...cum eu iti sunt mai aproape decat iti dai seama, asa imi esti si tu mie...
...ma intrebam in aceasta dupa-amiaza si seara, de ce mi-ai multumit de cateva ori...si mi-am dat seama ca sunt momente cand si tu imi esti la fel de aproape, ca prietenia noastra (si nu ma leg acum de cele doua cuvinte care m-au facut fericit, cu adevarat fericit) s-a transformat in ceva mai ingeresc, mai profund, mai aproape de comuniunea sufleteasca...
...tot asa iti multumesc si eu in fiecare clipa ca exista, ca te am aproape, ca fara tine viata mea ar fi trista, ca astept sa plec la serviciu, doar pentru a te mai gasi o data si inca o data...
...asa incat, deseori, ma tem de faptul ca te-as pierde, asa cum am facut-o si azi...cum as putea trai fara discutiile cu tine, fara teama ca ma vei lasa singur, fara emotia de a-ti spune "te iubesc", fara tulburarile sufletului, fara tacerile tale, fara gandurile mele pline de Ingeri, fara tristetile asumate, dar dornice de alinare...
...uneori imi e teama sa-mi leg surasul de vreun asfintit perfect si de rasariturile pline de visele blonde, ma tem sa nu pierd valurile verzi ca privirea ta (cum dulce mi-ai spus in aceasta seara si eu, sensibilul, ma temeam ca ma vei certa, ca nici macar atata lucru nu stiam)...
....cateodata mi-e teama ca voi uita multele motive pentru care te iubesc, mi-e teama ca n-as mai putea sa te recreez in mii de feluri din amintiri...te vad atat de rar, incat mi se pare ca insist prea des sa iti cer poze cu chipul tau, iar pe cele pe care le am, le tocesc...stiu orice detalii, te-as putea descrie oricui, iar frumusetea ta imi este impregnata in suflet...
...si, mai cu seama, imi e teama ca maine o sa uiti ca ma iubesti...
