Puternica...

Puternică?!
(Roxana Mihaela Boboc)

Mă uit în oglinda ciobită de timp
Şi mă reflect în ea cu ochi hotărâţi
Mă sprijin pe-al meu caracter...puternic
M-am ascuns în cochilia tare
De om puternic...

Ma întorc în timpul fără de ani
Luptam cu promisiunea copilei
Să n-aparţin la nimic...mă durea
Lipsa ta... nudul iubirii
Priveam în spatele ochilor negri
Voi fi un om puternic!

După ani, iubirea mi-a frăgezit inima
Ca o frigare mi-ardea sufletul plin de tine
Iubeam febril, intens, cu hotărârea
Unui individ puternic...te iubeam
Cu pasiune, fără de spaţiu, fără de timp...

Când a stat timpul o clipă în loc
La ora la care m-am ascuns la pieptul tău
S-a rupt în două carapacea dură
Vulnerabilă de lipsa ta în mine
M-am regăsit în tine-om sensibil
Ne contopeam în tot şi mă dublai în caracter

Pierdută între două lumi, ascunsă în iubirea ta
Înfrunt viaţa iar când nu o fac
Privesc cu detaşarea ochiului puternic
Şi plâng de frumuseţea ochiului sensibil
Mereu o fire îndoită...mereu în două luntre

Mi-e dor să poposesc din nou acasă
Când sunt la mile depărtare de tine
Acasă în ale tale braţe de om puternic
Poţi să mă sprijini?...mi-e eul căzut
N-o să stau mult...promit
Am o luptă crâncenă de dus...cu viaţa.