Poezii..

...azi probabil vom vorbi putin sau deloc... sunt un pic trist si eu azi, nu stiu exact cauza, poate mesajul tau de aseara, poate felul in care m-am trezit si am visat, poate sunt doar eu, acelasi ca intotdeauna...

...incerc sa imi alung aceasta stare si iti trimit niste poezii frumoase...prima caracterizeaza ceea ce ni se intampla...se numeste "Cantec fara raspuns" (Nichita)




De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.



N-ai să vii, de Nichita

N-ai să vii şi n-ai să morţi
N-ai să şapte între sorţi
N-ai să iarnă, primăvară
N-ai să doamnă, domnişoară.

Pe fundalul cel albastru
din al ochiului meu vast
meteor ai fost şi astru
şi încest ai fost, prea cast.

Uite-aşa rămânem orbi
surzi şi ciungi de un cuvânt.
Soarbe-mă de poţi să sorbi
"S" e rece azi din sunt.

Din nou, noi, tot Nichita

Bun, dar cu noi cum rămâne?
Ei au fost mari, tragici, sfinţi...
Ei au mâncat pâine,
părinţilor noştri le-au fost părinţi.

Dar noi, dar cu noi?...
Lor le-a fost frig, au pătimit,
au mers prin zăpadă, prin noroi,
au murit şi s-au nemurit.

Noi trăim, cu noi cum rămâne?
S-a hotărât ceva? S-a hotărât?
Când anume şi ce anume?
Suntem, dar ne este urât!

Nu te deranja (Alifantis, dupa Marin Sorescu)

Am zărit lumină pe Pământ
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Mulţumesc, nu-mi răspundeţi.
N-am timp de răspunsuri,
Abia dacă am timp să pun întrebări
Dar imi place aici
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

Iar fata aceea, fata aceea iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti,
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi servi, totuşi
O cafea neagră voi servi din mâna ta,
Imi place că tu ştii s-o faci amară
O cafea neagră voi servi din mâna ta.

Dar imi place aici
E cald, e frumos,
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.

(După Marin Sorescu, Am zărit lumină)