Dacă iubesti...
Dacă iubesti averea
Si simti c-asa e bine
Si luxul si puterea,
Nu mă iubi pe mine!
Dacă ti-s dragi fălosii
Si cei de prin vitrine,
Modernii si frumosii,
Nu mă iubi pe mine!
De vrei să fiu ca altii,
Atunci când sunt cu tine
Si iubesti diplomatii,
Nu mă iubi pe mine!
De-ai vrea să fiu mai tare
Si să n-auzi suspine,
Atuncea când mă doare,
Nu mă iubi pe mine!
Dacă-ti doresti plăcere
Si uiti de tot când vine,
Pot altii să ti-o-ofere
Nu mă iubi pe mine!
De vrei să fii nevasta
Celor ce-s buni cu tine,
Sunt multi pe lumea asta,
Nu mă iubi pe mine!
Doresti perfectiune,
N-o căuta în mine.
Lumea-i desertăciune,
Nu mă iubi pe mine!
Dar de iubesti iubirea
Ce stă ascunsă-n tine
I-ti dau nemărginirea:
Iubeste-mă pe mine!
Inima mea-ti va spune
Că bate pentru tine.
Si nime-n astă lume
Nu te-o iubi ca mine.
Si dacă-mi simti iubirea
Inchide pumnul bine,
Că-n mână-ai fericirea:
Iubirea mea-i în tine.
http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/POEZIE/voicu-marina-2.htm
luni, 31 martie 2008
Ploua...
...e o vreme mohorata si ma gandesc inca la cuvintele tale de ieri. Le-am recitit de mai multe ori aseara in asteptarea momentului cand puteam sa iti scriu. Azi iar de cateva ori. Si asta pentru ca nu ai mai fost la fel de retinuta, cum ma obisnuisem...
Nu cred ca te superi ca repet unele cuvinte ce au legatura cu noi din mesajul tau ultim de aseara: "ce ciudat.....ne sustinem de la distanta,aproape fara sa ne dam seama.oare gresim?uneori imi este teama....
stiu ca nu s-a intamplat nimic,dar totusi .....ceva nu e in regula.uneori imi fuge gandul la posibile consecinte si ma ia cu ameteli...."
As putea sa iti vorbesc mult despre aceste putine cuvinte, dar care imi starnesc atatea ganduri, intrebari, sentimente.
De intamplat, s-au intamplat multe intre noi. Chiar daca nu ne-am vazut din acea zi de vineri cand am stabilit niste limite in relatia noastra, in timp, de aproape o luna, ne-am apropiat foarte mult. Sentimentele s-au schimbat fara sa vrem. Altfel, nu ar fi aparut sentimentul de vinovatie.
Acest sentiment nu apare decat atunci cand exista o vina, o greseala. Pe care noi o facem, ca sa raspund la intrebarea ta "oare gresim?". Eu gresesc ca incerc sa te atrag prea mult spre mine si ca imi doresc mult asta. Si eu am nevoie de tine. Simt ca poti sa imi fii aproape, chiar mai aproape. Iar tu gresesti ca accepti. Si gresim amandoi pentru ca ne place asa de mult gandirea celuilalt si pentru ca ne place aceasta relatie, pe care acum am inceput-o.
Nu as vrea insa sa regretam ceea ce gandim, ceea ce simtim. Faptul ca in viata nu facem mereu ceea ce e bine sau moral sau conform cu regulile societatii sau ale celor din jur nu ne determina sa fim mai putin fericiti. Greselile exista, iar cele facute de noi ne face sa fim fericiti. De ce sa renuntam la ele? De ce sa ne ratam sansa sa fim fericiti impreuna?
Iar ceea ce se petrece cu inima mea si cu noi zilele astea ma face fericit. Simt ca traiesc ceva frumos. Care poate deveni si mai frumos.
Multe zile ma trezesc cu tine in gand. Visez deseori cu ochii deschisi la acel sarut despre care ti-am povestit si pentru care zambeai in acea zi pe strada.
Mi-ar placea de multe ori sa stiu cum simti. Tocmai faptul ca eu sunt asa de sincer, precum si departarea (fizica) dintre noi, ar trebui sa te determine sa imi marturisesti gandurile tale. Prefer de multe ori sa imi spui ca NU iti e dor de tine, decat sa nu imi spui nimic. Te rog, nu te ascunde de mine.
Aseara am adormit fericit. In serile cand nu imi spui nimic, sunt tristut. Prefer un sentiment de vinovatie confuziei. Prefer sa fii directa, sincera, dura decat retinuta, lasandu-ma sa cred ca nu tii deloc la mine si caindu-ma ca simt si spun prea multe.
Nu cred ca te superi ca repet unele cuvinte ce au legatura cu noi din mesajul tau ultim de aseara: "ce ciudat.....ne sustinem de la distanta,aproape fara sa ne dam seama.oare gresim?uneori imi este teama....
stiu ca nu s-a intamplat nimic,dar totusi .....ceva nu e in regula.uneori imi fuge gandul la posibile consecinte si ma ia cu ameteli...."
As putea sa iti vorbesc mult despre aceste putine cuvinte, dar care imi starnesc atatea ganduri, intrebari, sentimente.
De intamplat, s-au intamplat multe intre noi. Chiar daca nu ne-am vazut din acea zi de vineri cand am stabilit niste limite in relatia noastra, in timp, de aproape o luna, ne-am apropiat foarte mult. Sentimentele s-au schimbat fara sa vrem. Altfel, nu ar fi aparut sentimentul de vinovatie.
Acest sentiment nu apare decat atunci cand exista o vina, o greseala. Pe care noi o facem, ca sa raspund la intrebarea ta "oare gresim?". Eu gresesc ca incerc sa te atrag prea mult spre mine si ca imi doresc mult asta. Si eu am nevoie de tine. Simt ca poti sa imi fii aproape, chiar mai aproape. Iar tu gresesti ca accepti. Si gresim amandoi pentru ca ne place asa de mult gandirea celuilalt si pentru ca ne place aceasta relatie, pe care acum am inceput-o.
Nu as vrea insa sa regretam ceea ce gandim, ceea ce simtim. Faptul ca in viata nu facem mereu ceea ce e bine sau moral sau conform cu regulile societatii sau ale celor din jur nu ne determina sa fim mai putin fericiti. Greselile exista, iar cele facute de noi ne face sa fim fericiti. De ce sa renuntam la ele? De ce sa ne ratam sansa sa fim fericiti impreuna?
Iar ceea ce se petrece cu inima mea si cu noi zilele astea ma face fericit. Simt ca traiesc ceva frumos. Care poate deveni si mai frumos.
Multe zile ma trezesc cu tine in gand. Visez deseori cu ochii deschisi la acel sarut despre care ti-am povestit si pentru care zambeai in acea zi pe strada.
Mi-ar placea de multe ori sa stiu cum simti. Tocmai faptul ca eu sunt asa de sincer, precum si departarea (fizica) dintre noi, ar trebui sa te determine sa imi marturisesti gandurile tale. Prefer de multe ori sa imi spui ca NU iti e dor de tine, decat sa nu imi spui nimic. Te rog, nu te ascunde de mine.
Aseara am adormit fericit. In serile cand nu imi spui nimic, sunt tristut. Prefer un sentiment de vinovatie confuziei. Prefer sa fii directa, sincera, dura decat retinuta, lasandu-ma sa cred ca nu tii deloc la mine si caindu-ma ca simt si spun prea multe.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)