...azi o sa fie o zi grea, din mai multe puncte de vedere...asteptarea ca tu sa revii devine o durere acuta...parca timpul nu mai trece, desi mai e doar un pic...nu stiu nici cum sa te astept, probabil o sa imi refuz din nou gandurile pentru a merge totul bine, calm si aproape "indiferent"...
...e luni, 30 iunie...ultima zi din luna...multa treaba si stress...
...imi las gandurile sa zboare pe fereastra sufletului si ma intorc la treaba un pic trist...
...te iubesc si azi...
...Luni/Mi-e dor de tine....
luni, 30 iunie 2008
duminică, 29 iunie 2008
A noua zi fara tine...
...azi incerc sa imi fac ordine in gandurile de la serviciu...muncesc, ascult muzica, o sa ma uit la un film...imi dau seama ca, desi incerc sa ma consolez ca mai sunt doar cateva zile fara tine, chipul tau apare langa fiecare cuvant scris, in fiecare vers de dragoste ascultat, in fiecare personaj al povestilor de dragoste din filme...oare am leac? probabil ca da, nu ma amagesc
...desi stiu ca acum nu imi doresc sa ma vindec si ma simt bine si fericit cand iti spun ca te iubesc si azi...
si multe, multe melodii e posibil sa iti dedic azi...
"Nu exista leac pentru dragoste"
"Langa mine"
"Nu te-am uitat"
sâmbătă, 28 iunie 2008
A opta zi fara tine...
...sa iti spun ca imi apari in fiecare clipa in ganduri?
...sa iti spun ca imi doresc sa te intorci si sa imi spui ca si tie ti s-a intamplat acelasi lucru?
...sa iti spun ca imi inchipui ca simti in secundele astea cuvintele mele si, mai mult, ca simti ca ma iubesti?
...sa iti spun ca nu stiu cum sa iti mai destainui dorul meu?
...sa iti spun ca nu mai inteleg cum sa iti mai declar iubirea, in asa fel incat sa o simti acolo unde esti?
...sa iti spun ca as dori sa inlatur distanta dintre noi?
...sa iti spun ca as vrea sa fiu acum langa tine si sa privim impreuna primul nostru apus?
...sa iti spun ca mi-as dori sa adorm in bratele tale pentru a te trezi cu un sarut?
...nu iti mai spun insa decat ca te iubesc si azi...
...sa iti spun ca imi doresc sa te intorci si sa imi spui ca si tie ti s-a intamplat acelasi lucru?
...sa iti spun ca imi inchipui ca simti in secundele astea cuvintele mele si, mai mult, ca simti ca ma iubesti?
...sa iti spun ca nu stiu cum sa iti mai destainui dorul meu?
...sa iti spun ca nu mai inteleg cum sa iti mai declar iubirea, in asa fel incat sa o simti acolo unde esti?
...sa iti spun ca as dori sa inlatur distanta dintre noi?
...sa iti spun ca as vrea sa fiu acum langa tine si sa privim impreuna primul nostru apus?
...sa iti spun ca mi-as dori sa adorm in bratele tale pentru a te trezi cu un sarut?
...nu iti mai spun insa decat ca te iubesc si azi...
vineri, 27 iunie 2008
A saptea zi fara tine...
...o zi grea, chinuitoare, obositoare...in care m-am gandit aproape in fiecare clipa sa iti scriu cum a fost ziua de ieri si cea de azi...dar sfarsitul de luna nu prea ma lasa sa fac acest lucru...asa ca nu imi ramane sa iti spun decat ca imi e dor enorm de tine si...te iubesc si azi...
joi, 26 iunie 2008
A sasea zi fara tine...
...cred ca o sa zambesti cand o sa citesti ca eu numar zilele petrecute fara tine...dar faptul asta ma face sa simt ca ele trec mai repede si ma simt un pic mai aproape de tine...
...azi voi fi plecat aproape toata ziua, asa ca sper ca gandurile sa le pierd in vant, desi stiu ca revederea unor locuri unde ne-am intalnit o sa ma faca sa te simt, sa imi fie dor, sa mi se straga din nou inima de emotie...
...iar sunt melancolic...ma gandesc iar la serviciul asta afurisit...mereu cand n-am avut curaj sau forta sa merg mai departe, am strans la piept gandurile si incurajarile tale... era tot ce aveam nevoie sa inving...
...de cand ai plecat, nu am mai avut timp pentru zborurile mele si nici dorinta de a fi optimist...dar am pozele tale si ma uit in fiecare zi in ochii tai mari si senini... de cate ori n-am desoperit ambitia si puterea de a merge mai departe...
...nu mai am rabdare sa adun amintiri, nici sa imi ofer ragazuri... din ganduri imi apari mereu tu, surazatoare si fermecata ca un vis... si nu-mi pasa de nimic...
...par acum zile senine...te recladesc in fiecare zi din nimicuri, e o fericire sa fii in fiecare clipa alta in inima mea, mereu schimbatoare, mereu indragostita de valuri si de rasarit...am uitat deja lumea, esti numai tu in gandurile mele... si zambesc...si te iubesc si azi...
...azi voi fi plecat aproape toata ziua, asa ca sper ca gandurile sa le pierd in vant, desi stiu ca revederea unor locuri unde ne-am intalnit o sa ma faca sa te simt, sa imi fie dor, sa mi se straga din nou inima de emotie...
...iar sunt melancolic...ma gandesc iar la serviciul asta afurisit...mereu cand n-am avut curaj sau forta sa merg mai departe, am strans la piept gandurile si incurajarile tale... era tot ce aveam nevoie sa inving...
...de cand ai plecat, nu am mai avut timp pentru zborurile mele si nici dorinta de a fi optimist...dar am pozele tale si ma uit in fiecare zi in ochii tai mari si senini... de cate ori n-am desoperit ambitia si puterea de a merge mai departe...
...nu mai am rabdare sa adun amintiri, nici sa imi ofer ragazuri... din ganduri imi apari mereu tu, surazatoare si fermecata ca un vis... si nu-mi pasa de nimic...
...par acum zile senine...te recladesc in fiecare zi din nimicuri, e o fericire sa fii in fiecare clipa alta in inima mea, mereu schimbatoare, mereu indragostita de valuri si de rasarit...am uitat deja lumea, esti numai tu in gandurile mele... si zambesc...si te iubesc si azi...
miercuri, 25 iunie 2008
Am citit tot azi...
Ai grija la gandurile tale, caci ele vor deveni FAPTE
Ai grija la faptele tale, caci ele vor deveni OBICEIURI
Ai grija la obiceiurile tale, caci ele vor forma CARACTERUL
Ai grija de caracterul tau, caci iti va scrie DESTINUL
A cincea zi fara tine...
Inca o zi fara tine, prima in care nu astept nici un semn...dar senina...
Câteodată am impresia că timpul trece aşa de greu, de parcă nu trece deloc...inca sase zile fara tine, mi se vor parea o vesnicie...Când aştepţi cu nerăbdare o zi, timpul parcă face tot ce îi stă în putere să nu se grăbească...iar mie mi se face dor de vremurile când ziua trecea mai repede ca noaptea, şi când timpul parcă nu vroia să se oprească câtuşi de puţin, cand erai alaturi de mine ...e pustiu fara prezenta ta...
Câteodată am impresia că timpul trece aşa de greu, de parcă nu trece deloc...inca sase zile fara tine, mi se vor parea o vesnicie...Când aştepţi cu nerăbdare o zi, timpul parcă face tot ce îi stă în putere să nu se grăbească...iar mie mi se face dor de vremurile când ziua trecea mai repede ca noaptea, şi când timpul parcă nu vroia să se oprească câtuşi de puţin, cand erai alaturi de mine ...e pustiu fara prezenta ta...
In lunile de cand exista relatia noastra, asa cum e ea, cu multe suisuri si coborasuri, cu semne de iubire si de fericire, cu tristetea mea si lacrimile tale, am invaţat ceva esenţial, am învăţat că timpul trece şi multe se pierd, tinereţea se duce mai repede decât credeam, ca viaţa merită trăită, ca micile piedici sunt bune......am realizat cat de mult depind de tine, ca esti mereu langa mine si ma ajuti sa zbor...
Inteleg pe cat pot gandurile tale, cateodata nu reusesc...de multe ori, stiu sa le inteleg asa cum as vrea eu sa fie, decat cum le gandesti tu...si am prea multe momente in care te iubesc pentru felul in care gandesti...
De multe ori, nu te inteleg, asa cum nu ma inteleg nici pe mine...poate nu am curajul sa te inteleg sau poate nu vreau...vreau mai mult, vreau mai intens, vreau sa vii in viata mea pentru a nu mai pleca...de aceea, grabindu-ma sa alerg spre tine, omit sa imi pun intrebarea „de ce?”, sa ma intreb cum ai putut sa ma transform asa de mult incat fericirea mea sa depinda de aparitia unui inger...stiu insa ca ma salvezi pentru ca majoritatea intrebarilor sunt ale tale...si stiu ce as raspunde la intreabarea „de ce?”...pentru ca, asa cum iti spuneam, „a transforma” este egal cu „a iubi”...
...iar eu....te iubesc si azi
Poesis - Iubind treci prin viata ca un nor
Asculta mai multe audio Muzica »
marți, 24 iunie 2008
Tot azi...
...faptul ca m-ai sunat a reprezentat o surpriza pentru mine...nu ma asteptam, asa cum ti-am spus si mai devreme, ma gandeam ca ratiunea te opreste si de la un mesaj...iar telefonul a fost chiar minunat...stiu ca ai sunat doar un prieten, insa eu sunt fericit...
...iar alte evenimente din aceeasi zi au conlucrat, pe langa vocea ta dulce, la zambetele pe care le impart acum in jur...toata lumea a observat o schimbare, pana si eu am zarit-o undeva printre cuvintele tale...sa iti spun din nou ca si tu ma transformi, ca te iubesc prea mult, ca orice cuvant sau aparitie a ta imi schimba starile din tristete in fericire, din incruntare in zambet, din "nimic" in "totul"? ca si altii te-ar convinge (daca ar stii ca tu esti cauza) sa ma iubesti mai mult doar pentru a-mi simti si ei vivacitatea si dorinta de a fi totul bine?
...inca o saptamana fara tine va fi un chin...insa, in speranta ca te vei intoarce un pic schimbata sau macar la fel, voi incerca sa fiu ca azi...fericit...
...oare mi-ai simtit lipsa? sper...
A patra zi fara tine...
...sper ca azi sa fie o zi mai senina, a inceput bine prin sarutarile primite de la tine intr-un vis dulce (probabil accentuat si de faptul ca aseara, cat m-am plimbat, am recitit de cateva ori mesajul de la tine despre visul anterior)...
...insa, odata ajuns la serviciu, din nou m-am transformat...mi-am dat seama cat de inutil este sa fiu aici, cat de putin conteaza ce cred eu, cat incearca unii sa ma indeparteze...noroc cu putinii prieteni pe care ii mai am aici sau cu cei care, chiar daca nu imi sunt prieteni, ma apreciaza si stiu sa imi foloseasca ajutorul pe care il ofer cu zambete sau multumiri...
...aseara aveam atatea sa iti spun, asa de multe sentimente si trairi se amesteca in gandurile mele si mi-as dori ca sa ti le destainui pe toate...multe raman insa nescrise pentru ca nu sunt in fata ta sa ti le spun sau macar in fata calculatorului sa ti le scriu...confuzie, iubire, amaraciune, fericire, zambet, ura, codite blonde, multe, prea multe pentru a ti le putea spune...
...sunt iar tristut si astept cu emotie sa imi scrii azi...sper, desi inclin sa cred ca nu o vei face...imi e dor de zilele senine si de cuvintele tale vesele sau triste...te iubesc si azi...
Sculpturi în aripi de înger
- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,
Neputincioase de zbor...
- Sărmane înger, l-am strigat,
De ce ai aripile atât de...? Şi am tăcut.
Sărmanul înger îmi provocase
Revoltă şi dezgust împotriva umanităţii!
- Îngere, l-am strigat, nu mai fi supărat,
Dragostea îţi va dărui un set de aripi noi!
Crede numai şi vei fi vindecat!
...insa, odata ajuns la serviciu, din nou m-am transformat...mi-am dat seama cat de inutil este sa fiu aici, cat de putin conteaza ce cred eu, cat incearca unii sa ma indeparteze...noroc cu putinii prieteni pe care ii mai am aici sau cu cei care, chiar daca nu imi sunt prieteni, ma apreciaza si stiu sa imi foloseasca ajutorul pe care il ofer cu zambete sau multumiri...
...aseara aveam atatea sa iti spun, asa de multe sentimente si trairi se amesteca in gandurile mele si mi-as dori ca sa ti le destainui pe toate...multe raman insa nescrise pentru ca nu sunt in fata ta sa ti le spun sau macar in fata calculatorului sa ti le scriu...confuzie, iubire, amaraciune, fericire, zambet, ura, codite blonde, multe, prea multe pentru a ti le putea spune...
...sunt iar tristut si astept cu emotie sa imi scrii azi...sper, desi inclin sa cred ca nu o vei face...imi e dor de zilele senine si de cuvintele tale vesele sau triste...te iubesc si azi...
Sculpturi în aripi de înger
- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,
Neputincioase de zbor...
- Sărmane înger, l-am strigat,
De ce ai aripile atât de...? Şi am tăcut.
Sărmanul înger îmi provocase
Revoltă şi dezgust împotriva umanităţii!
- Îngere, l-am strigat, nu mai fi supărat,
Dragostea îţi va dărui un set de aripi noi!
Crede numai şi vei fi vindecat!
luni, 23 iunie 2008
A treia zi fara tine...
...zilele sunt terne la serviciu, atmosfera din ce in ce mai putin insufletita, iar mie imi e dor de tine... iti mai aduci aminte probabil momentele de acum cateva luni cand iti spuneam ca ma simt exclus, nebagat in seama, pus la treburile minuscule sau la cele la care nu se pricepe nimeni altcineva...simt cum acele zile s-au intors...
...tu ma schimbasei, reusisem sa imi recapat increderea in mine si in cei din jurul meu, insa parca am pierdut acele clipe dupa plecarea ta....prezenta unui Ingeras in aproape fiecare zi imi conferea echilibru atat sufletesc, cat si profesional, imi umplea clipele de optimism si de o fericire aproape continua...sper insa sa rezist, sa nu rabufnesc, sa incerc sa (ii) inteleg pe ceilalti...sa sper ca zilele vor trece repede si voi redeveni cel care il cunosti...
...pana atunci, printre clipele amare de azi, iti spun ca imi e dor de tine si te iubesc si azi
...tu ma schimbasei, reusisem sa imi recapat increderea in mine si in cei din jurul meu, insa parca am pierdut acele clipe dupa plecarea ta....prezenta unui Ingeras in aproape fiecare zi imi conferea echilibru atat sufletesc, cat si profesional, imi umplea clipele de optimism si de o fericire aproape continua...sper insa sa rezist, sa nu rabufnesc, sa incerc sa (ii) inteleg pe ceilalti...sa sper ca zilele vor trece repede si voi redeveni cel care il cunosti...
...pana atunci, printre clipele amare de azi, iti spun ca imi e dor de tine si te iubesc si azi
duminică, 22 iunie 2008
A doua zi fara tine...
..cineva imi spunea acum cativa ani ca iubirea este o ura constructiva, pozitiva si ca totul depinde doar de temperamentul persoanelor care se iubesc...renuntarea la independenta, schimbarea sistemului personal de referinta, daruirea...
"Iubirea inseamneaza tocmai pregatirea noastra de a primi altceva decat ceea ce suntem noi insine, adica posibilitatea noastra de a ne lipsi de noi insine, de a ne uita pe noi insine. In definitiv, ce este procesul de iubire in genere decat tocmai un fel de depersonalizare, un fel de trecere a noastra in lucruri din afara?" (Nae Ionescu)
iar sunt melancolic......si cauza este ca imi e dor de tine si ceea ce fac in momentele astea imi aduce aminte de clipele petrecute aproape de sufletul tau...sunt la serviciu si minutele pe care le stau in fata calculatorului, ma face sa ma gandesc la tine...recitesc mesajele noastrea, gandurile tale, incercarile mele...
...simt ca fiecare zi din cele 10 in care tu vei fi departe va fi diferita...ieri a trecut repede, azi nu, maine-poimaine vom schimba mesaje, apoi o liniste totala de o saptamana...am chef sa iti scriu, mi-as dori sa citesti, sa vorbim, sa ne vedem, sa stam imbratisati...
...sper ca nu iti e dor de mine...cum ar putea sa iti fie dor de cineva pe care l-ai tinut la distanta, tocmai pentru a nu-i simti lipsa cand e departe?...poate iti vei da seama ca, dorind sa ai doar o parte din mine, mi-ai facut rau si mie si tie...
...te iubesc si azi...
"Iubirea inseamneaza tocmai pregatirea noastra de a primi altceva decat ceea ce suntem noi insine, adica posibilitatea noastra de a ne lipsi de noi insine, de a ne uita pe noi insine. In definitiv, ce este procesul de iubire in genere decat tocmai un fel de depersonalizare, un fel de trecere a noastra in lucruri din afara?" (Nae Ionescu)
iar sunt melancolic......si cauza este ca imi e dor de tine si ceea ce fac in momentele astea imi aduce aminte de clipele petrecute aproape de sufletul tau...sunt la serviciu si minutele pe care le stau in fata calculatorului, ma face sa ma gandesc la tine...recitesc mesajele noastrea, gandurile tale, incercarile mele...
...simt ca fiecare zi din cele 10 in care tu vei fi departe va fi diferita...ieri a trecut repede, azi nu, maine-poimaine vom schimba mesaje, apoi o liniste totala de o saptamana...am chef sa iti scriu, mi-as dori sa citesti, sa vorbim, sa ne vedem, sa stam imbratisati...
...sper ca nu iti e dor de mine...cum ar putea sa iti fie dor de cineva pe care l-ai tinut la distanta, tocmai pentru a nu-i simti lipsa cand e departe?...poate iti vei da seama ca, dorind sa ai doar o parte din mine, mi-ai facut rau si mie si tie...
...te iubesc si azi...
sâmbătă, 21 iunie 2008
Prima zi fara tine...
...in care m-am gandit mult si am sperat ca si tie iti zboara gandurile spre mine...stiu ca esti fericita acolo unde ai plecat sau macar sunt locuri dragi sufletului tau...
...prima zi fara tine a trecut repede...incerc sa imi ocup zilele incat gandurile sa nu fie ocupate de dor si lipsa ta sa se simta mai putin...insa nu fiecare clipa este asa...plimbarile mele prin oras imi readuc amintirile chipului tau si sper ca te gandesti la mine, in clipele tale de singuratate...
...ajuns acasa dupa multe ore, incerc sa scriu cuvintele de azi...si ma gandesc...stiu ca ma iubesti si tu, in felul tau (cum ti-am mai spus deja si ai fost de acord), stiu ca am patruns tainele sufletului tau si ca in seara asta, amandoi vom adormi cu celalalt in gand...
...prima zi fara tine a trecut repede...incerc sa imi ocup zilele incat gandurile sa nu fie ocupate de dor si lipsa ta sa se simta mai putin...insa nu fiecare clipa este asa...plimbarile mele prin oras imi readuc amintirile chipului tau si sper ca te gandesti la mine, in clipele tale de singuratate...
...ajuns acasa dupa multe ore, incerc sa scriu cuvintele de azi...si ma gandesc...stiu ca ma iubesti si tu, in felul tau (cum ti-am mai spus deja si ai fost de acord), stiu ca am patruns tainele sufletului tau si ca in seara asta, amandoi vom adormi cu celalalt in gand...
...si vreau doar sa iti spun ca imi e dor de tine si te iubesc si azi...
...si dedicatia de azi...
vineri, 20 iunie 2008
Citate si o poezie...
"Iubesc tot ceea ce este aproape imposibil (tot interesul vietii pentru mine consta in acest cuvant aproape), caci cu cat trece vremea, cu atat sunt mai convins ca singurele lucruri pe care le ai sunt cele pe care le daruiesti". (Rene Maheu)
"Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe...Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand asteptam nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat" (Emil Cioran)
O poezie care, parca te-ar caracteriza...
Precautie (Marin Sorescu)
M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.
Mi-am protejat
Miinile, picioarele, gindurile,
Nelasind nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mingiieri,
Ori de alte otravuri.
Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.
Cind totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc.
"Defectul tuturor oamenilor este ca asteapta sa traiasca, deoarece n-au curajul fiecarei clipe...Toti invatam sa traim dupa ce nu mai avem nimic de asteptat, iar cand asteptam nu putem invata nimic, fiindca nu traim in prezentul concret si viu, ci intr-un viitor fad si indepartat" (Emil Cioran)
O poezie care, parca te-ar caracteriza...
Precautie (Marin Sorescu)
M-am imbracat c-o armura
Facuta din pietrele care-au ramas
Dupa ce a trecut apa.
Mi-am pus o pereche de ochelari
In ceafa,
Ca sa pot vedea numai
Cu mintea
De pe urma.
Mi-am protejat
Miinile, picioarele, gindurile,
Nelasind nici un loc liber
Care sa poata fi atins de mingiieri,
Ori de alte otravuri.
Chiar inima din piept
Mi-am acoperit-o cu o carcasa
De broasca testoasa
Ce-a trait 800 de ani.
Cind totul a fost gata
I-am raspuns tandru:
-Si eu te iubesc.
Deja...
...imi e dor de tine...
Avem, intr-adevar, o lume care ne desparte. Intre Eu si Tu exista Lumea. Ceva indescifrabil ne leaga. Eu stiu ca e iubirea, tu inca gandesti si cauti cuvintele din spatele lor. Suntem ca doi poli ai unui magnet care se pot respinge, dar e de ajuns sa intorci unul cu polul opus pentru ca sa se atraga imediat. Fara ezitari, fara complicatii.
Stiu ca iti place sa te inchizi singura in propriul suflet, in propriul tunel.
E oare prea mult ceea ce vreau?
Oare iti dai seama ce vreau?
Nu poti sa opresti ceva ce nici eu nu pot sa opresc. Insa o sa las locul prieteniei, o sa regret vinovatia de a incepe o iubire.
Stiu ca tot ce a fost te-a facut sa iti rascolesti sufletul, dar in acelasi timp fericita ca cineva te iubeste si iti daruieste clipe frumoase...si stiu ca esti de acord cu ceea ce spun...stiu ca oricine are nevoie de iubire, iar tu meriti cu atat mai mult.
Asteptam un raspuns azi, desi stiam ca nu o sa mi-l dai...imi cunosti curiozitatea, in legatura cu care mi-ai facut mereu reprosuri. Asta din pricina ca subiectul la care se refera intrebarile mele este totdeauna sensibil si mereu necunoscut sufletului meu. Tu si numai tu le intelegi, tu si numai tu imi poti da raspunsuri...stii, cateodata imi doresc sa imi spui "nu", sa ma minti, decat sa taci...caci "un raspuns bun e ca un sarut dulce" (Solomon)
Pentru clipele reciproce de fericire, iti multumesc. O sa imi fie dor de tine...
Avem, intr-adevar, o lume care ne desparte. Intre Eu si Tu exista Lumea. Ceva indescifrabil ne leaga. Eu stiu ca e iubirea, tu inca gandesti si cauti cuvintele din spatele lor. Suntem ca doi poli ai unui magnet care se pot respinge, dar e de ajuns sa intorci unul cu polul opus pentru ca sa se atraga imediat. Fara ezitari, fara complicatii.
Stiu ca iti place sa te inchizi singura in propriul suflet, in propriul tunel.
E oare prea mult ceea ce vreau?
Oare iti dai seama ce vreau?
Nu poti sa opresti ceva ce nici eu nu pot sa opresc. Insa o sa las locul prieteniei, o sa regret vinovatia de a incepe o iubire.
Stiu ca tot ce a fost te-a facut sa iti rascolesti sufletul, dar in acelasi timp fericita ca cineva te iubeste si iti daruieste clipe frumoase...si stiu ca esti de acord cu ceea ce spun...stiu ca oricine are nevoie de iubire, iar tu meriti cu atat mai mult.
Asteptam un raspuns azi, desi stiam ca nu o sa mi-l dai...imi cunosti curiozitatea, in legatura cu care mi-ai facut mereu reprosuri. Asta din pricina ca subiectul la care se refera intrebarile mele este totdeauna sensibil si mereu necunoscut sufletului meu. Tu si numai tu le intelegi, tu si numai tu imi poti da raspunsuri...stii, cateodata imi doresc sa imi spui "nu", sa ma minti, decat sa taci...caci "un raspuns bun e ca un sarut dulce" (Solomon)
Pentru clipele reciproce de fericire, iti multumesc. O sa imi fie dor de tine...
joi, 19 iunie 2008
Kierkegaard...
"Usa fericirii nu se deschide spre interior si n-ar folosi la nimic sa te arunci cu toata puterea ca s-o fortezi! Se deschide spre exterior. Deci nu e nimica de facut"...
Ce simplu mi-ai fi, dacă nu te-aş iubi
Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.
Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.
Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.
Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.
Dacă m-aş lua după pretexte,
dacă-aş trage unde e uşor,
nici nu trebuia s-aud de tine
şi-mi era mai de folos să mor.
Nu-i o simplă încăpăţânare,
pentru un ambiţios pariu,
dar aleg o cale complicată,
tocmai din motivul că sunt viu.
Mama ei de viaţă prefacută,
tatăl ei de soartă la mezat,
te iubesc în felul unui trăznet,
te prefer aşa cum s-a-ntâmplat.
Greu îmi e şi greu îţi e şi ţie
cu acest fel de a trăi al meu,
totuşi, vreau să ştii că, din pacate,
dragostea e o dificultate,
fără care-ar fi cu mult mai greu.
Vârsta de aur a dragostei...Nichita
Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.
Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine,
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.
E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă fără să dorm,
aievia văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând, în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.
Jupiter e galben, şi Hera
cea minunată e argintie.
Izbesc cu stânca-n roată şi ea se urneşte.
E un dans iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu, cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.
Fata pe care-o iubesc
Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Şi ochii-i sunt verzi-cenuşiu!
Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!
Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi dragostea mea tot creşte,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea nu prea mă iubeşte...
(Al. Andries)
Şi-aş vrea să vi-o descriu:
Ea are-n privire-adâncimi de abis
Şi ochii-i sunt verzi-cenuşiu!
Fata pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i greu s-o cuceresc,
E cea care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi se întorc şi-o privesc!
Fata pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi dragostea mea tot creşte,
O văd foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea nu prea mă iubeşte...
(Al. Andries)
Romanţă policromă
Nu-i cer nimic...
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
Aş picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Şi i-aş cere-apoi aşa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Şi primul armistiţiu planetar.
Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Şi controversa versurilor mele.
Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,
Dă-mi simfonia flautelor mute,
Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
Şi rebusul icoanelor tăcute.
Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Şi tusea-n fa minor a Traviatei.
Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
Şi comicul funebrului convoi.
Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regeşti
Şi perspectiva casei de nebuni...
Nu-i cer nimic.
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dac-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă -
Ar face dintr-un lac o Marmara,
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Nu-i cer nimic...
Dar dacă-ar fi să-i cer
Ce-aş vrea să am şi ce-ar putea să-mi dea,
Aş picura-ntr-o cupă cu eter
Morfină
Şi i-aş cere-apoi aşa:
Dă-mi tot ce crezi că nu se poate da,
Dă-mi calmul blond al soarelui polar,
Dă-mi primul crepuscul pe Golgota
Şi primul armistiţiu planetar.
Dă-mi paradoxul frumuseţii tale,
Dă-mi prorocirea viselor rebele,
Dă-mi resemnarea strofelor banale
Şi controversa versurilor mele.
Dă-mi A.B.C. al vieţii subterane,
Dă-mi simfonia flautelor mute,
Dă-mi tălmăcirea buzelor profane
Şi rebusul icoanelor tăcute.
Dă-mi preţul primei victime-a femeii,
Dă-mi simbolul opalului şi-agatei,
Dă-mi ritmu-nveninat al Salomeii
Şi tusea-n fa minor a Traviatei.
Dă-mi Spleen-ul călătorilor pe apă,
Dă-mi spectrul verde-al zilelor de-apoi,
Dă-mi gravitatea morţilor spre groapă
Şi comicul funebrului convoi.
Dă-mi tot ce-n prima clipă risipeşti,
Şi tot ce-n clipa ultimă aduni.
Dă-mi fastul siluetelor regeşti
Şi perspectiva casei de nebuni...
Nu-i cer nimic.
Şi totuşi, dacă-ar vrea -
O, dacă-ar vrea să-mi dea ce nu-i cer încă! -
Ar face dintr-un lac o Marmara
Şi dintr-un melc, un Sfinx săpat în stâncă.
Si-ai sa ma uiti...
Trei lacrimi reci de calatoare (Ion Minulescu)
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!
Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!
miercuri, 18 iunie 2008
Dragoste fara chip
...anonimi in miscare, fotografiati de mine azi, prin orasul tristetii...
...frumoasa iubire...dulce, impartasita si implinita...
Tristete
Ingeras,
As vrea sa-ti spun cuvinte dure, sa te cert, sa nu te mai iert. De ce cuvinte triste si nefericire? De ce eviti atat de mult sa imi vorbesti pana la sfarsitul gandurilor si al cuvintelor?
Sunt trist acum. Trist...Dar e o diferenta fata de ieri: tristetea mea nu zboara. Uneori am impresia ca noi doi avem cai paralele in viata. Dar, ca in orice basm frumos, tot sper ca acestea se pot intalni. Uneori zidul despartitor dintre cele doua tunele paralele, al tau si al meu, este din sticla, transparent pentru ca eu sa-ti pot vedea chipul tacut si de neatins. Asa a fost si azi, dar momentele le-am pierdut repede.
Zidul nu este intotdeauna din sticla: uneori este din piatra neagra si eu nu mai stiu ce se petrece de cealalta parte si nici ce faci si ce simti tu in aceste intervale. Ma gandesc ca poate in aceste momente chipul tau e altul, ca imi esti straina, ca nu iti pasa si ca toata aceasta poveste cu tunelele este doar o inventie a mea.
Si ca, in orice caz, exista un singur tunel, intunecos si trist: al meu, unde imi petrec clipele departe de tine.
In acele parti transparente ale zidului de piatra, eu te zarisem azi si am crezut ca vii spre mine, sau macar pe un alt tunel, paralel cu al meu si atat de aproape. Poate te-ai apropiat din curiozitate de una din ferestrele mele, mirata ca simt asa de bine sufletul tau, intrebandu-te cum este posibil. Ai facut totul oare din mila, desi acest "tot" de azi nu inseamna inca nimic pentru mine, m-a facut chiar mai trist.
De ce eviti mereu cuvantul "noi", de ce fugi sa te ascunzi inapoi in sufletul tau prea dulce? Iti e teama de "noi", consideri ca totul este o greseala.
Ce este insa mai pamantesc decat greseala? Greseala de a iubi, greseala de a fi nefericita, greseala de a trai departe de cel care te poate face din nou fericita, greseala de a medita, greseala de a fi indiferenta la meditatie. Totul e in realitate o greseala.
Pentru mine, nu e decat una acum si nu as vrea sa o traiesc, tu ai putea-o schimba....greseala de a fi trist...
As vrea sa-ti spun cuvinte dure, sa te cert, sa nu te mai iert. De ce cuvinte triste si nefericire? De ce eviti atat de mult sa imi vorbesti pana la sfarsitul gandurilor si al cuvintelor?
Sunt trist acum. Trist...Dar e o diferenta fata de ieri: tristetea mea nu zboara. Uneori am impresia ca noi doi avem cai paralele in viata. Dar, ca in orice basm frumos, tot sper ca acestea se pot intalni. Uneori zidul despartitor dintre cele doua tunele paralele, al tau si al meu, este din sticla, transparent pentru ca eu sa-ti pot vedea chipul tacut si de neatins. Asa a fost si azi, dar momentele le-am pierdut repede.
Zidul nu este intotdeauna din sticla: uneori este din piatra neagra si eu nu mai stiu ce se petrece de cealalta parte si nici ce faci si ce simti tu in aceste intervale. Ma gandesc ca poate in aceste momente chipul tau e altul, ca imi esti straina, ca nu iti pasa si ca toata aceasta poveste cu tunelele este doar o inventie a mea.
Si ca, in orice caz, exista un singur tunel, intunecos si trist: al meu, unde imi petrec clipele departe de tine.
In acele parti transparente ale zidului de piatra, eu te zarisem azi si am crezut ca vii spre mine, sau macar pe un alt tunel, paralel cu al meu si atat de aproape. Poate te-ai apropiat din curiozitate de una din ferestrele mele, mirata ca simt asa de bine sufletul tau, intrebandu-te cum este posibil. Ai facut totul oare din mila, desi acest "tot" de azi nu inseamna inca nimic pentru mine, m-a facut chiar mai trist.
De ce eviti mereu cuvantul "noi", de ce fugi sa te ascunzi inapoi in sufletul tau prea dulce? Iti e teama de "noi", consideri ca totul este o greseala.
Ce este insa mai pamantesc decat greseala? Greseala de a iubi, greseala de a fi nefericita, greseala de a trai departe de cel care te poate face din nou fericita, greseala de a medita, greseala de a fi indiferenta la meditatie. Totul e in realitate o greseala.
Pentru mine, nu e decat una acum si nu as vrea sa o traiesc, tu ai putea-o schimba....greseala de a fi trist...
marți, 17 iunie 2008
Mesaj...
Ingerasul meu,
De ce iti trebuie atat de mult timp ca sa descoperi ca te-am transformat? Ratiunea cu care ai incercat sa judeci totul este o ratiune falsa. Nu ai dreptul sa privesti totul rece, calm, mandra si impasibila. Imi datorezi mai mult decat atat. Doar eu am fost cel care s-a luptat cu fantomele palizi si hraparete de langa sufletul tau. Tu nu ai avut curajul sa deschizi usa si sa observi ca pentru frumusetea si tineretea ta a existat o lupta grea.
Nu-ti dai seama ca "a te transforma" este egal cu "a iubi"? De ce nu poti observa asta si la tine? Esti mult prea ascunsa in lumea ta: te ascunzi dupa ratiuni desarte si dupa calcule existentiale. Eu am luptat din greu pentru a ma tranforma si a te transforma. Crezi oare ca metamorfoza ta este prea puternica, prea stralucitoare pentru tine si e doar temporara?
Acum sunt orbit de placere: de placerea de a exista pe o alta coordonata a vietii.
Mai tarziu, o sa ii descoperi si tu adevaratul sens. Mai tarziu, umbra toamnei iubirii noastre te va cuprinde incet-incet. Eu sunt trist pentru mine, pentru tine si pentru toamna.
Dar tristetea mea zboara! Am inceput sa inteleg: totul zboara, dar totul se transforma. Avem puterea de a ne schimba asa cum o avem pe aceea de a zbura?
Dar cand te inalti pe aripa unei adieri de vant, nu mai gandesti. Pur si simplu te complaci in ipostaza in care te afli. Si este un sentiment divin, sper sa il simti.
Deplin transformat, depinde acum de tine ce se va intampla. Ghidata de ratiunile tale, vei face ceea ce vei vrea, vei face doar ceea ce te va ajuta. Realizezi ca doar o transformare nu e de ajuns? E ca si cum ai numara doar stelele ce-alcatuiesc Carul Mare fara sa privesti macar si celelalte stele.
Iti doresc o dupa-amiaza cat mai senina, un cer plin de soare. Si daca totusi, va fi furtuna, agata-te de cineva, de o speranta sau de un nor sau poate chiar...de mine...
Plimbandu-ma...
...azi printre ganduri si trairi triste, printre melodii vechi, imi caut greselile facute si cuvintele frumoase...
...prima melodie...prea veche sa o stie prea multa lume, insa ma regasesc in cuvintele ei triste si in tacerile tale..."imi cer iertare ca te iubesc" (Brenda Lee)
...prima melodie...prea veche sa o stie prea multa lume, insa ma regasesc in cuvintele ei triste si in tacerile tale..."imi cer iertare ca te iubesc" (Brenda Lee)
luni, 16 iunie 2008
Din nou, ganduri in imagini...
Cea mai pretioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi însine. Călătorie ce o facem în singurătate. (Mircea Eliade)
duminică, 15 iunie 2008
Iar te-am visat...
...nu stiu exact circumstantele, dar m-am trezit din nou zambitor si cu gandul la tine...
...ganduri care ma fac fericit, ganduri care as vrea sa iti opreasca tacerea...pe care as transforma-o macar in imbratisari pufoase, care sa imi tina de cald peste timp...mi-as dori din nou surasurile tale, pentru mine misterioase, dornic sa le descopar sensul, dornic sa mi le destainui...
...pentru noi doi e prea tarziu...desi sensul vietii nu e pierdut dupa aceasta varsta, nu au mai ramas numai lucruri inutile de trait, de simtit, de visat, de iubit...dintr-o intalnire banala (si cate nu au mai fost de-a lungul vietii) am imaginat in doi ani un inceput de iubire...am putea incerca din nou
...dar tu taci...iar eu te inteleg...iarta-ma ca te visez mereu zambind... ca ti-am invatat privirile pe de rost si ca iti recunosc fiecare iubire din ochi...
...ganduri care ma fac fericit, ganduri care as vrea sa iti opreasca tacerea...pe care as transforma-o macar in imbratisari pufoase, care sa imi tina de cald peste timp...mi-as dori din nou surasurile tale, pentru mine misterioase, dornic sa le descopar sensul, dornic sa mi le destainui...
...pentru noi doi e prea tarziu...desi sensul vietii nu e pierdut dupa aceasta varsta, nu au mai ramas numai lucruri inutile de trait, de simtit, de visat, de iubit...dintr-o intalnire banala (si cate nu au mai fost de-a lungul vietii) am imaginat in doi ani un inceput de iubire...am putea incerca din nou
...dar tu taci...iar eu te inteleg...iarta-ma ca te visez mereu zambind... ca ti-am invatat privirile pe de rost si ca iti recunosc fiecare iubire din ochi...
sâmbătă, 14 iunie 2008
Cantec de dor
Cântec de dor
-de Nichita Stanescu-
"Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam. "
-de Nichita Stanescu-
"Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam. "
vineri, 13 iunie 2008
Ziceri...
O persoană este, într-o oarecare măsură, ca un peisaj. Dacă o iubeşti într-adevăr, nu ai nevoie ca ea să fie mereu binedispusă pentru a o iubi şi a o aprecia. (imi place de tine in orice moment, fericita ca suntem prieteni, suparata pe serviciu, tristuta ca nu a ajuns cadoul, enervata pe gandurile mele...mai sunt destule motive pentru care te i...)
Cea mai frumoasă manifestare a iubirii faţă de celălalt este aceea de a-l lăsa aşa cum este. (fara multe comentarii...stiu ca ma placi asa cum sunt...si eu te plac asa cum esti...asa cum devii cand esti cu mine)
Recunoşti iubirea autentică din momentul în care tăcerea celuilalt nu mai este un gol de umplut, dar o complicitate de respectat. (............)
A împărtăşi un surâs deja înseamnă să arăţi iubire.
A împărtăşi o mângâiere, înseamnă a concretiza iubirea. (ma faci mai bun, ma faci sa zambesc in fiecare zi cu tine)
Iertarea este cea mai mare şi mai frumoasă mărturie a iubirii. (multumesc ca m-ai iertat pentru sambata trecuta...mi-ai dovedit cat tii la prietenia noastra)
joi, 12 iunie 2008
miercuri, 11 iunie 2008
Felii de timp...
Dimineata, de Viorel Muha
Apoi vin zilele de nebunie. Nu mai sunt bun de nimic. Casa, locul meu de refugiu, se transformă în monştri care mă înghit. Fotoliul mă străpunge cu arcurile care nu au loc pe retina ochilor. Masa a devenit prea strâmtă şi mică, ca să o mai cuprind cu mintea. Farfuria de mȃncare, prea mare, şi mâncarea proastă şi prea puţină. Şi toate devin, încetul cu încetul, obiecte de tortură ce şi-au redus dimensiunile. Nevasta o văd deşelată şi crăcănată. Parcă are păr pe faţă. A devenit dintr-o dată bătrână la 25 de ani. Eu în oglindă mă văd un monstru. Copii parcă sunt prea mici, pitici şi totul este anapoda.
Vine timpul, câteodată, când vreau să mă sparg ca pe o păpuşă de porţelan sau să mă pun, în acelaşi timp, nicovală şi ciocan şi să lovesc cu ciocanul, să mă răstignesc pe cruce, să bat cuie singur, în palme şi în minte. Starea este similară cu aceea, în care aş fi într-un sac mai mic decăt corpul cu sufletul şi mintea. Sacul nu are ieşiri pentru mâini, picioare şi cap. Senzaţia este de sufocare totală. Şi nu de puţine ori, mi se întâmplă aceasta. Şi cred că mulţi au aceaşi senzaţie ca şi mine când tensiunile se acumulează şi incearcă să explodeze şi nu au unde.
Mintea, uneori, aglomerată şi înghesuită de prea multă informaţie negativă, străpunge clipele-timp şi se revarsă din interior spre exterior. Nu de puţine ori, rămân tâmp cu ochii fixaţi într-un loc, într-un punct care nu spune nimic şi stau, stau aşa, fără să gândesc nimic, ca hipnotizat. Dacă cineva mă surprinde cu privirea, fulgerător, cred că gândeşte: “Săracul… este plecat… departe…”
Apoi vin zilele de nebunie. Nu mai sunt bun de nimic. Casa, locul meu de refugiu, se transformă în monştri care mă înghit. Fotoliul mă străpunge cu arcurile care nu au loc pe retina ochilor. Masa a devenit prea strâmtă şi mică, ca să o mai cuprind cu mintea. Farfuria de mȃncare, prea mare, şi mâncarea proastă şi prea puţină. Şi toate devin, încetul cu încetul, obiecte de tortură ce şi-au redus dimensiunile. Nevasta o văd deşelată şi crăcănată. Parcă are păr pe faţă. A devenit dintr-o dată bătrână la 25 de ani. Eu în oglindă mă văd un monstru. Copii parcă sunt prea mici, pitici şi totul este anapoda.
Unii revarsă această acumulare unde se nimereşte, la întâmplare, în capul oricui, dar mai ales asupra celor care sunt mai aproape: familie, prieteni, vecini sau chiar în autobuz sau la o intersecţie în maşina personală. Eu tac şi adun, acumulez. Dimineaţa, în apropierea orei de deşteptare, simt că sunt în tensiune, în stare de semi-somn, acea stare în care nu deschid ochii să văd dacă este lumină, nu vreu să ascult zgomotele obişnuite de dimineaţă şi sper ca ceasul să nu mai sune niciodată. Dar nu este aşa…
În încordarea zilei ce a început, a clipelor între starea de somn şi nesomn, dintr-o dată creierul îmi este înţepat strident, cu clipa sosirii-pornirii deşteptătorului, chiar dacă am avut grijă să pun cea mai suavă melodie care îmi place. De aceea butonul de resetări este cel mai tocit. În multe dimineţi, am ajuns să urăsc melodiile cele mai plăcute mie. Aşa că, de un timp încoace, pun cele mai nesuferite melodii, căci tot năuc şi cu un ciocan în cap mă scol. Cel puţin rămân cu speranţa că o să-mi revin şi nu o să mai urăsc muzica preferată. Mă întorc şi mă sprijin cu picioarele atârnate, moi spre podea, sprijinind-o cu cele mai ciudate poziţii. Cu capul in jos cu ochii încă închişi parcă îmi vine să dau dracului tot, să mai trag un pui de somn. Dar un ciocănel mic, deja începe să mă lovească.
Bâjbâi în semiîntunericul holului… auuu… mama mă-sii, mi-am lovit degetul mare la tocul uşii. Durerea m-a străfulgerat până la ciocănelul acela şi împreună mi-au dublat încordarea. Sar într-un picior până la uşa băii şi şontâc, fac doi paşi până în faţa oglinzii. Văd o mutră răvăşită, părul năclăit de parcă nu făcusem baie aseară, barba crescută şi o faţă boţită. E drept că aseară am băut două pahare de votcă. Votcă bună, nu porcărie cu etichetă lucioasă, aşa-zisă de import şi făcută într-o magazie sau fostă hală industrială dezafectată, cu mijloace de mâna a zecea. Nu de aceea mă chinui în fiecare dimineaţă? (...)
Ajung la benzinărie. Înăuntru, o frumuseţe de fată. Îmi zâmbeşte de parcă mă cunoaşte de când lumea. Şi încă fericită. Cred că are vreo 19 ani. Ce înseamnă să nu ai multe ciocane date în cap. Mai simţi că trăieşti şi mai ai chef să şi zâmbeşti. M-am luminat şi eu niţel. Am spus o mică glumă. Ea a zȃmbit languros, dar eu trebuia să ajung la muncă. Ce bine ar fi dacă ne-am zămbi unii la alţii aşa… Deodată, simt o cădere în mine. Nimic nu ne-ar costa. Decât un zâmbet! Un dar!
Cu chiu, cu vai, ajung la serviciu. Mă uit la ceas. Am întârziat zece minute. Încă nu a trecut sfertul de oră. Pe scări mă întâlnesc cu şeful. Mă mir că a venit la ora asta. Timid mă dau la o parte.- Bună dimineaţa!- Măi, nu te mai strecura pe lîngă ziduri. Dacă mai întârzii o dată… afară cu tine! M-am săturat. Ai penallizare 20 la sută din leafă. Şi începe să cauţi în altă parte! Să nu zici că sunt băiat rău şi nu te-am avertizat!
Şi aşa începe o zi de muncă din viaţa mea nenorocită şi poate a altor sute de mii.
marți, 10 iunie 2008
Traducerea de ieri...
...Nu te implor sa ma iubesti...
...Nici nu te rog...
...Dar cred ca nu e ceva rau...
...ca sa pastrez aceasta speranta in suflet...
...Daca visez sa te tin vreodata de mana...
...ma va rani pe mine-nu pe tine...
...Voi incerca sa nu dezvalui stralucirea din ochii mei...
...atunci cand te voi intalni...
...Si promit...
...ca nu voi zambi intr-un alt mod...
...cand iti voi zice 'Buna!"...
...dar, te rog,...
...nu imi cere...
...sa nu TE MAI IUBESC...
...Nici nu te rog...
...Dar cred ca nu e ceva rau...
...ca sa pastrez aceasta speranta in suflet...
...Daca visez sa te tin vreodata de mana...
...ma va rani pe mine-nu pe tine...
...Voi incerca sa nu dezvalui stralucirea din ochii mei...
...atunci cand te voi intalni...
...Si promit...
...ca nu voi zambi intr-un alt mod...
...cand iti voi zice 'Buna!"...
...dar, te rog,...
...nu imi cere...
...sa nu TE MAI IUBESC...
Într-o vreme, nu întelegeam ce se petrece pe această lume. Prin fata ochilor, imaginile ei se derulau într-un ritm nervos si haotic, antrenându-mă într-un iures de evenimente si stări. În acest vârtej as fi putut trăi toată viata. Fără să-mi fi dat seama, aveam să rătăcesc în căutarea unui fir care să mă ducă afară din labirint, la lumină. As fi încercat pe chip toate măstile din garderoba umană si as fi experimentat toate rolurile, de la printesă la cersetoare, de la copil maturizat înainte de vreme până la bătrână ingenuă. Mi-as fi irosit energia, crezând că fac tot ce trebuie ca să nu gresesc prea mult, că sar în sus sau mă arunc în prăpastie doar atât cât să nu ating nicio limită. As fi făcut toate astea si multe altele, întrucât as fi avut de unde alege. Dar mereu am simtit că mai e loc de încă o picătură în paharul trăirilor. Durerea nu era niciodată atât de puternică încât să mă doboare de tot, nici bucuria atât de intensă încât să mă facă să uit de mine, de lume.
Revelatia a venit într-un moment ce nu poate fi marcat pe axa timpului, fiindcă în acea clipă timpul s-a dezghiocat, ca o coajă spartă, slobozind sufletul într-o nouă viată, cea interioară, unde timpul nu e nimic altceva decât o stare de plutire în zbor. Cred că există un moment în evolutia fiecărui suflet când se deschide, precum o floare, spre lumină, spre albastrul infinit al cerului. Micile probleme devin încercări, marile probleme sunt etalonul începutului schimbării, iar fericirea este o stare profund umană, însă cu tangente în lumi superioare. Si toate acestea sunt favorizate de însăsi mâna destinului, ea urzindu-ne cărările ce ne duc în fata temerilor noastre, în fata lucrurilor pe care le avem de facut în această lume. Însă întotdeauna avem la îndemână alegerile, pe care le facem cu propriul discernământ, cu propria fortă sufletească, si care ne vor duce atât de aproape de lumină pe cât de pregatită este fiinta fiecăruia să o primească.
(Ludmila Ursu, din Raspandacul)
duminică, 8 iunie 2008
Dor...
Dor, de Nicolae Labis
Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.
Pentru ce-am plecat,
Unde mă îndrept?
S-au întunecat
Sensurile-n piept,
Dar o flacără
Mă cheamă acolo
Sub straturi de nea
Şi vreau să treacă
Liniştea mea.
sâmbătă, 7 iunie 2008
imi e...
...dor de tine de tine de tine de tine.......
eu te iubesc si urasc faptul ca nu ma iubesti si tu
gresesc, stiu...nu pleca
eu te iubesc si urasc faptul ca nu ma iubesti si tu
gresesc, stiu...nu pleca
vineri, 6 iunie 2008
Alta poezie trista...
Marin Sorescu - Arcada
azi am vazut un ochi
care ma iubea.
vedeam bine ca m-ar fi primit
sub spranceana lui.
dar a venit un nor
si ochiul s-a-nchis
ori s-a speriat
si-a fugit in chipul tau
langa celalalt ochi,
langa fruntea si langa gura
care nu ma iubesc.
Poezie trista
Am legat … (Marin Sorescu)
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi,
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.
Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi,
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.
Sperante rapuse...
...ca azi vei spune "da"...sau macar "nu"...
...speranta moare ultima, dar moare...:(
P.S. (adaugat dupa cuvintele din seara asta)...mai aveam o speranta in tine, probabil o sa o am mereu, sunt prea optimist...
Insa nu imi doresc sa fii asa...nu te cert prea rau (asa mi-ai spus)...ai mai multa incredere in ceea ce simti si le poti destainui prietenilor orice...mai ales mie, prietenul care te iubeste...nu de mult timp mi-ai spus ca sunt persoana in care ai cea mai mare incredere...
Imi doream in cele cateva clipe cat am vorbit sa imi spui "nu te iubesc" decat sa prelungim iar momentele de tacere a sentimentelor...imi e greu sa mai cred orice...
Crezi ca eu nu stiu de riscurile de a-ti dezvalui ceea ce simti...sper sa imi spui azi, maine, mai repede ca nu ma iubesti decat sa imi imprim sperantele de iubire pe umbra cuvintelor si gesturilor tale...
...speranta moare ultima, dar moare...:(
P.S. (adaugat dupa cuvintele din seara asta)...mai aveam o speranta in tine, probabil o sa o am mereu, sunt prea optimist...
Insa nu imi doresc sa fii asa...nu te cert prea rau (asa mi-ai spus)...ai mai multa incredere in ceea ce simti si le poti destainui prietenilor orice...mai ales mie, prietenul care te iubeste...nu de mult timp mi-ai spus ca sunt persoana in care ai cea mai mare incredere...
Imi doream in cele cateva clipe cat am vorbit sa imi spui "nu te iubesc" decat sa prelungim iar momentele de tacere a sentimentelor...imi e greu sa mai cred orice...
Crezi ca eu nu stiu de riscurile de a-ti dezvalui ceea ce simti...sper sa imi spui azi, maine, mai repede ca nu ma iubesti decat sa imi imprim sperantele de iubire pe umbra cuvintelor si gesturilor tale...
Ma gandeam...
...sa scriu cate ceva la prima ora...
Azi ma simt mai bine, insa am multe goluri in suflet pe care trebuie sa le umplu...si cum stiu ca Ea nu vrea sau nu poate sa o faca si am inteles asta, o sa incerc sa o fac eu...
Urasc de multe ori ideea sa ii dau dreptate mereu...si are...nu o sa fie niciodata mai mult si imi e foarte greu sa admit asta si sa scot ideea de a o iubi din suflet...sau de a ma atinge cu iubirea ei din cand in cand...
Am visat-o din nou...scurt, dar iar prea dulce...fara chip, doar cu cuvinte...ma sunase sa imi spuna ca trebuie sa stau linistit, pentru ca ma iubeste si azi...m-am trezit fericit...
Buna dimineata tuturor, fiti fericiti ca mine!
Azi ma simt mai bine, insa am multe goluri in suflet pe care trebuie sa le umplu...si cum stiu ca Ea nu vrea sau nu poate sa o faca si am inteles asta, o sa incerc sa o fac eu...
Urasc de multe ori ideea sa ii dau dreptate mereu...si are...nu o sa fie niciodata mai mult si imi e foarte greu sa admit asta si sa scot ideea de a o iubi din suflet...sau de a ma atinge cu iubirea ei din cand in cand...
Am visat-o din nou...scurt, dar iar prea dulce...fara chip, doar cu cuvinte...ma sunase sa imi spuna ca trebuie sa stau linistit, pentru ca ma iubeste si azi...m-am trezit fericit...
Buna dimineata tuturor, fiti fericiti ca mine!
joi, 5 iunie 2008
Tristut
bandidos - nu tine
Incerc sa fie un mesaj nedefinit...sunt poate trist fara motiv, decat cele din sufletul meu...poate voi reusi sa ma explic maine, azi sunt amarat de o parte din zi...
Sper ca maine sa imi dea mai multe semne ca ma iubeste...poate voi izbuti odata sa o fac sa imi spuna cu cuvintele Ei, e tot ce imi doresc...azi doar am incercat sa scot un semn ca ma iubeste din actiunile mele, sa il zbor spre gandurile Ei pentru a se intoarce in inima mea...am reusit aparent, desi am ramas tristut
As vrea sa zbor prin gandurile ei...
"Spune-mi ca vrei si pot sa zbor
Printr-un vartej ametitor,
Pana rasar la tine-n prag,
Sa-mi mori de dor, sa-ti mor de drag...
Spune-mi ca vrei si pot s-ajung
Pe-un drum, oricat ar fi de lung,
Doar ca sa-ti vin in ajutor,
Sa-mi mori de drag, sa-ti mor de dor."
(Balada mortii repetate, de George Tarnea)
Alegerea iubirii...
Este cu totul alta calitatea experientei atunci când alegem să trăim, cu tot ceea ce vine, fată de decizia că "trebuie" să trăim, supravietuind târâs de la o zi la alta, fără vlagă si fără niciun chef, arătând de parcă am întreba retoric: "Ce-mi dai, viată, ca să trăiesc din plin? Că eu una nu văd de ce m-as bucura de tine uite-asa, neconditionat..."
Vara trecută m-am revăzut cu fosti colegi de liceu, plecati în Canada de niste ani buni, realizati pe deplin în plan material, pe care-i simt totusi neîmpăcati cu alienarea si cu "workaholic-ismul" american. Fetita unui cuplu român s-a împrietenit cu o altă fetită în asa măsură, încât diriginta s-a simtit datoare să-i "facă un bine" si să despartă fetele, de teamă să nu sufere mai apoi, în cazul în care părintii vreuneia s-ar reloca la un moment dat în tara asta mare...
Eu refuz să trăiesc asa. Mie îmi place să râd si să plâng, să-mi fie dor de cei dragi si să trăiesc viata asa cum vine ea, la pachet, si nu să mă protejez de propriile mele suferinte. Consider că această specie a fiintelor umane îsi are mântuirea în exact fragilitatea sa emotională, atunci când "vede" dincolo de aparente "pădurea de copaci"...
Cu cât ne protejăm mai mult de propriile emotii, neexpunându-ne niciunei relationări profunde cu altă fiintă umană, cu atât mai fragili din punct de vedere emotional rămânem. Cu cât riscăm mai mult să suferim pierderea unei fiinte dragi, cu atât mai extinsă devine constiinta noastră si mai robustă relationarea afectivă. Adevărata bogatie nu este aceea de a avea cât mai mult, ci aceea de a te putea lipsi de cât mai mult, adică de a fi liber de atasamente, întelegând că iubirea este eliberare de posesiune.
A poseda "ceva" din planul fizic (averi, case, pământuri), mental (drepturi de autor) sau emotional (disponibilitatea afectivă a cuiva drag exclusiv pentru mine) este iluzorie si dătătoare de suferintă.
A te putea lipsi de toate acestea, a alege să fii iubire neconditionată pentru ceva care te inspiră sau pentru cineva drag, orice ai primi sau nu, aceasta-i libertatea!
(Leela Q Monti, din Raspandacul)
miercuri, 4 iunie 2008
Prea romantic azi...
Incercand sa imi gasesc cuvintele dupa ce am discutat sau nu, constat ca nu prea exista...decat dorul pentru tine, ramas acelasi, si fericirea clipelor pe care le-am trait...atitudinea mea pare un pic detasata pentru ca asa iti doresti, iar a ta un pic mai apropiata pentru ca nu te mai presez, nu vreau sa iti trimit temeri nejustificate...pentru ca nu te mai reped catre mine, ci te las sa fii Tu...
Multumesc pentru cuvintele nerostite, dar subintelese, pentru iubirea tacuta, dar pe care mi-o oferi si ma lasi sa o ating in treacat...
Dar de iubesti iubirea
Ce stã ascunsã-n tine
Iti dau nemãrginirea:
Iubeste-mã pe mine!
Si dacã-mi simti iubirea
Inchide pumnul bine,
Cã-n mânã-ai fericirea:
Iubirea mea-i în tine.
Versuri, de Delia Oprea
Ai plecat dar nu ai fost niciodat'
Ai venit dar nu te-am zărit
Virtual prezent, real absent
Iubirea ta uneori o simt
Când uiţi să-ţi închizi sufletul
Rar
Si atunci îmi spui că e vis
Convins
Nu te juca cu lumile mele.
S-ar putea ca odată
Într-un act de magie
Pur
Să le amestec:
Liber în virtual
Să te încătuşez în real.
Fă-mi aripi!
Dă-mi-le calde, împenate
Pure, pline de ceaţă.
Străvezii dar puternice
Ca aripile de înger.
Aş dormi în aer
Doar în nopţile cu lună plină,
Să fiu sigur că dorm pe lumină
Şi nu mă voi trezi în infern.
Voi zbura tot timpul
Ca să le-ncerc,
Să le învaţ,
Apoi nu voi mai şti că zbor
Dar voi pluti uşor
Uitând de aripi
Voi găsi lumina şi mă voi risipi în ea.
Credeam că iubirea e un joc
Că este o întâmplare
Credeam că ea apare
De câte ori doresc eu.
Insolenţă supremă:
credeam că moare
dacă poruncesc eu.
Aşa am plecat.
Apoi prin durere am înţeles
că
iubirea e destin
că
iubirea e festin
că
iubirea e zălog, năvod
iureş, vârtej, cântec.
Independentă de cei ce-o trăiesc
hrănindu-se din cei ce iubesc
timp fără spaţiu,
orbită solară
dimensiuni fără şir.
Iubirea nu iartă, nu aşteaptă
Iubirea e crudă dar dreaptă.
Iartă-mă tu pentru iubirea noastră.
Atunci poate se va-ndupleca
Şi se va pogorî doar o clipă,
Clipă descântec,
Să mă îmbăt cu ea.
Iubire pasiune
Iubire râs
Iubire din suflet
Iubire prin trup
Iubire găsită, iubire pierdută
Iubire e poarta ce mi-o deschizi
Iubirea e veche, mereu alta nouă,
Iubirea ascunsă, iubirea văzută
Iubire curată, iubire căzută
Iubire secretă, iubire în doi
Vezi câtă iubire e între noi?
Îmi place să ma joc cu cuvintele tale
Să le folosesc altfel decât în ordinea lor
Ies propoziţii în care timpul se opreşte grăbit
uitând să alunece între ieri şi azi
rămâne-ncremenit.
Atunci tu taci
Cu tăcerea ta nu ma pot juca.
Am cutreierat universul căutându-te
L-am străbătut în lung şi-n lat
Căutându-te.
Zburam mereu tânăr
Avid să te găsesc
Fără să vad cum poţi să te ascunzi atât de bine
Până când într-un târziu am înţeles că
Nu spaţiul era cel ce mă îndepărta de tine
Ci timpul.
M-am oprit, dar prea târziu
Ajunsesem în spaţiul tau, atât de departe în timp.
Apoi în altă viaţă
Nu m-am mai lăsat înşelat
Mi-am îngropat aripile, te-am aşteptat
Umblând încet să nu tulbur vremea
Nu am putut să mai străbat spaţiul ce ne despărţea
Si te-am pierdut din nou.
Ar trebui să găsim o lume
O lume a noastră
Lume anume
Fără timp
Fără spaţiu
Sa ne înventăm acolo impreună
Ca să ne putem întâlni.
Poeziile mele nu spun nimic
Le scriu doar ca să te bucur pe tine.
Un joc de cuvinte
Un joc de-nceput.
Nu le înţeleg întotdeauna sensul
Şi atunci, pentru mine, sensul lor
E că le citeşti tu.
Multumesc pentru cuvintele nerostite, dar subintelese, pentru iubirea tacuta, dar pe care mi-o oferi si ma lasi sa o ating in treacat...
Dar de iubesti iubirea
Ce stã ascunsã-n tine
Iti dau nemãrginirea:
Iubeste-mã pe mine!
Si dacã-mi simti iubirea
Inchide pumnul bine,
Cã-n mânã-ai fericirea:
Iubirea mea-i în tine.
Versuri, de Delia Oprea
Ai plecat dar nu ai fost niciodat'
Ai venit dar nu te-am zărit
Virtual prezent, real absent
Iubirea ta uneori o simt
Când uiţi să-ţi închizi sufletul
Rar
Si atunci îmi spui că e vis
Convins
Nu te juca cu lumile mele.
S-ar putea ca odată
Într-un act de magie
Pur
Să le amestec:
Liber în virtual
Să te încătuşez în real.
Fă-mi aripi!
Dă-mi-le calde, împenate
Pure, pline de ceaţă.
Străvezii dar puternice
Ca aripile de înger.
Aş dormi în aer
Doar în nopţile cu lună plină,
Să fiu sigur că dorm pe lumină
Şi nu mă voi trezi în infern.
Voi zbura tot timpul
Ca să le-ncerc,
Să le învaţ,
Apoi nu voi mai şti că zbor
Dar voi pluti uşor
Uitând de aripi
Voi găsi lumina şi mă voi risipi în ea.
Credeam că iubirea e un joc
Că este o întâmplare
Credeam că ea apare
De câte ori doresc eu.
Insolenţă supremă:
credeam că moare
dacă poruncesc eu.
Aşa am plecat.
Apoi prin durere am înţeles
că
iubirea e destin
că
iubirea e festin
că
iubirea e zălog, năvod
iureş, vârtej, cântec.
Independentă de cei ce-o trăiesc
hrănindu-se din cei ce iubesc
timp fără spaţiu,
orbită solară
dimensiuni fără şir.
Iubirea nu iartă, nu aşteaptă
Iubirea e crudă dar dreaptă.
Iartă-mă tu pentru iubirea noastră.
Atunci poate se va-ndupleca
Şi se va pogorî doar o clipă,
Clipă descântec,
Să mă îmbăt cu ea.
Iubire pasiune
Iubire râs
Iubire din suflet
Iubire prin trup
Iubire găsită, iubire pierdută
Iubire e poarta ce mi-o deschizi
Iubirea e veche, mereu alta nouă,
Iubirea ascunsă, iubirea văzută
Iubire curată, iubire căzută
Iubire secretă, iubire în doi
Vezi câtă iubire e între noi?
Îmi place să ma joc cu cuvintele tale
Să le folosesc altfel decât în ordinea lor
Ies propoziţii în care timpul se opreşte grăbit
uitând să alunece între ieri şi azi
rămâne-ncremenit.
Atunci tu taci
Cu tăcerea ta nu ma pot juca.
Am cutreierat universul căutându-te
L-am străbătut în lung şi-n lat
Căutându-te.
Zburam mereu tânăr
Avid să te găsesc
Fără să vad cum poţi să te ascunzi atât de bine
Până când într-un târziu am înţeles că
Nu spaţiul era cel ce mă îndepărta de tine
Ci timpul.
M-am oprit, dar prea târziu
Ajunsesem în spaţiul tau, atât de departe în timp.
Apoi în altă viaţă
Nu m-am mai lăsat înşelat
Mi-am îngropat aripile, te-am aşteptat
Umblând încet să nu tulbur vremea
Nu am putut să mai străbat spaţiul ce ne despărţea
Si te-am pierdut din nou.
Ar trebui să găsim o lume
O lume a noastră
Lume anume
Fără timp
Fără spaţiu
Sa ne înventăm acolo impreună
Ca să ne putem întâlni.
Poeziile mele nu spun nimic
Le scriu doar ca să te bucur pe tine.
Un joc de cuvinte
Un joc de-nceput.
Nu le înţeleg întotdeauna sensul
Şi atunci, pentru mine, sensul lor
E că le citeşti tu.
Tu esti primavara mea...
...am renascut cu prietenia ta si dragostea mea pentru tine...
...azi imi e nespus de dor de tine...
...azi imi e nespus de dor de tine...
marți, 3 iunie 2008
Paler...
Caci dintre defectele mele, cel pe care-l detest cel mai mult este reflexul de a fi prea rezonabil. Tot ce e mediocru in viata mea se datoreaza prejudecatii ca e bine sa fii "intelept" in orice imprejurare. In fond, ce ne recomanda intelepciunea? Sa fim atenti, evitand riscurile, imprudentele si excesele. Sa facem totul "cu masura". Si tocmai aceasta "masura" o gasesc la originea tuturor regretelor mele , a pasiunilor ratate, a "nebuniilor" netraite. N-am avut inteligenta sau norocul de a pricepe la timp ca adevarata "masura" a vietii unui om nu se poate obtine decat prin "lipsa de masura", dorind "fara masura", indraznind "fara masura", iubind "fara masura".
luni, 2 iunie 2008
Ce imi doresc azi...
-iubirea Ei
-fericire
-dimineti senine si tarzii
-somn
-carti
-mancare chinezeasca
-sa fac in fiecare zi cel putin o persoana fericita
-pizza si inghetata de pepene galben din Venetia
-sa fiu indragostit mereu de viata
-sa imi zambeasca totdeauna domnisoarele frumoase de pe strada
-privirea Ei pierduta in a mea
-sa citesc muuuuult si sa devin cat mai erudit (macar o mica enciclopedie, cum mi-a spus Ea)
-sa fiu mai atent la detaliile aparent nesemnificative, dar care isi dezvaluie mai tarziu importanta
-sa tin tot asa de mult la prietenii mei si sa nu le insel increderea niciodata
-cel putin o bere Heineken azi...si maine si in fiecare zi...
-discutii interesante cu oameni capabili despre orice...
-urarile Ei (pe care le-am primit deja)
-sa nu mai ranesc oamenii pe care ii iubesc
-pupici pe obrajori de la copilasi
-Alifantis, Iris
-sa ii citesc versuri frumoase, intr-o zi imateriala, pe o canapea, sarutand-o din cand in cand pe obrazul ei fin, tinand-o in brate, iubind-o pur...
-sa pot asculta muzica tareee si acasa si la serviciu
-sa explorez necunoscutul
-sa devin in fiecare zi mai bun
-un parc
-o insula pustie
-sa treaca ziua de azi
-sa imi spuna ca ii e dor de mine, simt lipsa unor cuvinte
si multe altele
-fericire
-dimineti senine si tarzii
-somn
-carti
-mancare chinezeasca
-sa fac in fiecare zi cel putin o persoana fericita
-pizza si inghetata de pepene galben din Venetia
-sa fiu indragostit mereu de viata
-sa imi zambeasca totdeauna domnisoarele frumoase de pe strada
-privirea Ei pierduta in a mea
-sa citesc muuuuult si sa devin cat mai erudit (macar o mica enciclopedie, cum mi-a spus Ea)
-sa fiu mai atent la detaliile aparent nesemnificative, dar care isi dezvaluie mai tarziu importanta
-sa tin tot asa de mult la prietenii mei si sa nu le insel increderea niciodata
-cel putin o bere Heineken azi...si maine si in fiecare zi...
-discutii interesante cu oameni capabili despre orice...
-urarile Ei (pe care le-am primit deja)
-sa nu mai ranesc oamenii pe care ii iubesc
-pupici pe obrajori de la copilasi
-Alifantis, Iris
-sa ii citesc versuri frumoase, intr-o zi imateriala, pe o canapea, sarutand-o din cand in cand pe obrazul ei fin, tinand-o in brate, iubind-o pur...
-sa pot asculta muzica tareee si acasa si la serviciu
-sa explorez necunoscutul
-sa devin in fiecare zi mai bun
-un parc
-o insula pustie
-sa treaca ziua de azi
-sa imi spuna ca ii e dor de mine, simt lipsa unor cuvinte
si multe altele
duminică, 1 iunie 2008
O melodie de la ea pentru mine...
He walks on, doesn't look back
He pretends he can't hear her
Starts to whistle as he crosses the street
Seems embarrassed to be there
Oh think twice, it's another day for
You and me in paradise
Oh think twice, it's just another day for you,
You and me in paradise
Abonați-vă la:
Postări (Atom)