De imi vei chema

De îmi vei chema paşii,
voi face cărări
pământului,
aducându-ţi un strop
din lumina ochilor.

De îmi vei chema braţele,
le voi face aripi,
să pot spinteca
văzduhul
până la soare,
aducându-ţi un bulgare de foc.

De îmi vei chema trupul,
îl voi primeni
cu polenul florilor,
ca pieptul meu
să îţi stea reazem capului.

De îmi vei chema dragostea,
atunci
va trebui să le chem
pe toate înapoi,
ca eu să mă pot dărui
întreg
trupului tău.

(de Radun Gabor)

Zarul

Eu te vad pentru ca exista vedere,
te aud pentru ca exista cantec,
te miros pentru ca exista flori,
te imbratisez pentru ca exista brate
te merg pentru ca exista drumuri
te sper pentru ca exista ingeri
te rasar pentru ca exista lumina
te mangai pentru ca exista campuri
te mananc pentru ca exista iarba
te dor pentru ca exista ranire
te chem pentru ca ai nume
si mai ales te pierd, ah, te pierd
pentru ca exista pierdere.

Doina

Doina

de Nichita Stanescu

Am ochi pentru ca tu esti vedere,
am degete pentru ca cineva trebuie sa numere
am piele ca sa nu te manjesc de sangele meu,
am prieteni pentru ca singuratatea nu poate fi bauta
dintr-un singur pahar;
merg pe jos din pricina norilor,
din pricina ca nimenea nu poate sa planga in sus;
pentru ca nu putem sa plouam cu tristetea noastra cerul
si nici rasaritoarele stele...
o tu,
sunt pentru ca esti.

De nu-i iubire...

De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie...

De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?

Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?

Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate...
Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.

Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.

Celei misterioase

Atâta am visat la tine încât îţi pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu şi să sărut pe această gură
naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Şi că, în faţa
aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
stăpâneşte de zile şi ani, aş
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparenţele vieţii şi iubirii
iar ţie, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ţi-aş putea atinge fruntea şi
buzele mai puţin decât cele dintâi buze
şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
cu fantoma ta că nu-mi
rămâne poate, şi
totuşi, decât să fiu o fantomă
printre fantome şi mai
umbră de o sută de ori decât
umbra care se
plimbă şi se
va plimba
veselă
pe cadranul
solar al vieţii tale.

Alta versiune

AŞA MULT TE-AM VISAT de Robert Desnos

Aşa mult te-am visat, că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreg

şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
izvorul vocii tale ce mi-e atât de dragă?

Aşa mult te-am visat,
încât braţele mele
cercând să te cuprindă
se regăsesc pe pieptu-mi
şi mult mă tem
că n-or mai putea ţine

trupul tău cald vreodat"
şi că reala ta privire c
e-mi bântuie închipuirea
de prea lungi luni de zile
umbră m-ar face să devin.

Aşa mult te-am visat
că nu-mi ajunge timpul să mă trezesc din nou.

Cu pleoapele deschise dorm
expus cu-ntreaga-mi fire
oricărui semn de viaţă,
de dor adânc de tine,
tu-singura-mi speranţă
şi vieţii mele sens.

Aşa mult te-am visat, a
tât de mult am mers
în ritm cu paşii tăi,
aşa mult ţi-am vorbit
de-atâtea ori fantoma ţi-am iubit,

că nu-mi rămâne decât........
să te iubesc mai mult!

Atât de mult te-am visat

Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.

(Robert Desnos)

Puterea dragostei

Mai departe...

Singuratate si cafea...

Singuratate si cafea
de Adrian Paparuz

ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singurătăţii
chiar dacă în casa ta
demult era doar mirosul amintirilor tale

nici nu ai avut timp să observi
că uşa inimii ţi-a rămas deschisă
că ai plecat desculţă prin ploaie

ai vrut doar să fii singură
udă şi goală
să nu mai ai întrebări
şi să nu mai aştepţi răspunsuri

de aceea în acea zi
ai fost singura femeie goală
pe terasa cafenelei mele
deschisă de atunci
numai singurătăţii tale

uşa…uşa inimii tale
pot s-o închid azi
pe dinăuntru?

Te iubesc...

...astept sa te reintorci...

Puternica...

Puternică?!
(Roxana Mihaela Boboc)

Mă uit în oglinda ciobită de timp
Şi mă reflect în ea cu ochi hotărâţi
Mă sprijin pe-al meu caracter...puternic
M-am ascuns în cochilia tare
De om puternic...

Ma întorc în timpul fără de ani
Luptam cu promisiunea copilei
Să n-aparţin la nimic...mă durea
Lipsa ta... nudul iubirii
Priveam în spatele ochilor negri
Voi fi un om puternic!

După ani, iubirea mi-a frăgezit inima
Ca o frigare mi-ardea sufletul plin de tine
Iubeam febril, intens, cu hotărârea
Unui individ puternic...te iubeam
Cu pasiune, fără de spaţiu, fără de timp...

Când a stat timpul o clipă în loc
La ora la care m-am ascuns la pieptul tău
S-a rupt în două carapacea dură
Vulnerabilă de lipsa ta în mine
M-am regăsit în tine-om sensibil
Ne contopeam în tot şi mă dublai în caracter

Pierdută între două lumi, ascunsă în iubirea ta
Înfrunt viaţa iar când nu o fac
Privesc cu detaşarea ochiului puternic
Şi plâng de frumuseţea ochiului sensibil
Mereu o fire îndoită...mereu în două luntre

Mi-e dor să poposesc din nou acasă
Când sunt la mile depărtare de tine
Acasă în ale tale braţe de om puternic
Poţi să mă sprijini?...mi-e eul căzut
N-o să stau mult...promit
Am o luptă crâncenă de dus...cu viaţa.

Barbatul si femeia-Victor Hugo

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

Prima scrisoare...

Acum mai bine de un an, iti trimiteam randurile de mai jos ca prima dovada ca ma apropiasem nepermis de tine...si tu de mine...

Si aveam nevoie sa iti transmit cumva starea mea si a noastra si m-am inspirat din Kirkegaard..

Acum, dupa mai bine de un an, pot spune ca exista certitudinea ca tu m-ai transformat in ceea ce sunt acum: un barbat mai bun, mai matur, mai perfectionist decat eram, cu mai multe dorinte, dar si certitudini...si m-ai determinat sa vreau mai mult de la mine, macar pentru a fi privit altfel in ochii tai...Multumesc...

Si poate gandurile de atunci ilustreaza destul de corect si realitatea zilelor astea...ce zici?

"Blondutza mea,
îmi spui cã nu ti-ai închipuit cã sînt astfel; nici eu nu mi-am putut închipui cã mã voi schimba astfel. Nu cumva tu te-ai schimbat? Cãci ar fi foarte posibil sã nu fiu eu cel care s-a schimbat, ci ochii cu care mã privesti. Sau poate eu sînt acela? As putea privi totul Ia lumina rece si calmã a ratiunii, mîndru si impasibil; nimic nu m-ar speria, nimic nu m-ar surprinde, nici dacã o fantomã ar bate la poarta mea. As lua calm luminarea si m-as duce sã deschid. Dar iatã, n-a trebuit sã deschid fantomelor, aceste fiinte palide si fãrã vlagã, ci tie ti-am deschis, i-am deschis vietii, tineretii, sãnãtãtii si frumusetii care mi-au iesit în întîmpinare. Mina îmi tremurã, nu pot tine luminarea fãrã s-o misc, mã trag îndãrãt cînd apari, fixîndu-mi în acelasi timp ochii asupra ta si încereînd zadarnic sã nu misc luminarea. Dar de ce aceastã schimbare? Cum s-a întîmplat? în ce constã ea ? Nu stiu si nu cunosc alt verb mai bogat decît cel pe care-l folosesc atunci cînd în mod infinit de tainic si misterios spun despre mine: am fost transformat.
Al tãu prieten".

Save Your Kisses For Me

John Updike

„Când e corect pentru un bărbat să-şi părăsească femeia? Când suma vieţii lui negate depăşeşte pierderea calculată a copiilor săi, a bunicilor, dacă au supravieţuit, a câinelui, a fidelităţii casnice de câine, cunoscut sub numele de Fido, rezidual în el însuşi.”

„Te voi trata ca pe o doamnă, domnişoară Prynne. Sexul e opţional, jur; doar vino şi stai, povesteşte-mi despre munca ta, despre dificultăţi, viaţa ta, planuri, flora locală, impresiile tale despre mine şi rolul religiei organizate în mileniul următor – dacă se leagă ceva între noi, mergem până la capăt; dacă nu, ne vom fi relaxat preţ de o oră, fiind drăguţi unul cu celălalt. Fără fiţe, serios. Simt că avem potenţial, că există ceva între noi şi ar fi păcat să nu-i dăm curs.
Te iubesc pentru că (a) exişti (b) conduci magistral acest refugiu (c) nu te plângi niciodată (d) pari a fi singură (e) citeşti ce scriu.
Mă iubeşti pentru că (a) exist (b) am nevoie de tine.”

(John Updike-O luna de duminici)

Cheia

Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scînteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mîngîiere
Usa ce spre taine duce galopînd... luna de miere.
Usa catre înrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai întîi de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei,
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii,
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cînd alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta,
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atît e buna pîna n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa.
Usa este ca gaina, ca abia cînd e batrîna
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.

Da, dar care om in viata nu si-a spus în gîndul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata.
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata.
Însa, dragul tatii, afla, nu tine cît vesnicia,
Ca exagerînd cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait în viata toata
Ca o sfînta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dînsa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie îngalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scîndura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot încuiata...
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
habarnam: Bun! Perfect! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gîndul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cîti barbati, atîtea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvîrtit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cît merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sînt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicind cum zic batrînii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "

Iubire nebuna...

Daca ai stii cat de dor imi e de momentele in care aveam curajul amandoi sa vorbim despre noi!...Te doresc in unele clipe mai aproape, insa imi dau seama ca departarea din ultimul timp, dorita de ambii, e necesara pentru linistea ta sufleteasca...

Deseori as face un lucru nebunesc, ca cel de mai jos...

Vecina

Vecina
de G. Toparceanu

Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, - ochii tăi, vecină, -
Că ţi-am făcut potecă prin grădină...

Adeseori tu laşi la geamuri storul,
Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!

Şi tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l ţin ispita şi păcatul.

De dorul tău, de dragul suferinţei,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, -
Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?

Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispăşesc viaţa mea întreagă
Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?

Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, -
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.

Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!

Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare
Şi clipele de-acum le laşi să zboare,
Când duclea tinereţe-i trecătoare...

De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!

Când umbra nopţii cade peste vale,
Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,
C-un văl uşor pe umerele goale.

Să vin, când luna nopţilor măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, -
Se uită lung şi tainic prin ferestre...

Glezne fragile

Marin Sorescu - Glezne fragile

Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile ma-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori în toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
Cine s-o fi tavalind deasupra?
(Cred ca tot noi).
Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.

Mazariche pe licheni. Iti place cum suna?
"Suna a iarna". Ai vazut sarea izvorind din mine,
Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefacut în mazariche. "Parca numai acolo!"
Emotia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
"Ba sintem ditamai iceberguri".
Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
"Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald".
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si în zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult ma impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii -
Dac pot spune astfel.
"Poti". Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu intreaga cariera".
Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.