Luna in camp

Lunã în câmp



Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,

sub cortul adormitilor gutui

si de-as putea sã-mi rup din ochii tai privirea,

vazduhul serii mi-ar parea caprui.



Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,

zvelti vanatori, în arcuitii lei

din goana calului, cum isi subtie arcul.

0, tinde-ti mana stânga catre ei



si stinge tu conturul lor de lemn subtire

pe care ramurile I-au aprins,

suind sub luna-n seve caii repezi

ce-au ratacit cu timpul, pe intins.



Eu te privesc în ochi si-n jur sã sterg copacii

In ochii tai cu luna mã rasfrang

... si ai putea, uitand, sã ne strivesti în gene

dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng