Fericirea este in prezent

Fericirea este in prezent
(nu stiu cine a scris acest text, l-am primit, mi-a placut si il transmit si aici)

Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, vom avea un copil, apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza. Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva
apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti...
- pana masina ori casa este platita
- pana iti iei o masina sau o casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana iti termini studiile
- pana slabesti 10 kg
- pana te ingrasi cu 10 kg
- pana te casatoresti
- pana ai copii
- pana te pensionezi
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna
- pana la toamna
- pana mori.
Nu exista un moment mai bun decat cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie.
Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.

Muzica de suflet...

Cuvinte frumoase

Ati vrea să măsurati timpul cel fără de măsură şi fără putintă de a fi măsurat.
Vă potriviti purtarea si chiar vă rânduiti făgasul sufletului după anotimpuri.
Iar timpul este pentru voi un râu pe malul căruia vă asezati si îl priviti cum trece.
Cu toate astea, vesnicul din voi cunoaste vesnicia vietii,
Si stie că ieri este doar amintirea lui azi, iar mâine e visul fiecărei zile,
Si tot ce-i contemplare si muzica în voi trăieste încă din clipa cea dintâi, în care stelele s-au răspândit în spatiu.
Care dintre voi nu simte că n-are margini în puterea de a iubi?
Si totusi, cine nu simte că acea iubire, desi nemărginită, e-nchisă în miezul propriei fiinte si nu se miscă de la un gând de dragoste la altul si nici de la o faptă de iubire la altă faptă de iubire?
Si nu e timpul întocmai precum dragostea - doar unul si de neclintit?
Dar dacă trebuie ca timpul să-l măsurati în anotimpuri, faceti ca fiecare anotimp să le cuprindă pe toate celelalte,
Iar azi trecutul să-l îmbrătiseze-n amintire si viitorul să-l cuprindă în sperantă.
(Kahlil Gibran)

Când omul, în integritatea lui, va atinge fericirea, timpul va înceta să mai existe, pentru că nu va mai fi nevoie de el.
(Dostoievski)