Ne iubeam printre luceferi...

Calcam cu tine pe luceferi,
noi doi in noptile pustii…
a fost asta candva, iubito-
n-o sa te mai astept sa vii
stiindu-te printre ruine
surpate-n sunete de corn
atunci cand eu, plangand, plecat-am
din turnul tau, din Ierihon…

Calcam cu tine pe luceferi
si te iubeam cat nu stiai…
Arareori doar cu privirea
in inima ma sagetai,
arareori, si doar in gheata
te-nfasurai cruda-n tacere
iar eu cautam in zodiace
sa fiu Barbat si tu Muiere…

Calcam cu tine pe luceferi
si te iubeam ca nimeni altul
si-n noptile cand eran singuri
il invocam pe Preainaltul
sa-mi ierte vrerea interzisa
in care te iubeam, Femeie,
si cat plangeam in deznadejde
ca nu a vrut sa mi te deie!…

Calcam cu tine pe luceferi
doar singuri noi, in nopti tarzii…
Acuma totul e zadarnic
Si nu te mai astept sa vii…

(Gh. Morutz)