...intr-adevar, o noapte prea lunga, inceputa cu tine in gand si posibilitatea intalnirii noastre in toamna...pentru ca apoi sa te visez intreaga noapte, in momente atat de dulci, incat m-am trezit plin de speranta si plin de indoieli...nu mai stiu ce sa cred, nu mai stiu cum sa imi infranez din nou dorinta de a te atrage mai aproape de sufletul meu...
...iar eram impreuna, iar ne tineam de mana, iar ne sarutam, iti vorbeam in timp ce tu stateai pe canapea si eu iti mangaiam parul...eram pierdut in ochii tai, tu te gandeai, dar imi apartineai...nu vroiam sa ma mai trezesc, iar cand am facut-o, gandul era tot la tine...de mult timp nu am mai experimentat aceasta stare...sa vreau sa vin sa iti vorbesc, sa iti marturisesc din nou ce simt, cat de mult as vrea sa ma iubesti la fel...
Povestea: Un medic spunea odată: "Practic medicina de 30 de ani şi am prescris multe la viaţa mea. Dar cu timpul am aflat că ceea ce vindecă cel mai bine problemele oamenilor este medicamentul numit iubire." "Şi dacă nu funcţionează?", a fost întrebat de cineva. "Dublează doza", a răspuns el.
...mai sunt multe de spus...mi se pare ca ziua de azi (sau noaptea trecuta) m-a pus in fata unei alternative: sa iti cer sa continuam discutia de ieri si sa mi te apropii din nou, dar de fapt apropierea o hotarasti doar tu, fara sa am vreun cuvant de spus...sau sa plec din nou, pentru ca imi dau seama ca te iubesc prea mult, imi doresc sa imi fii mai aproape, macar ca in visul meu, mi-as dori sa te aud ca "ma iubesti mai mult decat se cuvine", ca si tu ai momente cand doresti ca sa iti fiu aproape, sprijin momentelor de tristete si martor al celor de fericire...
...imi dau seama ca sufletul meu e iar in cumpana si mi-as dori sa ma refugiez in bratele tale...ma vei primi?
duminică, 27 iulie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)