si toate curentele filosofice, este conditia sine qua non a existentei sale, a acelei stari binecuvântate în care fiecare frunza care cade, fiecare fir de iarba atins de talpa goala a piciorului, fiecare secunda de somn, fiecare picatura de apa pe buza, fiecare nor pe cer, fiecare fruct zdrobit de cerul gurii, fiecare durere chiar, exista rotund si total, sunt prilejuri de viata. O liniste a spiritului pe care viteza vehiculelor, galagia mass-mediei si satietatea consumului o interzic si o ridiculizeaza.
marți, 10 martie 2009
vineri, 6 martie 2009
Te caut...
Te caut
Mă doare
Mă doare inima de dor
Şi doare foarte tare
Te caută prin dormitor
Şi plânge-n continuare.
Şi lacrimi curg
Mereu mereu
Făr vreo alinare
Că te-am pierdut sufletu meu
În trista-luncare.
Iar faţa-mi udă de-atâtea lacrimi
Cu ochii mici şi prăpădiţi
Ca frunza toamna se usucă
Şi moare-n anotimp.
Şi-mi curge sângele şivoi
Deatâta aşteptare
Iar inima vioaie a fost
Şi-mi curge-ncontinuare.
Te caut, dar nu te găsesc
În trista-mi odaie
Un vis ascuns şi rătăcit
S-a dus în depărtare.
Mă doare
Mă doare inima de dor
Şi doare foarte tare
Te caută prin dormitor
Şi plânge-n continuare.
Şi lacrimi curg
Mereu mereu
Făr vreo alinare
Că te-am pierdut sufletu meu
În trista-luncare.
Iar faţa-mi udă de-atâtea lacrimi
Cu ochii mici şi prăpădiţi
Ca frunza toamna se usucă
Şi moare-n anotimp.
Şi-mi curge sângele şivoi
Deatâta aşteptare
Iar inima vioaie a fost
Şi-mi curge-ncontinuare.
Te caut, dar nu te găsesc
În trista-mi odaie
Un vis ascuns şi rătăcit
S-a dus în depărtare.
luni, 23 februarie 2009
Daca intr-o zi...
Daca intr-o zi, iti vine sa plangi...suna-ma...
Nu promit ca te voi face sa razi,
Dar pot plange alaturi de tine.
Daca intr-o zi, vrei sa fugi departe-
Nu iti fie teama sa ma suni.
Nu promit ca voi incerca sa te opresc,
Dar pot fugi alaturi de tine.
Daca intr-o zi, nu vrei sa asculti pe nimeni...suna-ma
Iti promit ca voi fi acolo pentru tine,
Si promit ca voi fi foarte tacut.
Dar daca, intr-o zi, ma suni...
Si nu raspunde nimeni...
Vino repede sa ma vezi.
Poate am nevoie de tine...
Nu promit ca te voi face sa razi,
Dar pot plange alaturi de tine.
Daca intr-o zi, vrei sa fugi departe-
Nu iti fie teama sa ma suni.
Nu promit ca voi incerca sa te opresc,
Dar pot fugi alaturi de tine.
Daca intr-o zi, nu vrei sa asculti pe nimeni...suna-ma
Iti promit ca voi fi acolo pentru tine,
Si promit ca voi fi foarte tacut.
Dar daca, intr-o zi, ma suni...
Si nu raspunde nimeni...
Vino repede sa ma vezi.
Poate am nevoie de tine...
duminică, 22 februarie 2009
sâmbătă, 21 februarie 2009
Nu stiu...
...de ce imi aduci starile astea?...sunt asa placute intalnirile cu tine, chiar virtuale si rare...dar...imi doresc sa imi zici si tu..."te iubesc si eu, chiar daca mai putin si mai distant!"...asa un pic, stiu ca ai putea...
Karma
...nici nu stii cat ninge, cat esti de frumoasa...
Alergi prin zapada
...in nopti cand ma-mbratisezi, nu stiu oare de ma crezi, plangand, adorm cu tine-n gand...
Adorm cu tine-n gind - Karma
Alergi prin zapada
...in nopti cand ma-mbratisezi, nu stiu oare de ma crezi, plangand, adorm cu tine-n gand...
Adorm cu tine-n gind - Karma
vineri, 20 februarie 2009
Bob Sinclair
Azi ascult Bob Sinclair...iar ma gandesc la tine...e placut sa iti aud vocea asa de des...
miercuri, 18 februarie 2009
O aventura galanta...
Mi-a placut poezia asta azi...:)
Într-o searã, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventurã,
Nici cu Haike nici cu Surã,
O coniţã delicioasã,
Nici urîtã, nici frumoasã,
Şi-am intrat cu ea în vorbã,
Nici de Cosmos, nici de ciorbã.
Avea ochii ca doi aştri,
Nici cãprui, dar nici albaştri,
Gura dulce, zîmbitoare,
Nici prea micã, nici prea mare,
Sînii, douã rîndunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Şi vorbind cu ea în şoaptã
Nici prostuţã, nici deşteaptã.
Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutînd ca la Geneva,
Nici de-Adam şi nici de Eva.
Şi-am ajuns la ea acasã,
Nici prea’naltã, nici prea joasã,
Locuinţã minunatã,
Nici murdarã, nici curatã.
Mi-a dat o cafea uşoarã,
Nici prea dulce, nici amarã,
Ş-a început sã se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din faţã, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbã,
Nici prea neagrã, nici prea albã.
Avea talia subţiricã,
Nici prea mare, nici prea micã,
Braţe albe, voluptoase,
Nici subţiri, dar nici prea groase,
Nişte-îmbrãţişãri divine,
Nici prea multe, nici puţine,
Ş-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.
Cum o sãrutam prin beznã,
Nici pe nas şi nici pe gleznã,
Bate cineva la uşe,
Nu-i nici unchi, dar nici mãtuşe,
Ci bãrbat-su, Şmil din piaţã,
Nici cu cioc, nici cu mustaţã,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subţire.
Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartã, nu-i nici vie
Simt un fior care mã trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mã din ladã,
Nici în curte, nici în stradã,
Deodatã uşa scapã,
Nici se sparge, nici se crapã,
Şi stã Şmil ca un sihastru,
Vãd nici verde, nici albastru.
- Ce cauţi aici? – Mã întreabã,
Nici în pripã, nici în grabã,
I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:
- Nici pe tata, nici pe mama!
Ci aştept, în tot minutul,
Nici maşina, nici şerutul…
…Şi au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puţine!
Restul n-are importanţã,
Nici spital, nici ambulanţã,
Ştiu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtã, nici pe spate,
De atunci mi-e viaţa rozã,
Nici în versuri, nici în prozã,
Şi aştept o aventurã,
Ori cu Haike ori cu Surã.
(Ion Pribeagu)
Într-o searã, pe la zece,
N-a fost cald, dar nici prea rece,
Am avut o aventurã,
Nici cu Haike nici cu Surã,
O coniţã delicioasã,
Nici urîtã, nici frumoasã,
Şi-am intrat cu ea în vorbã,
Nici de Cosmos, nici de ciorbã.
Avea ochii ca doi aştri,
Nici cãprui, dar nici albaştri,
Gura dulce, zîmbitoare,
Nici prea micã, nici prea mare,
Sînii, douã rîndunele,
Nici prea mari, nici mititele,
Şi vorbind cu ea în şoaptã
Nici prostuţã, nici deşteaptã.
Ne-am plimbat vreo cinci minute,
Nici încet, dar nici prea iute,
Discutînd ca la Geneva,
Nici de-Adam şi nici de Eva.
Şi-am ajuns la ea acasã,
Nici prea’naltã, nici prea joasã,
Locuinţã minunatã,
Nici murdarã, nici curatã.
Mi-a dat o cafea uşoarã,
Nici prea dulce, nici amarã,
Ş-a început sã se dezbrace,
Nici încolo, nici încoace,
I-am sorbit formele toate,
Nici din faţã, nici din spate,
Pielea-i cu miros de nalbã,
Nici prea neagrã, nici prea albã.
Avea talia subţiricã,
Nici prea mare, nici prea micã,
Braţe albe, voluptoase,
Nici subţiri, dar nici prea groase,
Nişte-îmbrãţişãri divine,
Nici prea multe, nici puţine,
Ş-o sofa cu dungi banale,
Nici prea tare, nici prea moale.
Cum o sãrutam prin beznã,
Nici pe nas şi nici pe gleznã,
Bate cineva la uşe,
Nu-i nici unchi, dar nici mãtuşe,
Ci bãrbat-su, Şmil din piaţã,
Nici cu cioc, nici cu mustaţã,
Dar cu un baston de mire,
Nici prea gros, dar nici subţire.
Inimioara mea pustie,
Nu-i nici moartã, nu-i nici vie
Simt un fior care mã trece,
Nici prea cald, dar nici prea rece,
Şi cînd mã rugam – Prea Sfinte,
N-am fost prost, dar nici cuminte,
Doamne, scoate-mã din ladã,
Nici în curte, nici în stradã,
Deodatã uşa scapã,
Nici se sparge, nici se crapã,
Şi stã Şmil ca un sihastru,
Vãd nici verde, nici albastru.
- Ce cauţi aici? – Mã întreabã,
Nici în pripã, nici în grabã,
I-am spus, fãrã sã-mi dau seama:
- Nici pe tata, nici pe mama!
Ci aştept, în tot minutul,
Nici maşina, nici şerutul…
…Şi au curs bastoane în mine,
Nici prea multe, nici puţine!
Restul n-are importanţã,
Nici spital, nici ambulanţã,
Ştiu c-am stat trei luni jumate,
Nici pe burtã, nici pe spate,
De atunci mi-e viaţa rozã,
Nici în versuri, nici în prozã,
Şi aştept o aventurã,
Ori cu Haike ori cu Surã.
(Ion Pribeagu)
marți, 17 februarie 2009
Raspuns la imagine...
Nu incerc sa explic prea mult poza de sambata sau mesajul pe care ea il are. De multe ori, stii ca inima mea iti apartine si ca, deseori, o smulgi din pieptul meu pentru a o purta pe acolo pe unde drumurile iti calauzesc pasii. Asa a plecat si vineri seara si ma gandeam ca nu mi-o vei mai da inapoi, ca o vei pastra in sufletul tau, acolo unde ii e locul si unde i-ar fi bine.
Nu stiu de ce te-a dat peste cap acea imagine. Sau doar imi inchipui ca ai constientizat ca mi-ai furat inima pentru cateva zile si poate chiar vrei sa o pastrezi…Nu este inca faramata in bucati, are doar mici fisuri, tu poti sa o repari si sa ii vindeci ranile…
Orice mesaj pe care il scriu acolo, orice poezie, orice imagine, toate melodiile sunt destinate sufletelului tau. Din ce in ce mai putine iti aduc o tulburare in suflet, e un lucru pe care ti l-ai impus si, cum esti foarte puternica, imi dau seama deseori ca iti scriu…degeaba. Ca nu poti sa intretii flacara din sufletul meu si nu pentru ca ar fi imposibil, ci pentru ca ai luat hotararea sa nu o faci.
Imaginile insa vor continua, mesajele pline de gandurile mele vor continua, acest blog va exista, atata timp cat te voi iubi…cand ma voi opri, va insemna ca am incetat sau…altceva. Nu stiu. Imi e greu sa gandesc acum.
Pe de o parte, ma bucur ca te-am tulburat, imaginea doar ma infatisa pe mine si pe tine, plecand in fiecare zi mai departe de mine. Citesc deseori ce ne scriam acum cateva luni, aproape un an si nu te mai recunosc. De unde transformarea asta? Nu vreau sa imi dau seama.
Pe de alta parte, nu stiu ce cauza are tulburarea. Tu te indepartai cu inima mea, nu sunt semne ca te intorci din nou cu fata spre mine. Iar eu am ramas gol in interior, asteptandu-te inca sa revii si….sa ma iubesti…sau macar sa imi umpli golul ramas.
Nu stiu de ce te-a dat peste cap acea imagine. Sau doar imi inchipui ca ai constientizat ca mi-ai furat inima pentru cateva zile si poate chiar vrei sa o pastrezi…Nu este inca faramata in bucati, are doar mici fisuri, tu poti sa o repari si sa ii vindeci ranile…
Orice mesaj pe care il scriu acolo, orice poezie, orice imagine, toate melodiile sunt destinate sufletelului tau. Din ce in ce mai putine iti aduc o tulburare in suflet, e un lucru pe care ti l-ai impus si, cum esti foarte puternica, imi dau seama deseori ca iti scriu…degeaba. Ca nu poti sa intretii flacara din sufletul meu si nu pentru ca ar fi imposibil, ci pentru ca ai luat hotararea sa nu o faci.
Imaginile insa vor continua, mesajele pline de gandurile mele vor continua, acest blog va exista, atata timp cat te voi iubi…cand ma voi opri, va insemna ca am incetat sau…altceva. Nu stiu. Imi e greu sa gandesc acum.
Pe de o parte, ma bucur ca te-am tulburat, imaginea doar ma infatisa pe mine si pe tine, plecand in fiecare zi mai departe de mine. Citesc deseori ce ne scriam acum cateva luni, aproape un an si nu te mai recunosc. De unde transformarea asta? Nu vreau sa imi dau seama.
Pe de alta parte, nu stiu ce cauza are tulburarea. Tu te indepartai cu inima mea, nu sunt semne ca te intorci din nou cu fata spre mine. Iar eu am ramas gol in interior, asteptandu-te inca sa revii si….sa ma iubesti…sau macar sa imi umpli golul ramas.
Zdrobită geme inima-n mine;
În flăcări, chinuri arz ne-ncetat;
Viaţa-mi toată o am în tine,
Dar tu de mine te-ai depărtat.
Eşti tu o fee? Eşti zeitate?
Sau, ca iubirea, vii a-ncălzi
Un suflet rece ce nu mai bate,
În noaptea urii din zi cu zi?
De eşti aproape, pieptu-mi palpită;
De eşti de faţă, eu ma uimesc;
La glasu-ţi mintea îmi e răpită;
Dar mi-eşti străină, şi mă-ngrozesc...
Deştept, în somnu-mi chipu-ţi e-n mine;
Mă uit la lume, şi, ca străin,
Reviu în sine-mi, trăiesc în tine,
Le las pe toate, de tine plin.
Fiinţa-mi toată ţie-ţi urmează,
Căci eu sunt umbră corpului tău;
A ta, ca spirit, mă înviază,
Căci tu eşti suflet corpului meu.
În flăcări, chinuri arz ne-ncetat;
Viaţa-mi toată o am în tine,
Dar tu de mine te-ai depărtat.
Eşti tu o fee? Eşti zeitate?
Sau, ca iubirea, vii a-ncălzi
Un suflet rece ce nu mai bate,
În noaptea urii din zi cu zi?
De eşti aproape, pieptu-mi palpită;
De eşti de faţă, eu ma uimesc;
La glasu-ţi mintea îmi e răpită;
Dar mi-eşti străină, şi mă-ngrozesc...
Deştept, în somnu-mi chipu-ţi e-n mine;
Mă uit la lume, şi, ca străin,
Reviu în sine-mi, trăiesc în tine,
Le las pe toate, de tine plin.
Fiinţa-mi toată ţie-ţi urmează,
Căci eu sunt umbră corpului tău;
A ta, ca spirit, mă înviază,
Căci tu eşti suflet corpului meu.
(Zdrobită geme inima-n mine, de Cezar Bolliac)
duminică, 15 februarie 2009
Frumusetea ta...
Tot auzind vesti triste in aceste zile despre solistul de la Iris, mi-am permis ca azi sa fac o retrospectiva Iris de la inceputuri...iar urmatoarea melodie din 1987, mi-a adus aminte de tine...si cum nu se gaseste pe net, e prea veche si necunoscuta, am pus-o eu pe Trilulilu si ti-o dedic..
Iris-Frumusetea ta
Iris-Frumusetea ta
sâmbătă, 14 februarie 2009
Ganduri de sambata...
"Pe un umar sta ingerul melancoliei, pe celalalt ingerul deznadejdii, conversatia lor este viata mea" (Rozanov)
vineri, 13 februarie 2009
joi, 12 februarie 2009
Imagini virtuale...
Te vad cateodata in diferite ipostaze...iar aceste imagini m-au facut sa mi te amintesc...Mi-e tare dor de momentele cand ma iubeai si iti pasa de dragostea noastra...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
