Zarul

Eu te vad pentru ca exista vedere,
te aud pentru ca exista cantec,
te miros pentru ca exista flori,
te imbratisez pentru ca exista brate
te merg pentru ca exista drumuri
te sper pentru ca exista ingeri
te rasar pentru ca exista lumina
te mangai pentru ca exista campuri
te mananc pentru ca exista iarba
te dor pentru ca exista ranire
te chem pentru ca ai nume
si mai ales te pierd, ah, te pierd
pentru ca exista pierdere.

Doina

Doina

de Nichita Stanescu

Am ochi pentru ca tu esti vedere,
am degete pentru ca cineva trebuie sa numere
am piele ca sa nu te manjesc de sangele meu,
am prieteni pentru ca singuratatea nu poate fi bauta
dintr-un singur pahar;
merg pe jos din pricina norilor,
din pricina ca nimenea nu poate sa planga in sus;
pentru ca nu putem sa plouam cu tristetea noastra cerul
si nici rasaritoarele stele...
o tu,
sunt pentru ca esti.

De nu-i iubire...

De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie...

De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?

Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?

Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate...
Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.

Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.