Ce m-a impresionat citatul asta in dimineata asta...ce ganduri si ce fapte sublime in numele unei prietenii adevarata...sa stii ca tii atat de mult la prietenul/prietena ta, astfel incat si in conditii deosebit de vitrege sa imparti fericirea de moment cu el/ea.
Oare putem trai intr-o lume ca aceasta si totusi avea asa sentimente?Nu inclin sa cred ca da, nici ca nu...pur si simplu, nu stiu...
"Intr-o dimineata, in curtea lagarului, linga baraca noastra, am gasit o boaba de zmeura. Am ascuns-o in buzunar. Seara am pus-o pe o frunza si am impartit-o cu prietena mea, cu mare grija si teama ascunzindu-ne in spalator. Va puteti inchipui o lume in care tot ce ai este doar o boaba de zmeura pe care o imparti cu prietenul tau… pe ascuns ?" (Marturia unei supravietuitoare.)
