Optimism in zile triste...

Este atât de usor să spunem că viata este grea... Sunt multi care afirmă asta zi de zi, cu o anumită plăcere de a mărturisi adevărul trist al vietii lor. Dar viata este asa cum ne-o facem, asa cum o judecăm singuri. Din păcate, putini trec de acest stadiu, la cel care ar urma în mod natural stării de nemultumire: să-si adune puterile pentru a depăsi greutătile ei.
Oricum ar fi viata cuiva, ea păstrează mereu în rezervă căi si solutii care îi stau omului la îndemână, doar să vrea să le folosească. Oricui i se poate întâmpla să ajungă într-o situatie dificilă sau la fundul sacului, si atunci este momentul când se poate decide să urce din nou la suprafată si mai sus. Primul gest trebuie să fie acela de a ridica privirea si a căuta treapta următoare. Oamenii în fata cărora doar ne plângem de greutăti rareori ne pot ajuta, chiar dacă ne iubesc.
Problemele vietii nu sunt menite să ne facă zile grele, noi le dăm puterea asta, dacă ne complacem în atitudinea de victime ale vietii. Mai degrabă, provocările vietii ne pun în situatii în care tocmai acest lucru e necesar, corectarea atitudinii, ca să putem găsi solutii creative, ce uneori pot însemna si mari schimbări în ceea ce facem sau în felul cum trăim.
Trebuie să recâstigăm sentimentele de optimism si sigurantă date de tot ce avem bun în viata noastră: acele lucruri care ne asigură resursele si mediul necesar pentru a face tot ce putem cu ceea ce avem la îndemână. Asta ar fi starea de fericire legată de abundenta de resurse si posibilităti pe care le avem mereu la dispozitie, iar dacă pierdem asta din vedere, atunci îi ia locul în sufletul nostru nemultumirea si deprimarea. Mai bine este să ne concentrăm asupra lucrurilor bune pe care ni le dă viata, decât să ne plângem de cele pe care nu ni le-a dat.
(Adrian Mîndrută-Tănăsescu, in Raspandacul)