Prea romantic azi...

Incercand sa imi gasesc cuvintele dupa ce am discutat sau nu, constat ca nu prea exista...decat dorul pentru tine, ramas acelasi, si fericirea clipelor pe care le-am trait...atitudinea mea pare un pic detasata pentru ca asa iti doresti, iar a ta un pic mai apropiata pentru ca nu te mai presez, nu vreau sa iti trimit temeri nejustificate...pentru ca nu te mai reped catre mine, ci te las sa fii Tu...

Multumesc pentru cuvintele nerostite, dar subintelese, pentru iubirea tacuta, dar pe care mi-o oferi si ma lasi sa o ating in treacat...

Dar de iubesti iubirea
Ce stã ascunsã-n tine
Iti dau nemãrginirea:
Iubeste-mã pe mine!

Si dacã-mi simti iubirea
Inchide pumnul bine,
Cã-n mânã-ai fericirea:
Iubirea mea-i în tine.

Versuri, de Delia Oprea

Ai plecat dar nu ai fost niciodat'
Ai venit dar nu te-am zărit
Virtual prezent, real absent
Iubirea ta uneori o simt
Când uiţi să-ţi închizi sufletul
Rar
Si atunci îmi spui că e vis
Convins
Nu te juca cu lumile mele.
S-ar putea ca odată
Într-un act de magie
Pur
Să le amestec:
Liber în virtual
Să te încătuşez în real.

Fă-mi aripi!
Dă-mi-le calde, împenate
Pure, pline de ceaţă.
Străvezii dar puternice
Ca aripile de înger.
Aş dormi în aer
Doar în nopţile cu lună plină,
Să fiu sigur că dorm pe lumină
Şi nu mă voi trezi în infern.
Voi zbura tot timpul
Ca să le-ncerc,
Să le învaţ,
Apoi nu voi mai şti că zbor
Dar voi pluti uşor
Uitând de aripi
Voi găsi lumina şi mă voi risipi în ea.

Credeam că iubirea e un joc
Că este o întâmplare
Credeam că ea apare
De câte ori doresc eu.
Insolenţă supremă:
credeam că moare
dacă poruncesc eu.
Aşa am plecat.
Apoi prin durere am înţeles
că
iubirea e destin
că
iubirea e festin
că
iubirea e zălog, năvod
iureş, vârtej, cântec.
Independentă de cei ce-o trăiesc
hrănindu-se din cei ce iubesc
timp fără spaţiu,
orbită solară
dimensiuni fără şir.
Iubirea nu iartă, nu aşteaptă
Iubirea e crudă dar dreaptă.
Iartă-mă tu pentru iubirea noastră.
Atunci poate se va-ndupleca
Şi se va pogorî doar o clipă,
Clipă descântec,
Să mă îmbăt cu ea.

Iubire pasiune
Iubire râs
Iubire din suflet
Iubire prin trup
Iubire găsită, iubire pierdută
Iubire e poarta ce mi-o deschizi
Iubirea e veche, mereu alta nouă,
Iubirea ascunsă, iubirea văzută
Iubire curată, iubire căzută
Iubire secretă, iubire în doi
Vezi câtă iubire e între noi?

Îmi place să ma joc cu cuvintele tale
Să le folosesc altfel decât în ordinea lor
Ies propoziţii în care timpul se opreşte grăbit
uitând să alunece între ieri şi azi
rămâne-ncremenit.
Atunci tu taci
Cu tăcerea ta nu ma pot juca.

Am cutreierat universul căutându-te
L-am străbătut în lung şi-n lat
Căutându-te.
Zburam mereu tânăr
Avid să te găsesc
Fără să vad cum poţi să te ascunzi atât de bine
Până când într-un târziu am înţeles că
Nu spaţiul era cel ce mă îndepărta de tine
Ci timpul.
M-am oprit, dar prea târziu
Ajunsesem în spaţiul tau, atât de departe în timp.
Apoi în altă viaţă
Nu m-am mai lăsat înşelat
Mi-am îngropat aripile, te-am aşteptat
Umblând încet să nu tulbur vremea
Nu am putut să mai străbat spaţiul ce ne despărţea
Si te-am pierdut din nou.
Ar trebui să găsim o lume
O lume a noastră
Lume anume
Fără timp
Fără spaţiu
Sa ne înventăm acolo impreună
Ca să ne putem întâlni.

Poeziile mele nu spun nimic
Le scriu doar ca să te bucur pe tine.
Un joc de cuvinte
Un joc de-nceput.
Nu le înţeleg întotdeauna sensul
Şi atunci, pentru mine, sensul lor
E că le citeşti tu.

Tu esti primavara mea...

...am renascut cu prietenia ta si dragostea mea pentru tine...
...azi imi e nespus de dor de tine...