...am cateva zile nervoase...in momentul asta mi-as dori sa plec...sa ma duc undeva sa ma plimb, din pacate insa, constrangerile sociale (aceleasi pe care e urasc din tot sufletul) ma impiedica...
...acum imi doresc sa fac doar ce vreau eu...si ma gandesc serios ca sa pun in practica acest gand...
...reprosurile, chiar ele moderate sau "cu perdea", ma dispera si imi doresc sa fiu singur, fara familie, fara nimeni care sa imi impuna cum sa imi traiesc viata...
...poate cauzele sunt in inconstient, iar starile de tristete, dor, cateodata deznadejde cauzate de "jocul" nostru-al meu si al Ei-(la care as renunta in orice clipa) ma determina sa fiu irascibil, rau, insociabil, cu gandurile departe...in asa fel, incat ii neglijez pe toti cei din jur, fara exceptie...
...e ora 21...a trecut o saptamana fara Ea si parca clipele de acum sunt cele mai disperate...nu mai astept nimic nici de la serviciu, nici de la casa...imi doresc sa fiu singur, departe...pe o insula pustie si cu mintea pustiita, fara ganduri...
marți, 5 august 2008
Inca un citat...
Mi s-a parut amuzant...hihi...am zambit dupa mult timp cand l-am citit, deci e funny...
Femeile sint admirate de capacitatea lor de a uita, care deriva din magnifica lor putere de a se minti pe ele insele.
- Charles Maurras
Pacat ca nu am pe cine intreba daca asa este...
P.S. Mi-e dor de cateva cuvinte: "mrrrrrrr", "ai ma?", "profule"...asa e viata!
Femeile sint admirate de capacitatea lor de a uita, care deriva din magnifica lor putere de a se minti pe ele insele.
- Charles Maurras
Pacat ca nu am pe cine intreba daca asa este...
P.S. Mi-e dor de cateva cuvinte: "mrrrrrrr", "ai ma?", "profule"...asa e viata!
Si continui...
...ziua plimbarii printre ganduri, citate si muzica...
...acum o melodie a unuia dintre cantaretii mei favoriti, Johnny Cash, impreuna aici cu June Carter, sotia sa, melodie din filmul "Walk the Line"...in care ni se spune sa nu pierdem timpul si momentele importante...
...acum o melodie a unuia dintre cantaretii mei favoriti, Johnny Cash, impreuna aici cu June Carter, sotia sa, melodie din filmul "Walk the Line"...in care ni se spune sa nu pierdem timpul si momentele importante...
Citatul zilei...
Ma gandesc deseori ce mult imi place mie blogul asta, locul unde imi impartesesc gandurile, unde culeg din multe parti lucrurile care imi plac si pe care vreau sa le pastrez pentru a le putea citi ulterior...inca un motiv pentru a-i multumi Ei ca mi-a oferit posibilitatea asta...
"Mi-ai zis "Te iubesc". De lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa il auzim? "Te iubesc" sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze. (...) Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacarea, sa fie buna si modesta, sa fie doar vazuta, dar nu si auzita, nu. Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, atunci cand regulile lui se schimba intruna? Am sa-mi spun Alice si-am sa joc crichet cu pasarile flamingo. In Tara Minunilor toata lumea triseaza, si iubirea e o tara a minunilor, nu-i asa?"
(Jeanette Winterson)
"Mi-ai zis "Te iubesc". De lucrul cel mai lipsit de originalitate pe care ni l-am putea spune este, de fiecare data, cel pe care asteptam sa il auzim? "Te iubesc" sunt cuvintele altcuiva. Nici tu, nici eu n-am fost primii care le-au rostit si totusi cand le spui tu si cand le spun eu suntem ca niste salbatici care au dat peste doua cuvinte si au inceput sa le venereze. (...) Dragostea cere sa fie exprimata. Nu vrea sa stea cuminte, sa pastreze tacarea, sa fie buna si modesta, sa fie doar vazuta, dar nu si auzita, nu. Ea va izbucni in vorbe de lauda, nota cea inalta ce sparge sticla si varsa lichidul din pahare. Ea nu e genul conservator. E un vanator de prada mare, si prada ei esti tu. E-un joc blestemat. Cum sa continui jocul, atunci cand regulile lui se schimba intruna? Am sa-mi spun Alice si-am sa joc crichet cu pasarile flamingo. In Tara Minunilor toata lumea triseaza, si iubirea e o tara a minunilor, nu-i asa?"
(Jeanette Winterson)
Cand vremurile...
...se vor calma si starile mele vor pieri in vant, ne vom intoarce fiecare in viata celuilalt si vom fi mereu unul langa altul...
...asa ca "I will always be around":
...asa ca "I will always be around":
Ma gandeam aseara...
...ca nu trebuie sa astept de la cei din jurul meu aceeasi implicare si aceleasi lucruri pe care le ofer eu sau le realizez eu. Cu cat voi astepta mai mult, cu atat posibilitatea de dezamagire va fi mai mare. Trebuie mereu sa tin cont si de ce poate cel de langa mine oferi, chiar daca eu cateodata ofer totul sau ma ofer pe mine.
...nu trebuie sa caut motivele pentru care cineva m-a dezamagit, pentru ca de multe ori implicarea mea a fost prea mare si de aceea asteptarile au fost pe masura. Ca si in iubirea mea pentru Ea, m-am oferit si am oferit aproape totul. Faptul ca Ea nu a raspuns la fel nu-i aduce nici o vina. Trebuie sa accept (si incerc sa o fac fara sa mai deranjez) ca suntem doua persoane diferite, cu personalitati diferite si cu conceptii deosebite despre iubire, despre familie si societate.
...sper ca acceptarea asta sa ma determine sa dorm mai mult si sa fiu mai linistit.
...de asemenea, trebuie sa ma gandesc mai mult la motivele pentru care eu m-am implicat mai mult decat Ea, simt mai mult (sau poate nu, dar probabil asta nu o sa o stiu niciodata) si am tendinta de a ma deschide in fata sufletului meu...primul motiv este acela ca am simtit ca Ea merita iubirea mea si implicarea mea...si inca mai merita, dar asta e o alta poveste, care va ramane nescrisa...
...chiar daca uneori doare, incerc sa nu mai am asteptari de la altii, ci tot mai multe de la mine...si parca simt ca incep sa reusesc, macar pe plan profesional...
...nu trebuie sa caut motivele pentru care cineva m-a dezamagit, pentru ca de multe ori implicarea mea a fost prea mare si de aceea asteptarile au fost pe masura. Ca si in iubirea mea pentru Ea, m-am oferit si am oferit aproape totul. Faptul ca Ea nu a raspuns la fel nu-i aduce nici o vina. Trebuie sa accept (si incerc sa o fac fara sa mai deranjez) ca suntem doua persoane diferite, cu personalitati diferite si cu conceptii deosebite despre iubire, despre familie si societate.
...sper ca acceptarea asta sa ma determine sa dorm mai mult si sa fiu mai linistit.
...de asemenea, trebuie sa ma gandesc mai mult la motivele pentru care eu m-am implicat mai mult decat Ea, simt mai mult (sau poate nu, dar probabil asta nu o sa o stiu niciodata) si am tendinta de a ma deschide in fata sufletului meu...primul motiv este acela ca am simtit ca Ea merita iubirea mea si implicarea mea...si inca mai merita, dar asta e o alta poveste, care va ramane nescrisa...
...chiar daca uneori doare, incerc sa nu mai am asteptari de la altii, ci tot mai multe de la mine...si parca simt ca incep sa reusesc, macar pe plan profesional...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)