marți, 24 iunie 2008

Tot azi...

...faptul ca m-ai sunat a reprezentat o surpriza pentru mine...nu ma asteptam, asa cum ti-am spus si mai devreme, ma gandeam ca ratiunea te opreste si de la un mesaj...iar telefonul a fost chiar minunat...stiu ca ai sunat doar un prieten, insa eu sunt fericit...
...iar alte evenimente din aceeasi zi au conlucrat, pe langa vocea ta dulce, la zambetele pe care le impart acum in jur...toata lumea a observat o schimbare, pana si eu am zarit-o undeva printre cuvintele tale...sa iti spun din nou ca si tu ma transformi, ca te iubesc prea mult, ca orice cuvant sau aparitie a ta imi schimba starile din tristete in fericire, din incruntare in zambet, din "nimic" in "totul"? ca si altii te-ar convinge (daca ar stii ca tu esti cauza) sa ma iubesti mai mult doar pentru a-mi simti si ei vivacitatea si dorinta de a fi totul bine?
...inca o saptamana fara tine va fi un chin...insa, in speranta ca te vei intoarce un pic schimbata sau macar la fel, voi incerca sa fiu ca azi...fericit...
...oare mi-ai simtit lipsa? sper...

A patra zi fara tine...

...sper ca azi sa fie o zi mai senina, a inceput bine prin sarutarile primite de la tine intr-un vis dulce (probabil accentuat si de faptul ca aseara, cat m-am plimbat, am recitit de cateva ori mesajul de la tine despre visul anterior)...

...insa, odata ajuns la serviciu, din nou m-am transformat...mi-am dat seama cat de inutil este sa fiu aici, cat de putin conteaza ce cred eu, cat incearca unii sa ma indeparteze...noroc cu putinii prieteni pe care ii mai am aici sau cu cei care, chiar daca nu imi sunt prieteni, ma apreciaza si stiu sa imi foloseasca ajutorul pe care il ofer cu zambete sau multumiri...

...aseara aveam atatea sa iti spun, asa de multe sentimente si trairi se amesteca in gandurile mele si mi-as dori ca sa ti le destainui pe toate...multe raman insa nescrise pentru ca nu sunt in fata ta sa ti le spun sau macar in fata calculatorului sa ti le scriu...confuzie, iubire, amaraciune, fericire, zambet, ura, codite blonde, multe, prea multe pentru a ti le putea spune...

...sunt iar tristut si astept cu emotie sa imi scrii azi...sper, desi inclin sa cred ca nu o vei face...imi e dor de zilele senine si de cuvintele tale vesele sau triste...te iubesc si azi...

Sculpturi în aripi de înger

- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,
Neputincioase de zbor...
- Sărmane înger, l-am strigat,
De ce ai aripile atât de...? Şi am tăcut.
Sărmanul înger îmi provocase
Revoltă şi dezgust împotriva umanităţii!
- Îngere, l-am strigat, nu mai fi supărat,
Dragostea îţi va dărui un set de aripi noi!
Crede numai şi vei fi vindecat!