Prea trista melodia ta de azi...
luni, 15 noiembrie 2010
sâmbătă, 16 octombrie 2010
Vis...
E greu sa revii la acest blog dupa atata timp.
E greu sa istorisesti aceleasi ganduri.
E greu sa iti propui sa aduci dragostea inapoi.
Imi dau seama ca nu sunt conformist, cu atat mai putin fidel in cuget si in simtiri. Este posibil ca sa transform acest blog din nou, ca adoratia mea pentru M. sa dispara (desi numai eu stiu cat de greu mi-a fost o perioada si numai noi stim ca am reinvia cu drag perioadele de altadata si sa renuntam la timpul scurt, aproape inexistent de acum).
De cand ma stiu, am fost o persoana prea sincera, prea exteriorizata, desi aceste calitati (sau defecte?) nu au fost mereu in favoarea mea. Si...marturisesc...
...ca in ultima noapte nu te-am mai visat pe tine, ci pe ea...D... nu a fost prima oara, dar ciudat mi s-a parut ca visul mi s-a impletit de trei ori, dupa trei treziri succesive, dupa care imi parea rau ca nu e aivea...
..in rest, acelasi vis...plimbari de mana, iubire, doar sarutari, aceleasi lucruri ca inainte...insa...era ceva nou, ceva care imi doream sa fac...si, in acelasi timp, dupa ce m-am trezit, ceva ce nu o sa reusesc sa fac niciodata.
Sunt alte conditii acum. Este o colega de serviciu, sunt in alta functie acum, care nu imi mai permite sa ma apropii prea mult, indeajuns de mult, de cineva. Tu erai altceva si esti inca: fructul la care nu ajung, iubirea pe care nu o pot impartasi, perechea potrivita pe care nu o pot atinge probabil niciodata.
Si uite asa se mai duse o noapte de vise. Noapte buna!
E greu sa istorisesti aceleasi ganduri.
E greu sa iti propui sa aduci dragostea inapoi.
Imi dau seama ca nu sunt conformist, cu atat mai putin fidel in cuget si in simtiri. Este posibil ca sa transform acest blog din nou, ca adoratia mea pentru M. sa dispara (desi numai eu stiu cat de greu mi-a fost o perioada si numai noi stim ca am reinvia cu drag perioadele de altadata si sa renuntam la timpul scurt, aproape inexistent de acum).
De cand ma stiu, am fost o persoana prea sincera, prea exteriorizata, desi aceste calitati (sau defecte?) nu au fost mereu in favoarea mea. Si...marturisesc...
...ca in ultima noapte nu te-am mai visat pe tine, ci pe ea...D... nu a fost prima oara, dar ciudat mi s-a parut ca visul mi s-a impletit de trei ori, dupa trei treziri succesive, dupa care imi parea rau ca nu e aivea...
..in rest, acelasi vis...plimbari de mana, iubire, doar sarutari, aceleasi lucruri ca inainte...insa...era ceva nou, ceva care imi doream sa fac...si, in acelasi timp, dupa ce m-am trezit, ceva ce nu o sa reusesc sa fac niciodata.
Sunt alte conditii acum. Este o colega de serviciu, sunt in alta functie acum, care nu imi mai permite sa ma apropii prea mult, indeajuns de mult, de cineva. Tu erai altceva si esti inca: fructul la care nu ajung, iubirea pe care nu o pot impartasi, perechea potrivita pe care nu o pot atinge probabil niciodata.
Si uite asa se mai duse o noapte de vise. Noapte buna!
sâmbătă, 8 mai 2010
Remember
Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi,
să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aieve în cereasca oglindă
şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
aducându-ţi aminte, nu, să nu te superi.
(Emil Botta - Remember)
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.
E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi,
să mă ridic din pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?
Da, e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aieve în cereasca oglindă
şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.
Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
aducându-ţi aminte, nu, să nu te superi.
(Emil Botta - Remember)
marți, 23 martie 2010
Ganduri
I close my eyes for a second
The echo calls my name.
and meet a fragile soul
I scream to hide that I’m lonely,The echo calls my name.
marți, 9 martie 2010
De ce tipa oamenii unii la altii
Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.
Mahatma Ghandi
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.
Mahatma Ghandi
sâmbătă, 13 februarie 2010
duminică, 10 ianuarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)