Mi te imaginez citind...

”Mă gîndesc adeseori la acea carte de la subsoara Marcelei, fata izgonită de la fabrica de ciocolată Maršner-Orion, la conţinutul paginilor transferat în capul ei meditativ şi trufaş, cap frumos, cu ochi frumoşi, care cu un an în urmă n-aveau încă nimic frumos, şi, cu toate astea, mulţumită profesorului de franceză, căci el o transformase pe această fată în frumoasa cu carte la subsoară, şi eu mi-o imaginam spălîndu-şi mîinile cu toată grija înainte de a desface scoarţele cărţii, ca apoi să apuce cu religiozitate între degetele ei curate pagină după pagină ca pe un obiect sfînt, căci mi-a fost destul s-o văd cu cîtă sfinţenie purta pe stradă acea carte – gînditoare, cu mersu-i elegant şi maiestuos, aducea pe dinafară cu bradul lutierilor, în timp ce farmecul secret răsuna dinlăuntrul ei…”

(Bohumil Hrabal-L-am servit pe regele Angliei)

Intr-adevar...

...dupa discutia cu tine, ne-am mai linistit amandoi...de ce?...
...pentru ca, in ciuda problemelor pe care le ai, ieri ai reusit sa nu fii distanta si sa tii la sentimentele mele...daca ai face asa in fiecare zi, poate nu s-ar ivi momente asa de triste...pentru amandoi...
...chiar daca imi doresc atat de mult iubirea ta, o sa incerc din nou sa o suprim pe a mea...imi va lua ceva timp, dar e calea pe care vrei sa o urmez...

...in incheiere, ceva care am citit azi si mi-a placut...

"Am întâlnit numeroase situatii care se cer a fi analizate cât mai rapid, uneori chiar la momentul aparitiei lor, si care reclamă decizii importante. De obicei, dacă e vorba de o schimbare pe termen lung sau care îmi afectează întreaga viată, stau în cumpănă o perioadă mai îndelungată. Dar chiar si atunci, răspunsul vine pe baza unei intuitii din ultimele clipe. Si, ca să vezi, se dovedeste a fi o alegere care mă ajută să evoluez. Pentru că, chiar dacă ratiunea se opune, există un argument mai puternic decât conexiunea neuronilor, care ne îndrumă viata.
Nu de putine ori, persoane care simt apropierea primejdiei si care au încredere in propriul lor ghid interior reusesc să evite în mod miraculos mâna sortii. Aici intră în ecuatie si credinta că anumite variabile din viata aceasta au fost prestabilite, dar, chiar si în caz contrar, tot mai indicat ar fi să cazi stiind, simtind, că e nevoie de această cădere pentru a creste, decât să blamezi lumea si universul că ar complota împotriva ta. Dacă am considera persoanele din anturajul nostru, situatiile cu care ne confruntăm, chiar si felul cum arătăm si vorbim, ca fiind propriile alegeri, făcute înainte de a ne naste, ne-ar fi mult mai usor să ne concentrăm pe cum să fac să, decât pe dacă ar fi fost. Prima atitudine nu doar că este mai logică din toate punctele de vedere, dar ne ajută pe deasupra să ne ascutim simturile pentru a intercepta mesajele provenite din inima Universului si care ne-ar ajuta, eventual, să ne corectăm traiectoria în concordanta cu legile Sale. Suntem nu doar niste transmitători, care dictează, întocmind si abrogând legi, dar si receptori care, la rândul lor, ar trebui să ia în considerare regulile ce păstrează armonia în corpul gigantic numit lumea noastră. (Ludmila Ursu, in Raspandacul)

Noi suntem înclinati în mod natural - si educati în mod iresponsabil - să credem că, pentru chiverniseala destinului nostru, nu ne sunt trebuincioase decât împrejurări favorabile, bunătăti, răsfături si noroace. Nimeni nu se roagă să capete vreo încercare aspră, vreo năpastă, vreun esec. Si nimeni nu crede că asemenea neajunsuri pot veni prin intermediul îngerului, consacrat, îndeobste, ca un produs de cofetărie. (Andrei Plesu)