...imi fusese dor de tine...
................................
..............................
...........................
................
marți, 1 iulie 2008
Noi inceputuri...
Axiomatic, diminetile sunt noi începuturi. O nouă zi, o nouă sansă, o lume nouă, o nouă poftă de viată si forte proaspete. Exact ca începuturile de vieti.Animat de curiozitate, spiritul tinde să răscolească aceste labirinturi necunoscute, să-i cunoască traseele, sa-i învete scurtăturile, să-i descopere ascunzisurile, să capete o imagine de ansamblu cu care să trăiască chiar si în vis. Aceste sentimente sunt necesare desfăsurării vietii, fiindcă ele ne dau fortă, ne împing spre noutate - singurele momente în care actionăm fără frică, fără prejudecăti si resentimente. Acceptăm provocări pe care altădată le-am fi evitat chiar si cu gândul.
Dorim aceste începuturi în viata noastră ca dintr-o necesitate brută, fiintăm o dată cu ele, căci aduc noutatea în interiorul nostru, alimentează o parte din noi care era latentă, iar acum se revelează, începe să trăiască si ne întregeste. Tot ce există a fost creat având la bază acest principiu de "nou". Treptele literaturii, arhitecturii, muzicii, stiintei, ale creatiei de orice fel, chiar si ale credintei, s-au adăugat din dorinta omului de a atinge noi orizonturi, de a explora noi înăltimi sau adâncimi.
Însă lucrul de care nu ne dăm întotdeauna seama este că fiecare început precede un sfârsit, fără ca acest lucru să însemne degradarea, dezintegrarea sau desfiintarea trecutului, a experientei acumulate. La rândul său, fiecare sfârsit reprezintă un nou început, si a porni într-o viată nouă, a începe un nou drum, o nouă zi, înseamnă mai degrabă a redescoperi lumina pură a fiecărei dimineti si a o purta, ca pe o tortă, în drumul spre asfintitul vietii.
(Ludmila Ursu, in Raspandacul)
Dorim aceste începuturi în viata noastră ca dintr-o necesitate brută, fiintăm o dată cu ele, căci aduc noutatea în interiorul nostru, alimentează o parte din noi care era latentă, iar acum se revelează, începe să trăiască si ne întregeste. Tot ce există a fost creat având la bază acest principiu de "nou". Treptele literaturii, arhitecturii, muzicii, stiintei, ale creatiei de orice fel, chiar si ale credintei, s-au adăugat din dorinta omului de a atinge noi orizonturi, de a explora noi înăltimi sau adâncimi.
Însă lucrul de care nu ne dăm întotdeauna seama este că fiecare început precede un sfârsit, fără ca acest lucru să însemne degradarea, dezintegrarea sau desfiintarea trecutului, a experientei acumulate. La rândul său, fiecare sfârsit reprezintă un nou început, si a porni într-o viată nouă, a începe un nou drum, o nouă zi, înseamnă mai degrabă a redescoperi lumina pură a fiecărei dimineti si a o purta, ca pe o tortă, în drumul spre asfintitul vietii.
(Ludmila Ursu, in Raspandacul)
In timp inveti...
IN TIMP INVETI
(Jorge Luis Borges)
Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi
intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...
(Jorge Luis Borges)
Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi
intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...
A unsprezecea zi fara tine sau nu?
...nu stiu ce va fi azi...sunt atat de relaxat pentru realizarile din jumatatea de an care tocmai a trecut, incat nu mai imi pasa de nimic...am doar o stare de nervozitate (reiese clar din tremuratul picioarelor), incat sunt clipe in dimineata asta cand imi doresc sa nu revina ingerasul meu azi...
...nu stiu ce se intampla in gandurile mele...oare m-am obisnuit sa ii marturisesc dragostea in fiecare zi fara a astepta nimic in schimb? oare cand va reveni, voi astepta de la ea ganduri de dor sau de dragoste si voi fi din nou pierdut si trist?
...stiu doar ca in fiecare zi cand ii scriam, ma asteptam sa simta cuvintele mele, sa patrunda tainele de neinteles ale sufletului meu si sa gandeasca la fel...si ma simteam bine, cu ea aproape si totusi departe...acum se va schimba din nou ceva...
...trebuie sa imi stapanesc iubirea, sa nu i-o mai marturisesc, desi nu pot sa nu o mai iubesc si azi...
Postcards and letters
And pictures made to last forever
To be boxed up and tossed away
Knickknacks and souvenirs
In an afternoon, they're out of here
They'll disappear without a trace
But what they mean to me
Can never be replaced
I can't unthink about you
I can't unfeel your touch
I can't unhear all the words
Unsay all the things
That used to mean so much
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
I'm finding out it's impossible to do
Oh, it's no use
I can't unlove you
Intestates and old songs
Like time they go on and on
I guess I could learn to do the same
I could wake up without you
These two arms not around you
Tell myself it's meant to be this way
No matter how I try somethings I can't change
I can't unthink about you
I can't unfeel your touch
I can't unhear all the words
Unsay all the things
That used to mean so much
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
I'm finding out it's impossible to do
Oh, oh
Oh, it's no use
I can't unlove you
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
And finding out it's impossible to do
Oh, oh, it's no use
I can't unlove you
luni, 30 iunie 2008
A zecea zi fara tine...
...azi o sa fie o zi grea, din mai multe puncte de vedere...asteptarea ca tu sa revii devine o durere acuta...parca timpul nu mai trece, desi mai e doar un pic...nu stiu nici cum sa te astept, probabil o sa imi refuz din nou gandurile pentru a merge totul bine, calm si aproape "indiferent"...
...e luni, 30 iunie...ultima zi din luna...multa treaba si stress...
...imi las gandurile sa zboare pe fereastra sufletului si ma intorc la treaba un pic trist...
...te iubesc si azi...
...Luni/Mi-e dor de tine....
...e luni, 30 iunie...ultima zi din luna...multa treaba si stress...
...imi las gandurile sa zboare pe fereastra sufletului si ma intorc la treaba un pic trist...
...te iubesc si azi...
...Luni/Mi-e dor de tine....
duminică, 29 iunie 2008
A noua zi fara tine...
...azi incerc sa imi fac ordine in gandurile de la serviciu...muncesc, ascult muzica, o sa ma uit la un film...imi dau seama ca, desi incerc sa ma consolez ca mai sunt doar cateva zile fara tine, chipul tau apare langa fiecare cuvant scris, in fiecare vers de dragoste ascultat, in fiecare personaj al povestilor de dragoste din filme...oare am leac? probabil ca da, nu ma amagesc
...desi stiu ca acum nu imi doresc sa ma vindec si ma simt bine si fericit cand iti spun ca te iubesc si azi...
si multe, multe melodii e posibil sa iti dedic azi...
"Nu exista leac pentru dragoste"
"Langa mine"
"Nu te-am uitat"
sâmbătă, 28 iunie 2008
A opta zi fara tine...
...sa iti spun ca imi apari in fiecare clipa in ganduri?
...sa iti spun ca imi doresc sa te intorci si sa imi spui ca si tie ti s-a intamplat acelasi lucru?
...sa iti spun ca imi inchipui ca simti in secundele astea cuvintele mele si, mai mult, ca simti ca ma iubesti?
...sa iti spun ca nu stiu cum sa iti mai destainui dorul meu?
...sa iti spun ca nu mai inteleg cum sa iti mai declar iubirea, in asa fel incat sa o simti acolo unde esti?
...sa iti spun ca as dori sa inlatur distanta dintre noi?
...sa iti spun ca as vrea sa fiu acum langa tine si sa privim impreuna primul nostru apus?
...sa iti spun ca mi-as dori sa adorm in bratele tale pentru a te trezi cu un sarut?
...nu iti mai spun insa decat ca te iubesc si azi...
...sa iti spun ca imi doresc sa te intorci si sa imi spui ca si tie ti s-a intamplat acelasi lucru?
...sa iti spun ca imi inchipui ca simti in secundele astea cuvintele mele si, mai mult, ca simti ca ma iubesti?
...sa iti spun ca nu stiu cum sa iti mai destainui dorul meu?
...sa iti spun ca nu mai inteleg cum sa iti mai declar iubirea, in asa fel incat sa o simti acolo unde esti?
...sa iti spun ca as dori sa inlatur distanta dintre noi?
...sa iti spun ca as vrea sa fiu acum langa tine si sa privim impreuna primul nostru apus?
...sa iti spun ca mi-as dori sa adorm in bratele tale pentru a te trezi cu un sarut?
...nu iti mai spun insa decat ca te iubesc si azi...
vineri, 27 iunie 2008
A saptea zi fara tine...
...o zi grea, chinuitoare, obositoare...in care m-am gandit aproape in fiecare clipa sa iti scriu cum a fost ziua de ieri si cea de azi...dar sfarsitul de luna nu prea ma lasa sa fac acest lucru...asa ca nu imi ramane sa iti spun decat ca imi e dor enorm de tine si...te iubesc si azi...
joi, 26 iunie 2008
A sasea zi fara tine...
...cred ca o sa zambesti cand o sa citesti ca eu numar zilele petrecute fara tine...dar faptul asta ma face sa simt ca ele trec mai repede si ma simt un pic mai aproape de tine...
...azi voi fi plecat aproape toata ziua, asa ca sper ca gandurile sa le pierd in vant, desi stiu ca revederea unor locuri unde ne-am intalnit o sa ma faca sa te simt, sa imi fie dor, sa mi se straga din nou inima de emotie...
...iar sunt melancolic...ma gandesc iar la serviciul asta afurisit...mereu cand n-am avut curaj sau forta sa merg mai departe, am strans la piept gandurile si incurajarile tale... era tot ce aveam nevoie sa inving...
...de cand ai plecat, nu am mai avut timp pentru zborurile mele si nici dorinta de a fi optimist...dar am pozele tale si ma uit in fiecare zi in ochii tai mari si senini... de cate ori n-am desoperit ambitia si puterea de a merge mai departe...
...nu mai am rabdare sa adun amintiri, nici sa imi ofer ragazuri... din ganduri imi apari mereu tu, surazatoare si fermecata ca un vis... si nu-mi pasa de nimic...
...par acum zile senine...te recladesc in fiecare zi din nimicuri, e o fericire sa fii in fiecare clipa alta in inima mea, mereu schimbatoare, mereu indragostita de valuri si de rasarit...am uitat deja lumea, esti numai tu in gandurile mele... si zambesc...si te iubesc si azi...
...azi voi fi plecat aproape toata ziua, asa ca sper ca gandurile sa le pierd in vant, desi stiu ca revederea unor locuri unde ne-am intalnit o sa ma faca sa te simt, sa imi fie dor, sa mi se straga din nou inima de emotie...
...iar sunt melancolic...ma gandesc iar la serviciul asta afurisit...mereu cand n-am avut curaj sau forta sa merg mai departe, am strans la piept gandurile si incurajarile tale... era tot ce aveam nevoie sa inving...
...de cand ai plecat, nu am mai avut timp pentru zborurile mele si nici dorinta de a fi optimist...dar am pozele tale si ma uit in fiecare zi in ochii tai mari si senini... de cate ori n-am desoperit ambitia si puterea de a merge mai departe...
...nu mai am rabdare sa adun amintiri, nici sa imi ofer ragazuri... din ganduri imi apari mereu tu, surazatoare si fermecata ca un vis... si nu-mi pasa de nimic...
...par acum zile senine...te recladesc in fiecare zi din nimicuri, e o fericire sa fii in fiecare clipa alta in inima mea, mereu schimbatoare, mereu indragostita de valuri si de rasarit...am uitat deja lumea, esti numai tu in gandurile mele... si zambesc...si te iubesc si azi...
miercuri, 25 iunie 2008
Am citit tot azi...
Ai grija la gandurile tale, caci ele vor deveni FAPTE
Ai grija la faptele tale, caci ele vor deveni OBICEIURI
Ai grija la obiceiurile tale, caci ele vor forma CARACTERUL
Ai grija de caracterul tau, caci iti va scrie DESTINUL
A cincea zi fara tine...
Inca o zi fara tine, prima in care nu astept nici un semn...dar senina...
Câteodată am impresia că timpul trece aşa de greu, de parcă nu trece deloc...inca sase zile fara tine, mi se vor parea o vesnicie...Când aştepţi cu nerăbdare o zi, timpul parcă face tot ce îi stă în putere să nu se grăbească...iar mie mi se face dor de vremurile când ziua trecea mai repede ca noaptea, şi când timpul parcă nu vroia să se oprească câtuşi de puţin, cand erai alaturi de mine ...e pustiu fara prezenta ta...
Câteodată am impresia că timpul trece aşa de greu, de parcă nu trece deloc...inca sase zile fara tine, mi se vor parea o vesnicie...Când aştepţi cu nerăbdare o zi, timpul parcă face tot ce îi stă în putere să nu se grăbească...iar mie mi se face dor de vremurile când ziua trecea mai repede ca noaptea, şi când timpul parcă nu vroia să se oprească câtuşi de puţin, cand erai alaturi de mine ...e pustiu fara prezenta ta...
In lunile de cand exista relatia noastra, asa cum e ea, cu multe suisuri si coborasuri, cu semne de iubire si de fericire, cu tristetea mea si lacrimile tale, am invaţat ceva esenţial, am învăţat că timpul trece şi multe se pierd, tinereţea se duce mai repede decât credeam, ca viaţa merită trăită, ca micile piedici sunt bune......am realizat cat de mult depind de tine, ca esti mereu langa mine si ma ajuti sa zbor...
Inteleg pe cat pot gandurile tale, cateodata nu reusesc...de multe ori, stiu sa le inteleg asa cum as vrea eu sa fie, decat cum le gandesti tu...si am prea multe momente in care te iubesc pentru felul in care gandesti...
De multe ori, nu te inteleg, asa cum nu ma inteleg nici pe mine...poate nu am curajul sa te inteleg sau poate nu vreau...vreau mai mult, vreau mai intens, vreau sa vii in viata mea pentru a nu mai pleca...de aceea, grabindu-ma sa alerg spre tine, omit sa imi pun intrebarea „de ce?”, sa ma intreb cum ai putut sa ma transform asa de mult incat fericirea mea sa depinda de aparitia unui inger...stiu insa ca ma salvezi pentru ca majoritatea intrebarilor sunt ale tale...si stiu ce as raspunde la intreabarea „de ce?”...pentru ca, asa cum iti spuneam, „a transforma” este egal cu „a iubi”...
...iar eu....te iubesc si azi
Poesis - Iubind treci prin viata ca un nor
Asculta mai multe audio Muzica »
marți, 24 iunie 2008
Tot azi...
...faptul ca m-ai sunat a reprezentat o surpriza pentru mine...nu ma asteptam, asa cum ti-am spus si mai devreme, ma gandeam ca ratiunea te opreste si de la un mesaj...iar telefonul a fost chiar minunat...stiu ca ai sunat doar un prieten, insa eu sunt fericit...
...iar alte evenimente din aceeasi zi au conlucrat, pe langa vocea ta dulce, la zambetele pe care le impart acum in jur...toata lumea a observat o schimbare, pana si eu am zarit-o undeva printre cuvintele tale...sa iti spun din nou ca si tu ma transformi, ca te iubesc prea mult, ca orice cuvant sau aparitie a ta imi schimba starile din tristete in fericire, din incruntare in zambet, din "nimic" in "totul"? ca si altii te-ar convinge (daca ar stii ca tu esti cauza) sa ma iubesti mai mult doar pentru a-mi simti si ei vivacitatea si dorinta de a fi totul bine?
...inca o saptamana fara tine va fi un chin...insa, in speranta ca te vei intoarce un pic schimbata sau macar la fel, voi incerca sa fiu ca azi...fericit...
...oare mi-ai simtit lipsa? sper...
A patra zi fara tine...
...sper ca azi sa fie o zi mai senina, a inceput bine prin sarutarile primite de la tine intr-un vis dulce (probabil accentuat si de faptul ca aseara, cat m-am plimbat, am recitit de cateva ori mesajul de la tine despre visul anterior)...
...insa, odata ajuns la serviciu, din nou m-am transformat...mi-am dat seama cat de inutil este sa fiu aici, cat de putin conteaza ce cred eu, cat incearca unii sa ma indeparteze...noroc cu putinii prieteni pe care ii mai am aici sau cu cei care, chiar daca nu imi sunt prieteni, ma apreciaza si stiu sa imi foloseasca ajutorul pe care il ofer cu zambete sau multumiri...
...aseara aveam atatea sa iti spun, asa de multe sentimente si trairi se amesteca in gandurile mele si mi-as dori ca sa ti le destainui pe toate...multe raman insa nescrise pentru ca nu sunt in fata ta sa ti le spun sau macar in fata calculatorului sa ti le scriu...confuzie, iubire, amaraciune, fericire, zambet, ura, codite blonde, multe, prea multe pentru a ti le putea spune...
...sunt iar tristut si astept cu emotie sa imi scrii azi...sper, desi inclin sa cred ca nu o vei face...imi e dor de zilele senine si de cuvintele tale vesele sau triste...te iubesc si azi...
Sculpturi în aripi de înger
- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,
Neputincioase de zbor...
- Sărmane înger, l-am strigat,
De ce ai aripile atât de...? Şi am tăcut.
Sărmanul înger îmi provocase
Revoltă şi dezgust împotriva umanităţii!
- Îngere, l-am strigat, nu mai fi supărat,
Dragostea îţi va dărui un set de aripi noi!
Crede numai şi vei fi vindecat!
...insa, odata ajuns la serviciu, din nou m-am transformat...mi-am dat seama cat de inutil este sa fiu aici, cat de putin conteaza ce cred eu, cat incearca unii sa ma indeparteze...noroc cu putinii prieteni pe care ii mai am aici sau cu cei care, chiar daca nu imi sunt prieteni, ma apreciaza si stiu sa imi foloseasca ajutorul pe care il ofer cu zambete sau multumiri...
...aseara aveam atatea sa iti spun, asa de multe sentimente si trairi se amesteca in gandurile mele si mi-as dori ca sa ti le destainui pe toate...multe raman insa nescrise pentru ca nu sunt in fata ta sa ti le spun sau macar in fata calculatorului sa ti le scriu...confuzie, iubire, amaraciune, fericire, zambet, ura, codite blonde, multe, prea multe pentru a ti le putea spune...
...sunt iar tristut si astept cu emotie sa imi scrii azi...sper, desi inclin sa cred ca nu o vei face...imi e dor de zilele senine si de cuvintele tale vesele sau triste...te iubesc si azi...
Sculpturi în aripi de înger
- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,
Neputincioase de zbor...
- Sărmane înger, l-am strigat,
De ce ai aripile atât de...? Şi am tăcut.
Sărmanul înger îmi provocase
Revoltă şi dezgust împotriva umanităţii!
- Îngere, l-am strigat, nu mai fi supărat,
Dragostea îţi va dărui un set de aripi noi!
Crede numai şi vei fi vindecat!
luni, 23 iunie 2008
A treia zi fara tine...
...zilele sunt terne la serviciu, atmosfera din ce in ce mai putin insufletita, iar mie imi e dor de tine... iti mai aduci aminte probabil momentele de acum cateva luni cand iti spuneam ca ma simt exclus, nebagat in seama, pus la treburile minuscule sau la cele la care nu se pricepe nimeni altcineva...simt cum acele zile s-au intors...
...tu ma schimbasei, reusisem sa imi recapat increderea in mine si in cei din jurul meu, insa parca am pierdut acele clipe dupa plecarea ta....prezenta unui Ingeras in aproape fiecare zi imi conferea echilibru atat sufletesc, cat si profesional, imi umplea clipele de optimism si de o fericire aproape continua...sper insa sa rezist, sa nu rabufnesc, sa incerc sa (ii) inteleg pe ceilalti...sa sper ca zilele vor trece repede si voi redeveni cel care il cunosti...
...pana atunci, printre clipele amare de azi, iti spun ca imi e dor de tine si te iubesc si azi
...tu ma schimbasei, reusisem sa imi recapat increderea in mine si in cei din jurul meu, insa parca am pierdut acele clipe dupa plecarea ta....prezenta unui Ingeras in aproape fiecare zi imi conferea echilibru atat sufletesc, cat si profesional, imi umplea clipele de optimism si de o fericire aproape continua...sper insa sa rezist, sa nu rabufnesc, sa incerc sa (ii) inteleg pe ceilalti...sa sper ca zilele vor trece repede si voi redeveni cel care il cunosti...
...pana atunci, printre clipele amare de azi, iti spun ca imi e dor de tine si te iubesc si azi
duminică, 22 iunie 2008
A doua zi fara tine...
..cineva imi spunea acum cativa ani ca iubirea este o ura constructiva, pozitiva si ca totul depinde doar de temperamentul persoanelor care se iubesc...renuntarea la independenta, schimbarea sistemului personal de referinta, daruirea...
"Iubirea inseamneaza tocmai pregatirea noastra de a primi altceva decat ceea ce suntem noi insine, adica posibilitatea noastra de a ne lipsi de noi insine, de a ne uita pe noi insine. In definitiv, ce este procesul de iubire in genere decat tocmai un fel de depersonalizare, un fel de trecere a noastra in lucruri din afara?" (Nae Ionescu)
iar sunt melancolic......si cauza este ca imi e dor de tine si ceea ce fac in momentele astea imi aduce aminte de clipele petrecute aproape de sufletul tau...sunt la serviciu si minutele pe care le stau in fata calculatorului, ma face sa ma gandesc la tine...recitesc mesajele noastrea, gandurile tale, incercarile mele...
...simt ca fiecare zi din cele 10 in care tu vei fi departe va fi diferita...ieri a trecut repede, azi nu, maine-poimaine vom schimba mesaje, apoi o liniste totala de o saptamana...am chef sa iti scriu, mi-as dori sa citesti, sa vorbim, sa ne vedem, sa stam imbratisati...
...sper ca nu iti e dor de mine...cum ar putea sa iti fie dor de cineva pe care l-ai tinut la distanta, tocmai pentru a nu-i simti lipsa cand e departe?...poate iti vei da seama ca, dorind sa ai doar o parte din mine, mi-ai facut rau si mie si tie...
...te iubesc si azi...
"Iubirea inseamneaza tocmai pregatirea noastra de a primi altceva decat ceea ce suntem noi insine, adica posibilitatea noastra de a ne lipsi de noi insine, de a ne uita pe noi insine. In definitiv, ce este procesul de iubire in genere decat tocmai un fel de depersonalizare, un fel de trecere a noastra in lucruri din afara?" (Nae Ionescu)
iar sunt melancolic......si cauza este ca imi e dor de tine si ceea ce fac in momentele astea imi aduce aminte de clipele petrecute aproape de sufletul tau...sunt la serviciu si minutele pe care le stau in fata calculatorului, ma face sa ma gandesc la tine...recitesc mesajele noastrea, gandurile tale, incercarile mele...
...simt ca fiecare zi din cele 10 in care tu vei fi departe va fi diferita...ieri a trecut repede, azi nu, maine-poimaine vom schimba mesaje, apoi o liniste totala de o saptamana...am chef sa iti scriu, mi-as dori sa citesti, sa vorbim, sa ne vedem, sa stam imbratisati...
...sper ca nu iti e dor de mine...cum ar putea sa iti fie dor de cineva pe care l-ai tinut la distanta, tocmai pentru a nu-i simti lipsa cand e departe?...poate iti vei da seama ca, dorind sa ai doar o parte din mine, mi-ai facut rau si mie si tie...
...te iubesc si azi...
sâmbătă, 21 iunie 2008
Prima zi fara tine...
...in care m-am gandit mult si am sperat ca si tie iti zboara gandurile spre mine...stiu ca esti fericita acolo unde ai plecat sau macar sunt locuri dragi sufletului tau...
...prima zi fara tine a trecut repede...incerc sa imi ocup zilele incat gandurile sa nu fie ocupate de dor si lipsa ta sa se simta mai putin...insa nu fiecare clipa este asa...plimbarile mele prin oras imi readuc amintirile chipului tau si sper ca te gandesti la mine, in clipele tale de singuratate...
...ajuns acasa dupa multe ore, incerc sa scriu cuvintele de azi...si ma gandesc...stiu ca ma iubesti si tu, in felul tau (cum ti-am mai spus deja si ai fost de acord), stiu ca am patruns tainele sufletului tau si ca in seara asta, amandoi vom adormi cu celalalt in gand...
...prima zi fara tine a trecut repede...incerc sa imi ocup zilele incat gandurile sa nu fie ocupate de dor si lipsa ta sa se simta mai putin...insa nu fiecare clipa este asa...plimbarile mele prin oras imi readuc amintirile chipului tau si sper ca te gandesti la mine, in clipele tale de singuratate...
...ajuns acasa dupa multe ore, incerc sa scriu cuvintele de azi...si ma gandesc...stiu ca ma iubesti si tu, in felul tau (cum ti-am mai spus deja si ai fost de acord), stiu ca am patruns tainele sufletului tau si ca in seara asta, amandoi vom adormi cu celalalt in gand...
...si vreau doar sa iti spun ca imi e dor de tine si te iubesc si azi...
...si dedicatia de azi...
vineri, 20 iunie 2008
Citate si o poezie...
"Iubesc tot ceea ce este aproape imposibil (tot interesul vietii pentru mine consta in acest cuvant aproape), caci cu cat trece vremea, cu atat sunt mai convins ca singurele lucruri pe care le ai sunt cele pe care le daruiesti". (Rene Maheu)
"Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe...Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand asteptam nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat" (Emil Cioran)
O poezie care, parca te-ar caracteriza...
Precautie (Marin Sorescu)
M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.
Mi-am protejat
Miinile, picioarele, gindurile,
Nelasind nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mingiieri,
Ori de alte otravuri.
Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.
Cind totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc.
"Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe...Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand asteptam nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat" (Emil Cioran)
O poezie care, parca te-ar caracteriza...
Precautie (Marin Sorescu)
M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.
Mi-am protejat
Miinile, picioarele, gindurile,
Nelasind nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mingiieri,
Ori de alte otravuri.
Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.
Cind totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc.
Deja...
...imi e dor de tine...
Avem, intr-adevar, o lume care ne desparte. Intre Eu si Tu exista Lumea. Ceva indescifrabil ne leaga. Eu stiu ca e iubirea, tu inca gandesti si cauti cuvintele din spatele lor. Suntem ca doi poli ai unui magnet care se pot respinge, dar e de ajuns sa intorci unul cu polul opus pentru ca sa se atraga imediat. Fara ezitari, fara complicatii.
Stiu ca iti place sa te inchizi singura in propriul suflet, in propriul tunel.
E oare prea mult ceea ce vreau?
Oare iti dai seama ce vreau?
Nu poti sa opresti ceva ce nici eu nu pot sa opresc. Insa o sa las locul prieteniei, o sa regret vinovatia de a incepe o iubire.
Stiu ca tot ce a fost te-a facut sa iti rascolesti sufletul, dar in acelasi timp fericita ca cineva te iubeste si iti daruieste clipe frumoase...si stiu ca esti de acord cu ceea ce spun...stiu ca oricine are nevoie de iubire, iar tu meriti cu atat mai mult.
Asteptam un raspuns azi, desi stiam ca nu o sa mi-l dai...imi cunosti curiozitatea, in legatura cu care mi-ai facut mereu reprosuri. Asta din pricina ca subiectul la care se refera intrebarile mele este totdeauna sensibil si mereu necunoscut sufletului meu. Tu si numai tu le intelegi, tu si numai tu imi poti da raspunsuri...stii, cateodata imi doresc sa imi spui "nu", sa ma minti, decat sa taci...caci "un raspuns bun e ca un sarut dulce" (Solomon)
Pentru clipele reciproce de fericire, iti multumesc. O sa imi fie dor de tine...
Avem, intr-adevar, o lume care ne desparte. Intre Eu si Tu exista Lumea. Ceva indescifrabil ne leaga. Eu stiu ca e iubirea, tu inca gandesti si cauti cuvintele din spatele lor. Suntem ca doi poli ai unui magnet care se pot respinge, dar e de ajuns sa intorci unul cu polul opus pentru ca sa se atraga imediat. Fara ezitari, fara complicatii.
Stiu ca iti place sa te inchizi singura in propriul suflet, in propriul tunel.
E oare prea mult ceea ce vreau?
Oare iti dai seama ce vreau?
Nu poti sa opresti ceva ce nici eu nu pot sa opresc. Insa o sa las locul prieteniei, o sa regret vinovatia de a incepe o iubire.
Stiu ca tot ce a fost te-a facut sa iti rascolesti sufletul, dar in acelasi timp fericita ca cineva te iubeste si iti daruieste clipe frumoase...si stiu ca esti de acord cu ceea ce spun...stiu ca oricine are nevoie de iubire, iar tu meriti cu atat mai mult.
Asteptam un raspuns azi, desi stiam ca nu o sa mi-l dai...imi cunosti curiozitatea, in legatura cu care mi-ai facut mereu reprosuri. Asta din pricina ca subiectul la care se refera intrebarile mele este totdeauna sensibil si mereu necunoscut sufletului meu. Tu si numai tu le intelegi, tu si numai tu imi poti da raspunsuri...stii, cateodata imi doresc sa imi spui "nu", sa ma minti, decat sa taci...caci "un raspuns bun e ca un sarut dulce" (Solomon)
Pentru clipele reciproce de fericire, iti multumesc. O sa imi fie dor de tine...
joi, 19 iunie 2008
Kierkegaard...
"Usa fericirii nu se deschide spre interior si n-ar folosi la nimic sa te arunci cu toata puterea ca s-o fortezi! Se deschide spre exterior. Deci nu e nimica de facut"...
Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi
Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.
Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.
Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.
Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.
Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.
Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.
Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
