Poem fara mine...

Candva pamantul era un labirint
Faceam trei pasi la dreapta si descopeream o iesire la mare
Inaintam calcand peste ape si treceam printr-un zid
Faceam trei pasi la stanga ma ascundeam intr-o fereastra si atipeam acolo
Pretutindeni poezia curgea siroaie
Acum pamantul nu mai e decat o campie secata de arsita nesfarsita
Nicaieri nici un strop de frumusete in care sa-mi inmoi buzele insetate

Candva in desert se auzeau latrand cainii de pe alte planete
Padurile din nord erau strabatute de un fluviu de lacrimi
Acum nu ma mai face sa plang decat absenta ta

Canta-mi ceva care sa-ti semene
Fa un gest care sa imi ramana sa fie doar al meu sa-l pastrez pentru totdeauna
Sa-mi fac din el o cochilie in care sa pot innopta
Sau fa ceva care sa-mi vindece dorul de tine
Fii urata fii femeie fii un om oarecare

Nu mai sunt demult ceea ce sunt
Tot ce imi amintesc despre mine e radiatia fiintei tale
Cateva piei pe care le-ai lasat in urma
Ramasite dintr-un rest de grimasa o licarire albastra din ironia ta
O izbucnire in ras care provoaca ninsoarea
Miscarile tale lente si moi degetele jucandu-se cu maneca hainei
Nu mi-a mai ramas din mine decat harta asemanarilor si deosebirilor dintre noi
Cateva resturi de amintire dintr-un timp necunoscut

Imaginea ta a ramas unicul meu adapost
Tu insemni acasa si sunt homeless

In lumina singurului lucru doar frumusetea ta mi se mai arata...
In rest ma misc printre lesuri si munti de gunoaie
Printre torente de banalitate
In afara de caldura ta totul e angoasa...

O amnezie implacabila ma tine inlantuita de freamatul nelinistii tale
Nu mai deslusesc in oglinda decat un morman de bandaje care imi infasoara chipul mutilat de dragoste
Iti aud lacrimile picurand peste carcasa de sticla a dorintelor
Iti vad mainile cioplind icoane in lemnul putred al timpului
Iti transcriu in sangele meu poemele care iti cutreiera sangele

Numai pe tine te mai cunosc...
Tot ce mai stiu despre mine
E trosnetul nervilor incinsi pana la incandescenta de tacerea ta

Si cat de mult as vrea sa plec din lume intr-un desen de-al tau de copila...

(Ilinca Bernea)