...cum suna, mi se pare foarte romantica...as dansa cu tine pe melodia asta...tinandu-te in brate, mangaindu-ti cu atingeri gingase parul acum lung…privindu-te in ochii mari, asa cum ii stiu dintr-o anume poza (prima din clip), ochii pe care ii simt asa de sinceri si ii privesc asa de rar...
...fericit ca te am in brate, pregatit sa-ti aduc lumea la picioare, doar pentru a te face fericita....
...si tu zambind doar pentru mine...un vis din care nu as vrea sa ma trezesc si nici sa te trezesc...o clipa perfecta...o imbratisare sublima...
You took me right out of the blue
simply by showing that you love me too
only by giving me your everything
with a love so true you took me out of the blue
joi, 7 august 2008
About Love...
Ma gandesc in ultimele zile la dragoste...cum pot face ca ea sa dispara si sa ramana doar prietenia?...am inteles ca nu este necesar sa dispar eu din viata ei si ea din a mea, pentru ca atunci zilele sunt mai amare si parca lipsite de sens si de faptura pe care o iubesc...Stiu ca si ea a simtit la fel...
Si atunci, cum sa fac? Sau cum sa facem?
Cum sa fac sa dispara dragostea, desi simt ca o sa ramana un mare gol care nu va mai fi umplut, poate niciodata, cu nimic. Cat a tinut si inca mai tine, dragostea m-a facut sa revin de fiecare data la ea, sa stinga orice urma de repros, de diferend sau de ura...
Am luptat deseori singur, am incercat sa o conving ca merita sa ma iubesca si merita sa o iubesc asa cum simt. Insa de cate ori m-am intrebat: oare merita aceasta iubire sa simt asa de multe, oare merita sa fac sacrificii, oare merita sa aduc nefericire unora si fericire altora? De atatea ori insa, m-am intors la ea, pentru ca realizam ca este mai presus de puterea mea aceasta iubire si persoana ei era speciala.
Acum cand mi se cere sa nu mai iubesc, realizez ca toata lupta a fost in zadar, ca a venit momentul sa renunt, chiar daca inima imi este sfasiata si stiu ca o perioada nu voi mai fi intreg...chiar daca nu cred in soarta, in destin, ma voi lasa purtat de valuri, asa cum o frunza se lasa purtata de vantul racoros al toamnei...
"Disparitia iubirii e ca o oglinda intoarsa, nu se mai vede nimic, te uiti zadarnic in ea. Gestul tau nu se mai reflecta, nu-i mai raspunde nimeni. Esti singur." – Marin Preda
Si atunci, cum sa fac? Sau cum sa facem?
Cum sa fac sa dispara dragostea, desi simt ca o sa ramana un mare gol care nu va mai fi umplut, poate niciodata, cu nimic. Cat a tinut si inca mai tine, dragostea m-a facut sa revin de fiecare data la ea, sa stinga orice urma de repros, de diferend sau de ura...
Am luptat deseori singur, am incercat sa o conving ca merita sa ma iubesca si merita sa o iubesc asa cum simt. Insa de cate ori m-am intrebat: oare merita aceasta iubire sa simt asa de multe, oare merita sa fac sacrificii, oare merita sa aduc nefericire unora si fericire altora? De atatea ori insa, m-am intors la ea, pentru ca realizam ca este mai presus de puterea mea aceasta iubire si persoana ei era speciala.
Acum cand mi se cere sa nu mai iubesc, realizez ca toata lupta a fost in zadar, ca a venit momentul sa renunt, chiar daca inima imi este sfasiata si stiu ca o perioada nu voi mai fi intreg...chiar daca nu cred in soarta, in destin, ma voi lasa purtat de valuri, asa cum o frunza se lasa purtata de vantul racoros al toamnei...
"Disparitia iubirii e ca o oglinda intoarsa, nu se mai vede nimic, te uiti zadarnic in ea. Gestul tau nu se mai reflecta, nu-i mai raspunde nimeni. Esti singur." – Marin Preda
Abonați-vă la:
Postări (Atom)