Iti mai aduci aminte (II)

Cum spuneam ieri, astazi continuarea ta la primul meu mesaj de dragoste adevarata, desi totul parea indepartat:

"Am citit mesajul tau de nenumarate ori (mai exact de 5-6,poate si mai mult...)este un mesaj atat de sincer,curat ,pur incat ma gadesc ca la o noua deschidere ........sau poate nu,sigur nu am sa-l pierd.
Ma bucur ca ai inteles toate lucrurile ,stiam ca le intelegi cum trebuie (ti-am mai zis si o mai spun"enervant de destept"), imi face o placere deosebita prietenia noastra si in acelasi timp imi da si un imbold in viata asta ......uneori, mult prea agitata .

P.S-e un lucru frumos care il lasam sa mearga asa...."

Iti mai aduci aminte? (I)

Inainte sa apara acest blog, dar si dupa aceea, am discutam mult prin intermediul mesajelor trimise pe e-mail sau pe yahoo Messenger...iti mai aduci aminte?
Si uite asa vreau ca sa imi aduc si eu aminte, sa iti aduci si tu...cum? prin unele mesaje pe care le-am pastrat....

Tu ma intreabai:
"i-auzi si cam cum gandesc eu? m-ai facut curioasa....."

Iar eu raspund pe 18 februarie 2008:
"Uite cum gandesti tu: ca "gresim" atunci cand ne gandim la mai mult in privinta "noastra"...sau poate doar eu gandesc...Ca tu stii ce vrei (si nu la fel ca mine) si ca iti oprimi orice gand nelalocul lui.

In vreme ce eu gandesc asa: imi place ca uneori fortam limitele (de ce mereu gandesc numai la plural, de fapt, eu fortez lucrurile)....faptul ca noi am putea fi vreodata impreuna este o realitate iluzorie, aproape imposibila.

Numai ca imi place gandul asta. Pentru ca rar am gasit o fata ca tine, care sa ma inteleaga asa bine. Departarea si situatia noastra stiu ca transforma gandul in iluzie. Dar totusi iubesc acest gand. Iar faptul ca imi gasesc sprijinul in orice vis (neimplinibil, dar superb) ma face sa ma simt fericit. Si mi-ai spus ca suntem si compatibili...

Sper ca intelegi ceva si sper ca nu te-am suparat mai mult decat pana acum.
Stiu ca stiai toate astea despre mine. Iar faptul ca imi dai cateodata "apa la moara" (dar in cantitati mici si mai mereu insesizabile) si faptul ca schimbi subiectul cand trebuie (si ce ma enerveaza asta!) ma face sa te respect si mai mult.

Am fost eu in mesajul asta...sper sa ma ierti sau sa imi accepti cuvintele...o seara placuta!


Semneaza: un prieten care intrece limitele, facandu-i-se dor..."

Data viitoare, continuarea....
Semnez: acelasi eu....

De imi vei chema

De îmi vei chema paşii,
voi face cărări
pământului,
aducându-ţi un strop
din lumina ochilor.

De îmi vei chema braţele,
le voi face aripi,
să pot spinteca
văzduhul
până la soare,
aducându-ţi un bulgare de foc.

De îmi vei chema trupul,
îl voi primeni
cu polenul florilor,
ca pieptul meu
să îţi stea reazem capului.

De îmi vei chema dragostea,
atunci
va trebui să le chem
pe toate înapoi,
ca eu să mă pot dărui
întreg
trupului tău.

(de Radun Gabor)

Zarul

Eu te vad pentru ca exista vedere,
te aud pentru ca exista cantec,
te miros pentru ca exista flori,
te imbratisez pentru ca exista brate
te merg pentru ca exista drumuri
te sper pentru ca exista ingeri
te rasar pentru ca exista lumina
te mangai pentru ca exista campuri
te mananc pentru ca exista iarba
te dor pentru ca exista ranire
te chem pentru ca ai nume
si mai ales te pierd, ah, te pierd
pentru ca exista pierdere.

Doina

Doina

de Nichita Stanescu

Am ochi pentru ca tu esti vedere,
am degete pentru ca cineva trebuie sa numere
am piele ca sa nu te manjesc de sangele meu,
am prieteni pentru ca singuratatea nu poate fi bauta
dintr-un singur pahar;
merg pe jos din pricina norilor,
din pricina ca nimenea nu poate sa planga in sus;
pentru ca nu putem sa plouam cu tristetea noastra cerul
si nici rasaritoarele stele...
o tu,
sunt pentru ca esti.

De nu-i iubire...

De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie...

De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?

Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?

Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate...
Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.

Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.

Celei misterioase

Atâta am visat la tine încât îţi pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu şi să sărut pe această gură
naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Şi că, în faţa
aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
stăpâneşte de zile şi ani, aş
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparenţele vieţii şi iubirii
iar ţie, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ţi-aş putea atinge fruntea şi
buzele mai puţin decât cele dintâi buze
şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
cu fantoma ta că nu-mi
rămâne poate, şi
totuşi, decât să fiu o fantomă
printre fantome şi mai
umbră de o sută de ori decât
umbra care se
plimbă şi se
va plimba
veselă
pe cadranul
solar al vieţii tale.

Alta versiune

AŞA MULT TE-AM VISAT de Robert Desnos

Aşa mult te-am visat, că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreg

şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
izvorul vocii tale ce mi-e atât de dragă?

Aşa mult te-am visat,
încât braţele mele
cercând să te cuprindă
se regăsesc pe pieptu-mi
şi mult mă tem
că n-or mai putea ţine

trupul tău cald vreodat"
şi că reala ta privire c
e-mi bântuie închipuirea
de prea lungi luni de zile
umbră m-ar face să devin.

Aşa mult te-am visat
că nu-mi ajunge timpul să mă trezesc din nou.

Cu pleoapele deschise dorm
expus cu-ntreaga-mi fire
oricărui semn de viaţă,
de dor adânc de tine,
tu-singura-mi speranţă
şi vieţii mele sens.

Aşa mult te-am visat, a
tât de mult am mers
în ritm cu paşii tăi,
aşa mult ţi-am vorbit
de-atâtea ori fantoma ţi-am iubit,

că nu-mi rămâne decât........
să te iubesc mai mult!

Atât de mult te-am visat

Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.

(Robert Desnos)

Puterea dragostei

Mai departe...

Singuratate si cafea...

Singuratate si cafea
de Adrian Paparuz

ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singurătăţii
chiar dacă în casa ta
demult era doar mirosul amintirilor tale

nici nu ai avut timp să observi
că uşa inimii ţi-a rămas deschisă
că ai plecat desculţă prin ploaie

ai vrut doar să fii singură
udă şi goală
să nu mai ai întrebări
şi să nu mai aştepţi răspunsuri

de aceea în acea zi
ai fost singura femeie goală
pe terasa cafenelei mele
deschisă de atunci
numai singurătăţii tale

uşa…uşa inimii tale
pot s-o închid azi
pe dinăuntru?

Te iubesc...

...astept sa te reintorci...