...de tine, dar nu mai conteaza acum...
amintirea ta ...ma răscoleşte într-una...nu înţeleg de ce/eşti în mintea mea...
Cineva te crede, cineva te iarta, cineva te accepta asa. Cineva te vede cine esti si cine ai vrea....Cineva iubeste...
Si Garry Moore...prea romantic pentru o seara de duminica...
duminică, 6 iulie 2008
sâmbătă, 5 iulie 2008
vineri, 4 iulie 2008
Ganduri disparate...
...ma gandesc de dimineata ce as putea sa scriu azi, daca mi-as dori sa ii mai spun ceva....
...ma gandesc deseori ca mi-ar placea ca acest loc sa nu mai existe, il pot sterge oricand, insa de fiecare data imi dau seama ca as rupe o parte din sufletul meu...iubesc inca un lucru: acest blog a devenit locul destainuirilor mele, al melodiilor care imi plac, al imaginilor de dragoste, al sentimentelor si al tacerilor...nu as putea renunta decat in cazul unei dezamagiri mari...
...imi dau seama ca viata mea e compusa din mici si mari iubiri, mici si mari dezamagiri, unele enervari zilnice...o viata compusa doar din sentimente...si ma bucur ca sunt asa, sunt fericit in multe momente, suparat in altele, nervos...ce imi veni sa imi dezvalui din nou sentimentele?
...am momente cand imi doresc din nou sa o cert, sa o fac sa mai imi scrie ca inainte, momentele de fata sunt prea tacute...insa imi dau seama ca asta isi doreste si poate are dreptate...
mici lucruri (sau mari?) pe care le iubesc...iubesc blogul asta, iubesc zambetul Ei, iubesc gandurile ei tacute, iubesc cafeaua din fata, iubesc linistea, iubesc fericirea din glasul ei de ieri...
...intr-adevar, am scris disparat....sentimente invalmasite si care se ingramadesc unele peste altele in inima mea...si mai sunt, dar ma opresc...
...cred ca imi va fi din nou dor de Ea...si nu pot sa o iubesc mai putin...of
...ma gandesc deseori ca mi-ar placea ca acest loc sa nu mai existe, il pot sterge oricand, insa de fiecare data imi dau seama ca as rupe o parte din sufletul meu...iubesc inca un lucru: acest blog a devenit locul destainuirilor mele, al melodiilor care imi plac, al imaginilor de dragoste, al sentimentelor si al tacerilor...nu as putea renunta decat in cazul unei dezamagiri mari...
...imi dau seama ca viata mea e compusa din mici si mari iubiri, mici si mari dezamagiri, unele enervari zilnice...o viata compusa doar din sentimente...si ma bucur ca sunt asa, sunt fericit in multe momente, suparat in altele, nervos...ce imi veni sa imi dezvalui din nou sentimentele?
...am momente cand imi doresc din nou sa o cert, sa o fac sa mai imi scrie ca inainte, momentele de fata sunt prea tacute...insa imi dau seama ca asta isi doreste si poate are dreptate...
mici lucruri (sau mari?) pe care le iubesc...iubesc blogul asta, iubesc zambetul Ei, iubesc gandurile ei tacute, iubesc cafeaua din fata, iubesc linistea, iubesc fericirea din glasul ei de ieri...
...intr-adevar, am scris disparat....sentimente invalmasite si care se ingramadesc unele peste altele in inima mea...si mai sunt, dar ma opresc...
...cred ca imi va fi din nou dor de Ea...si nu pot sa o iubesc mai putin...of
joi, 3 iulie 2008
Poezie
...despre dor...
Mi-e dor de tine
de Constantinescu Mirela
Mi-e dor de paianjenul cu dinţi de cristal,
Cu nasul acela prelung şi cu plete,
Mi-e dor de necuprinsul ce-l ascunde
În inima caldă pe care noi nu o ştim,
De ochiul al trei-lea al său,
De sete, de sete.
Mi-e dor de setea aceea ce pustieşte
cetăţi şi oraşe în zbor,
De globul ce-aşteaptă să fie umplut,
De cerul ce-şi doreşte o stea început în noaptea ce vine.
Mi-e dor va să zică de tine;
O inimă frântă ce vrei să primeşti iubire,
Dar fugi.
Mi-e dor de tine
de Constantinescu Mirela
Mi-e dor de paianjenul cu dinţi de cristal,
Cu nasul acela prelung şi cu plete,
Mi-e dor de necuprinsul ce-l ascunde
În inima caldă pe care noi nu o ştim,
De ochiul al trei-lea al său,
De sete, de sete.
Mi-e dor de setea aceea ce pustieşte
cetăţi şi oraşe în zbor,
De globul ce-aşteaptă să fie umplut,
De cerul ce-şi doreşte o stea început în noaptea ce vine.
Mi-e dor va să zică de tine;
O inimă frântă ce vrei să primeşti iubire,
Dar fugi.
Nichita...
...gandindu-ma la tine...
Dezâmblânzirea
- de Nichita Stanescu -
"De mult negru mă albisem,
De mult soare mă-nnoptasem,
De mult viu mă mult murisem,
Din visare mă aflasem,
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine,
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai,
O rămâi, rămâi, rămâi,
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme."
Dezâmblânzirea
- de Nichita Stanescu -
"De mult negru mă albisem,
De mult soare mă-nnoptasem,
De mult viu mă mult murisem,
Din visare mă aflasem,
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine,
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai,
O rămâi, rămâi, rămâi,
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme."
Ganduri de dimineata...
...m-am obisnuit de cateva luni ca atunci cand vad un film, care infatiseaza dragostea sub multiplele ei ipostaze, sa ii zaresc chipul printre imagini, sa observ similitudinile cu mine, cu Ea, cu noi...
...asa a fost si aseara si mi-a ramas in minte o singura intrebare: "...oare te fac atat de fericita cum ma faci tu pe mine?"...as vrea sa ii adresez aceasta intrebare si Ei, desi stiu din nou ca nu va raspunde sau poate ar dori sa nuantez intrebarea...ce inseamna fericirea, cum poti sa i-o aduci cuiva care se afla atat de departe, cum poate fi reciproca, sub ce aspect e ea semnalata si cand, de ce, unde....atatea intrebari cuprinse intr-una care se vrea si se poate gandi simpla...
...cu cat gandesti mai mult o intrebare, cu atat complexitatea ei se mareste...eu incerc sa o gandesc simplu, fiindca atata vreau sa ma pricep...fericirea e mentala si tine prea putin de partea materiala a lucrurilor...si stiu ca sunt multe momente in care m-am simtit fericit din cauza ei...
...mi se reproseaza sau mi se atrage atentia in ultimul timp din ce in ce mai des ca nu mai zambesc, ca merg incruntat pe strada, ca sunt "altfel"...am devenit dependent oare de fericirea transmisa de Ea?...poate...
...si mai aveam niste ganduri...ca dragostea neimpartasita tine mai mult decat cea implinita...ca scanteia ramane, ca inima mea palpita cand ea intra pe net, ca astept, in zadar insa, sa imi spuna un cuvant dulce...asa a devenit acest loc unul al pastrarii gandurilor mele de dragoste neimpartasita...
...mi se pare ca zilele mele au devenit triste...mi-ar placea sa stiu de ce...din pacate, exista prea putine raspunsuri...sau niciunul
...asa a fost si aseara si mi-a ramas in minte o singura intrebare: "...oare te fac atat de fericita cum ma faci tu pe mine?"...as vrea sa ii adresez aceasta intrebare si Ei, desi stiu din nou ca nu va raspunde sau poate ar dori sa nuantez intrebarea...ce inseamna fericirea, cum poti sa i-o aduci cuiva care se afla atat de departe, cum poate fi reciproca, sub ce aspect e ea semnalata si cand, de ce, unde....atatea intrebari cuprinse intr-una care se vrea si se poate gandi simpla...
...cu cat gandesti mai mult o intrebare, cu atat complexitatea ei se mareste...eu incerc sa o gandesc simplu, fiindca atata vreau sa ma pricep...fericirea e mentala si tine prea putin de partea materiala a lucrurilor...si stiu ca sunt multe momente in care m-am simtit fericit din cauza ei...
...mi se reproseaza sau mi se atrage atentia in ultimul timp din ce in ce mai des ca nu mai zambesc, ca merg incruntat pe strada, ca sunt "altfel"...am devenit dependent oare de fericirea transmisa de Ea?...poate...
...si mai aveam niste ganduri...ca dragostea neimpartasita tine mai mult decat cea implinita...ca scanteia ramane, ca inima mea palpita cand ea intra pe net, ca astept, in zadar insa, sa imi spuna un cuvant dulce...asa a devenit acest loc unul al pastrarii gandurilor mele de dragoste neimpartasita...
...mi se pare ca zilele mele au devenit triste...mi-ar placea sa stiu de ce...din pacate, exista prea putine raspunsuri...sau niciunul
miercuri, 2 iulie 2008
Simt ca te-ai indepartat...
I:
Nu vreau sa-nteleg nimic din ce-mi spui
Iar orele trec, este noapte acum.
II:
Nu ma ascund, ma stii prea bine
Nu, nu vreau sa fug
Mi-ar fi mult prea prea greu fara tine.
Refren:
De ce nu mai e la fel cum era ?
De ce m-am lasat atins de mana ta ?
De ce norii grei nu vor sa plece ?
De ce in sufletul meu e gol si rece ?
III:
Te-ai schimbat, nu recunosti
Eu am aflat cum sa te pastrez sa ma cunostï.
Refren:..
De unde vine?
De unde vine fiorul care ma cuprinde
De unde vine emotia de'a te privi
De unde vine dorinta de a fi cu tine
De unde vine durerea dulce'a inimii
De unde vine
De unde doare
De unde vine
Nu stiu...
Tu stii?
De unde oare toti fluturii ce dau sa zboare
De unde oare placerea transformata in chin
De unde vine dorinta de a fi cu tine
De unde vine durerea dulce'a inimii
De unde vine
De unde doare
De unde vine
Nu stiu...
Tu stiï?
O noua zi...
...sunt dezamagit deseori de monotonia la care au ajuns unele momente din viata mea...nu imi plac momentele care seamana, fiecare zi pare la fel, de aceea poate ma refugiez in intalniri cu prietenii, plimbari, carti, filme, pentru a nu fi plictiseala...chiar in iubirea pentru Ea, care a insemnat multa incredere si ambitie, o schimbare in bine...a insemnat prea mult...
...insa nu pot inlatura momentele in care sunt dezamagit, cele in care imi doresc o schimbare profunda...de exemplu, azi...imi doream sa evadez, sa nu mai suport trezirea prea devreme, plansul copilului, aceleasi sandvisuri facute zilnic, aceeasi cafea searbada, acelasi mers pana la serviciu, unde ma asteapta un sef care doreste prea mult de la unii si nimic de la altii...
...oare se poate schimba ceva din viata daca ai luat-o pe o panta linistita si dreapta? e clar ca viata poate fi senina si chiar de succes daca suporti monotonia...e clar ca voi deveni o persoana importanta dar trebuie sa imi schimb incet-incet perceptia zilnica...sa suport toanele celor din jur si in primul rand sa ma suport mai bine in pielea mea...
...incerc sa nu mai implic sentimentele fata de Ea...relatia trebuie sa ramana asa, chiar daca ieri am urat unele momente de distanta aparenta...meritam amandoi ce e mai bun...sa fie asta monotonia la care mi-am supus viata? posibil...sa ne mentinem monotonia si linistea...ce rost are sa ne zbuciumam?
...ieri incepuse sa imi bata din nou inima cand am reinceput sa vorbim...cum poti evita atingerea sufletului de cuvintele dulci sau nu a persoanei iubite?
...deci ar trebui dupa 11 zile ca de astazi sa o iubesc mai putin? sau macar sa incerc?intrebari...
...insa nu pot inlatura momentele in care sunt dezamagit, cele in care imi doresc o schimbare profunda...de exemplu, azi...imi doream sa evadez, sa nu mai suport trezirea prea devreme, plansul copilului, aceleasi sandvisuri facute zilnic, aceeasi cafea searbada, acelasi mers pana la serviciu, unde ma asteapta un sef care doreste prea mult de la unii si nimic de la altii...
...oare se poate schimba ceva din viata daca ai luat-o pe o panta linistita si dreapta? e clar ca viata poate fi senina si chiar de succes daca suporti monotonia...e clar ca voi deveni o persoana importanta dar trebuie sa imi schimb incet-incet perceptia zilnica...sa suport toanele celor din jur si in primul rand sa ma suport mai bine in pielea mea...
...incerc sa nu mai implic sentimentele fata de Ea...relatia trebuie sa ramana asa, chiar daca ieri am urat unele momente de distanta aparenta...meritam amandoi ce e mai bun...sa fie asta monotonia la care mi-am supus viata? posibil...sa ne mentinem monotonia si linistea...ce rost are sa ne zbuciumam?
...ieri incepuse sa imi bata din nou inima cand am reinceput sa vorbim...cum poti evita atingerea sufletului de cuvintele dulci sau nu a persoanei iubite?
...deci ar trebui dupa 11 zile ca de astazi sa o iubesc mai putin? sau macar sa incerc?intrebari...
marți, 1 iulie 2008
...
...imi fusese dor de tine...
................................
..............................
...........................
................
................................
..............................
...........................
................
Noi inceputuri...
Axiomatic, diminetile sunt noi începuturi. O nouă zi, o nouă sansă, o lume nouă, o nouă poftă de viată si forte proaspete. Exact ca începuturile de vieti.Animat de curiozitate, spiritul tinde să răscolească aceste labirinturi necunoscute, să-i cunoască traseele, sa-i învete scurtăturile, să-i descopere ascunzisurile, să capete o imagine de ansamblu cu care să trăiască chiar si în vis. Aceste sentimente sunt necesare desfăsurării vietii, fiindcă ele ne dau fortă, ne împing spre noutate - singurele momente în care actionăm fără frică, fără prejudecăti si resentimente. Acceptăm provocări pe care altădată le-am fi evitat chiar si cu gândul.
Dorim aceste începuturi în viata noastră ca dintr-o necesitate brută, fiintăm o dată cu ele, căci aduc noutatea în interiorul nostru, alimentează o parte din noi care era latentă, iar acum se revelează, începe să trăiască si ne întregeste. Tot ce există a fost creat având la bază acest principiu de "nou". Treptele literaturii, arhitecturii, muzicii, stiintei, ale creatiei de orice fel, chiar si ale credintei, s-au adăugat din dorinta omului de a atinge noi orizonturi, de a explora noi înăltimi sau adâncimi.
Însă lucrul de care nu ne dăm întotdeauna seama este că fiecare început precede un sfârsit, fără ca acest lucru să însemne degradarea, dezintegrarea sau desfiintarea trecutului, a experientei acumulate. La rândul său, fiecare sfârsit reprezintă un nou început, si a porni într-o viată nouă, a începe un nou drum, o nouă zi, înseamnă mai degrabă a redescoperi lumina pură a fiecărei dimineti si a o purta, ca pe o tortă, în drumul spre asfintitul vietii.
(Ludmila Ursu, in Raspandacul)
Dorim aceste începuturi în viata noastră ca dintr-o necesitate brută, fiintăm o dată cu ele, căci aduc noutatea în interiorul nostru, alimentează o parte din noi care era latentă, iar acum se revelează, începe să trăiască si ne întregeste. Tot ce există a fost creat având la bază acest principiu de "nou". Treptele literaturii, arhitecturii, muzicii, stiintei, ale creatiei de orice fel, chiar si ale credintei, s-au adăugat din dorinta omului de a atinge noi orizonturi, de a explora noi înăltimi sau adâncimi.
Însă lucrul de care nu ne dăm întotdeauna seama este că fiecare început precede un sfârsit, fără ca acest lucru să însemne degradarea, dezintegrarea sau desfiintarea trecutului, a experientei acumulate. La rândul său, fiecare sfârsit reprezintă un nou început, si a porni într-o viată nouă, a începe un nou drum, o nouă zi, înseamnă mai degrabă a redescoperi lumina pură a fiecărei dimineti si a o purta, ca pe o tortă, în drumul spre asfintitul vietii.
(Ludmila Ursu, in Raspandacul)
In timp inveti...
IN TIMP INVETI
(Jorge Luis Borges)
Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi
intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...
(Jorge Luis Borges)
Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi
intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...
A unsprezecea zi fara tine sau nu?
...nu stiu ce va fi azi...sunt atat de relaxat pentru realizarile din jumatatea de an care tocmai a trecut, incat nu mai imi pasa de nimic...am doar o stare de nervozitate (reiese clar din tremuratul picioarelor), incat sunt clipe in dimineata asta cand imi doresc sa nu revina ingerasul meu azi...
...nu stiu ce se intampla in gandurile mele...oare m-am obisnuit sa ii marturisesc dragostea in fiecare zi fara a astepta nimic in schimb? oare cand va reveni, voi astepta de la ea ganduri de dor sau de dragoste si voi fi din nou pierdut si trist?
...stiu doar ca in fiecare zi cand ii scriam, ma asteptam sa simta cuvintele mele, sa patrunda tainele de neinteles ale sufletului meu si sa gandeasca la fel...si ma simteam bine, cu ea aproape si totusi departe...acum se va schimba din nou ceva...
...trebuie sa imi stapanesc iubirea, sa nu i-o mai marturisesc, desi nu pot sa nu o mai iubesc si azi...
Postcards and letters
And pictures made to last forever
To be boxed up and tossed away
Knickknacks and souvenirs
In an afternoon, they're out of here
They'll disappear without a trace
But what they mean to me
Can never be replaced
I can't unthink about you
I can't unfeel your touch
I can't unhear all the words
Unsay all the things
That used to mean so much
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
I'm finding out it's impossible to do
Oh, it's no use
I can't unlove you
Intestates and old songs
Like time they go on and on
I guess I could learn to do the same
I could wake up without you
These two arms not around you
Tell myself it's meant to be this way
No matter how I try somethings I can't change
I can't unthink about you
I can't unfeel your touch
I can't unhear all the words
Unsay all the things
That used to mean so much
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
I'm finding out it's impossible to do
Oh, oh
Oh, it's no use
I can't unlove you
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
And finding out it's impossible to do
Oh, oh, it's no use
I can't unlove you
luni, 30 iunie 2008
A zecea zi fara tine...
...azi o sa fie o zi grea, din mai multe puncte de vedere...asteptarea ca tu sa revii devine o durere acuta...parca timpul nu mai trece, desi mai e doar un pic...nu stiu nici cum sa te astept, probabil o sa imi refuz din nou gandurile pentru a merge totul bine, calm si aproape "indiferent"...
...e luni, 30 iunie...ultima zi din luna...multa treaba si stress...
...imi las gandurile sa zboare pe fereastra sufletului si ma intorc la treaba un pic trist...
...te iubesc si azi...
...Luni/Mi-e dor de tine....
...e luni, 30 iunie...ultima zi din luna...multa treaba si stress...
...imi las gandurile sa zboare pe fereastra sufletului si ma intorc la treaba un pic trist...
...te iubesc si azi...
...Luni/Mi-e dor de tine....
duminică, 29 iunie 2008
A noua zi fara tine...
...azi incerc sa imi fac ordine in gandurile de la serviciu...muncesc, ascult muzica, o sa ma uit la un film...imi dau seama ca, desi incerc sa ma consolez ca mai sunt doar cateva zile fara tine, chipul tau apare langa fiecare cuvant scris, in fiecare vers de dragoste ascultat, in fiecare personaj al povestilor de dragoste din filme...oare am leac? probabil ca da, nu ma amagesc
...desi stiu ca acum nu imi doresc sa ma vindec si ma simt bine si fericit cand iti spun ca te iubesc si azi...
si multe, multe melodii e posibil sa iti dedic azi...
"Nu exista leac pentru dragoste"
"Langa mine"
"Nu te-am uitat"
sâmbătă, 28 iunie 2008
A opta zi fara tine...
...sa iti spun ca imi apari in fiecare clipa in ganduri?
...sa iti spun ca imi doresc sa te intorci si sa imi spui ca si tie ti s-a intamplat acelasi lucru?
...sa iti spun ca imi inchipui ca simti in secundele astea cuvintele mele si, mai mult, ca simti ca ma iubesti?
...sa iti spun ca nu stiu cum sa iti mai destainui dorul meu?
...sa iti spun ca nu mai inteleg cum sa iti mai declar iubirea, in asa fel incat sa o simti acolo unde esti?
...sa iti spun ca as dori sa inlatur distanta dintre noi?
...sa iti spun ca as vrea sa fiu acum langa tine si sa privim impreuna primul nostru apus?
...sa iti spun ca mi-as dori sa adorm in bratele tale pentru a te trezi cu un sarut?
...nu iti mai spun insa decat ca te iubesc si azi...
...sa iti spun ca imi doresc sa te intorci si sa imi spui ca si tie ti s-a intamplat acelasi lucru?
...sa iti spun ca imi inchipui ca simti in secundele astea cuvintele mele si, mai mult, ca simti ca ma iubesti?
...sa iti spun ca nu stiu cum sa iti mai destainui dorul meu?
...sa iti spun ca nu mai inteleg cum sa iti mai declar iubirea, in asa fel incat sa o simti acolo unde esti?
...sa iti spun ca as dori sa inlatur distanta dintre noi?
...sa iti spun ca as vrea sa fiu acum langa tine si sa privim impreuna primul nostru apus?
...sa iti spun ca mi-as dori sa adorm in bratele tale pentru a te trezi cu un sarut?
...nu iti mai spun insa decat ca te iubesc si azi...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
