...anonimi in miscare, fotografiati de mine azi, prin orasul tristetii...
...frumoasa iubire...dulce, impartasita si implinita...
miercuri, 18 iunie 2008
Tristete
Ingeras,
As vrea sa-ti spun cuvinte dure, sa te cert, sa nu te mai iert. De ce cuvinte triste si nefericire? De ce eviti atat de mult sa imi vorbesti pana la sfarsitul gandurilor si al cuvintelor?
Sunt trist acum. Trist...Dar e o diferenta fata de ieri: tristetea mea nu zboara. Uneori am impresia ca noi doi avem cai paralele in viata. Dar, ca in orice basm frumos, tot sper ca acestea se pot intalni. Uneori zidul despartitor dintre cele doua tunele paralele, al tau si al meu, este din sticla, transparent pentru ca eu sa-ti pot vedea chipul tacut si de neatins. Asa a fost si azi, dar momentele le-am pierdut repede.
Zidul nu este intotdeauna din sticla: uneori este din piatra neagra si eu nu mai stiu ce se petrece de cealalta parte si nici ce faci si ce simti tu in aceste intervale. Ma gandesc ca poate in aceste momente chipul tau e altul, ca imi esti straina, ca nu iti pasa si ca toata aceasta poveste cu tunelele este doar o inventie a mea.
Si ca, in orice caz, exista un singur tunel, intunecos si trist: al meu, unde imi petrec clipele departe de tine.
In acele parti transparente ale zidului de piatra, eu te zarisem azi si am crezut ca vii spre mine, sau macar pe un alt tunel, paralel cu al meu si atat de aproape. Poate te-ai apropiat din curiozitate de una din ferestrele mele, mirata ca simt asa de bine sufletul tau, intrebandu-te cum este posibil. Ai facut totul oare din mila, desi acest "tot" de azi nu inseamna inca nimic pentru mine, m-a facut chiar mai trist.
De ce eviti mereu cuvantul "noi", de ce fugi sa te ascunzi inapoi in sufletul tau prea dulce? Iti e teama de "noi", consideri ca totul este o greseala.
Ce este insa mai pamantesc decat greseala? Greseala de a iubi, greseala de a fi nefericita, greseala de a trai departe de cel care te poate face din nou fericita, greseala de a medita, greseala de a fi indiferenta la meditatie. Totul e in realitate o greseala.
Pentru mine, nu e decat una acum si nu as vrea sa o traiesc, tu ai putea-o schimba....greseala de a fi trist...
As vrea sa-ti spun cuvinte dure, sa te cert, sa nu te mai iert. De ce cuvinte triste si nefericire? De ce eviti atat de mult sa imi vorbesti pana la sfarsitul gandurilor si al cuvintelor?
Sunt trist acum. Trist...Dar e o diferenta fata de ieri: tristetea mea nu zboara. Uneori am impresia ca noi doi avem cai paralele in viata. Dar, ca in orice basm frumos, tot sper ca acestea se pot intalni. Uneori zidul despartitor dintre cele doua tunele paralele, al tau si al meu, este din sticla, transparent pentru ca eu sa-ti pot vedea chipul tacut si de neatins. Asa a fost si azi, dar momentele le-am pierdut repede.
Zidul nu este intotdeauna din sticla: uneori este din piatra neagra si eu nu mai stiu ce se petrece de cealalta parte si nici ce faci si ce simti tu in aceste intervale. Ma gandesc ca poate in aceste momente chipul tau e altul, ca imi esti straina, ca nu iti pasa si ca toata aceasta poveste cu tunelele este doar o inventie a mea.
Si ca, in orice caz, exista un singur tunel, intunecos si trist: al meu, unde imi petrec clipele departe de tine.
In acele parti transparente ale zidului de piatra, eu te zarisem azi si am crezut ca vii spre mine, sau macar pe un alt tunel, paralel cu al meu si atat de aproape. Poate te-ai apropiat din curiozitate de una din ferestrele mele, mirata ca simt asa de bine sufletul tau, intrebandu-te cum este posibil. Ai facut totul oare din mila, desi acest "tot" de azi nu inseamna inca nimic pentru mine, m-a facut chiar mai trist.
De ce eviti mereu cuvantul "noi", de ce fugi sa te ascunzi inapoi in sufletul tau prea dulce? Iti e teama de "noi", consideri ca totul este o greseala.
Ce este insa mai pamantesc decat greseala? Greseala de a iubi, greseala de a fi nefericita, greseala de a trai departe de cel care te poate face din nou fericita, greseala de a medita, greseala de a fi indiferenta la meditatie. Totul e in realitate o greseala.
Pentru mine, nu e decat una acum si nu as vrea sa o traiesc, tu ai putea-o schimba....greseala de a fi trist...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)