marți, 29 iulie 2008

De ce te iubesc...

…pentru ca pot sa fiu eu insumi cand "sunt" cu tine
...pentru ca ma faci fericit
...pentru ca m-ai iertat de atatea ori si pentru ca ma vei ierta, probabil, si de acum inainte
...pentru ca tu si eu putem crea inca, nu este timpul trecut, clipe magice
...pentru ca gandul la tine ma umple cu un sentiment minunat
…pentru ca, desi ai avut ocazia, nu ai renuntat nicicand la mine si asta te apropie mai mult de inima mea…
…pentru ca ai fost persoana care, fiind mandra ca esti prietena mea, ai scos la iveala ce este mai bun din mine, lucruri care le uitasem si le redescopar si care, mai ales, imi plac
…pentru ca de fiecare data cand apari pe mess, pe mail, la telefon, inima mea se opreste ca apoi sa bata mai tare si mai tare, iar picioarele imi tremura
...pentru ca te visez des si mereu simpatic, ma trezesc diminetile cu zambetul pe buze, alaturi de tine, iar tu esti cauza fericirii mele
...pentru ca esti blonda, frumoasa si, privind pozele de la tine, ma pierd in ochii tai
…pentru ca, alaturi de tine, impreuna, putem amandoi sa infruntam lumea si sa o incercam sa o schimbam
...pentru ca putinele tale cuvinte despre noi, gesturile pe care le faci, imi dovedesc de multe ori cat de mult iti pasa de mine
...pentru ca m-ai dat gata
...pentru ca radem mult impreuna
...pentru ca esti blanda mereu cu mine
...pentru ca esti prinsa in aceeasi cursa ca si mine
...pentru ca esti foarte ambitioasa
...pentru ca esti ciudata
...pentru ca suntem doi mofturosi si rasfatati si pentru ca ne potrivim atat de bine, incat multa vreme te-ai intrebat “cum ar fi fost daca...”
...pentru ca esti inchisa de multe ori in tine si vreau sa caut cheia spre sufletul tau, sa te fac fericita si sa infloresti zambind
...pentru ca te ascunzi si ne ascundem de cei din jur pentru a fi impreuna
...pentru ca ador momentele cand gasesc un mesaj de la tine
...pentru ca esti inteligenta
...pentru ca ma apreciezi
...pentru ca ma calmezi in zilele de furtuna, pentru ca m-ai facut mai cuminte si ma determini sa disting binele de rau
...pentru ca avem amintiri impreuna
...pentru ca suntem departe unul de celalalt, dar asta nu te impiedica sa fii in inima mea si nici sa ma saruti fara sa ma atingi
...pentru ca nu poti fi niciodata a mea cu adevarat, pentru ca niciodata nu mi-ai apartinut
...pentru ca tresar cand aud vocea ta
...pentru ca nu ma pot lipsi de prezenta ta in viata mea
...pentru ca te pot iubi, fara sa regret nici o clipa
...pentru ca as astepta ani intregi ca sa ma iubesti si tu
...pentru ca, poate, motivele de mai sus nu sunt reprezentative...pentru ca imi place de TINE...fara amanunte si dulcegarii...ma faci sa ma simt “altfel”
...pentru ca te iubesc

luni, 28 iulie 2008

Ma gandeam...

...cum sa abordez ziua de astazi...sa fiu tot distant, ca in ultimul timp, sa imi infrang din nou sentimentele, sperand (a cata oara?) sa nu izbucnesc in dorul nebun ce ma tine aproape de tine...imi aduc aminte de Poesis..."iubind, treci prin viata ca un nor"...

"O viaţă fără dragoste este asemenea unui an fără primăvară." (Proverb suedez)

...sau sa iti spun, ma gandeam de dimineata, ca "te iubesc" imediat cum intri sa vorbesti cu mine, sperand la nesperat...sperand ca imi vei raspunde, ca am patruns din nou in inima ta sau m-ai regasit pentru ca nu ma pierdusei niciodata

...probabil ai citit cuvintele de ieri si totusi, totul a ramas la fel...

...poate exagerez, dar erai raza de soare pentru care veneam aici...

"Când o uşă a fericirii se închide, o alta se deschide; dar adeseori ne uităm atât de mult la uşa închisă, că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi."(Helen Adams Keller)

"Alergăm după fericire până departe, fie pe mare, fie pe uscat; iar fericirea e aici, aproape." (Horaţiu)

Imi e dor de tine...

duminică, 27 iulie 2008

O poveste si o noapte lunga...

...intr-adevar, o noapte prea lunga, inceputa cu tine in gand si posibilitatea intalnirii noastre in toamna...pentru ca apoi sa te visez intreaga noapte, in momente atat de dulci, incat m-am trezit plin de speranta si plin de indoieli...nu mai stiu ce sa cred, nu mai stiu cum sa imi infranez din nou dorinta de a te atrage mai aproape de sufletul meu...

...iar eram impreuna, iar ne tineam de mana, iar ne sarutam, iti vorbeam in timp ce tu stateai pe canapea si eu iti mangaiam parul...eram pierdut in ochii tai, tu te gandeai, dar imi apartineai...nu vroiam sa ma mai trezesc, iar cand am facut-o, gandul era tot la tine...de mult timp nu am mai experimentat aceasta stare...sa vreau sa vin sa iti vorbesc, sa iti marturisesc din nou ce simt, cat de mult as vrea sa ma iubesti la fel...

Povestea: Un medic spunea odată: "Practic medicina de 30 de ani şi am prescris multe la viaţa mea. Dar cu timpul am aflat că ceea ce vindecă cel mai bine problemele oamenilor este medicamentul numit iubire." "Şi dacă nu funcţionează?", a fost întrebat de cineva. "Dublează doza", a răspuns el.

...mai sunt multe de spus...mi se pare ca ziua de azi (sau noaptea trecuta) m-a pus in fata unei alternative: sa iti cer sa continuam discutia de ieri si sa mi te apropii din nou, dar de fapt apropierea o hotarasti doar tu, fara sa am vreun cuvant de spus...sau sa plec din nou, pentru ca imi dau seama ca te iubesc prea mult, imi doresc sa imi fii mai aproape, macar ca in visul meu, mi-as dori sa te aud ca "ma iubesti mai mult decat se cuvine", ca si tu ai momente cand doresti ca sa iti fiu aproape, sprijin momentelor de tristete si martor al celor de fericire...

...imi dau seama ca sufletul meu e iar in cumpana si mi-as dori sa ma refugiez in bratele tale...ma vei primi?





sâmbătă, 26 iulie 2008

Nu...

...mai pot spune nimic...imi e prea dor de tine si de iubirea ta...




vineri, 25 iulie 2008

In apus de soare...

...ma gandesc la tine si la cat de bine se potrivesc gandurile noastre...candva ne imaginam povesti despre noi doi, visam unul la intalnirea dintre noi si la cat de mult ne-am fi apropiat...eu iti povesteam, tu zambeai, eu continuam si nu ma opreai, doar zambeai din nou...

...acum ne-am indepartat, pastram prietenia, dar si aparentele, ne temem sa discutam, simt asta in fiecare gest al meu, cateodata si in ale tale...

...azi, pe cand am plecat cateva clipe pentru a-mi fierbe cafeaua...ma gandeam: sa o intreb ce mai simte, daca i-a fost vreo clipa in ultima luna dor de mine...aceleasi ganduri ma opreau pentru a nu strica inca o data frumoasele momente de prietenie...sau poate iti doresti sa te intreb eu, sa pornesc inca o discutie?...probabil nu...

...nu ramane decat sa iti daruiesc cateva sarutari si cateva apusuri de soare...







joi, 24 iulie 2008

Conteaza...

...ca si acest mesaj iti e dedicat?

...si ca mi-a fost si inca imi e dor de tine?











miercuri, 23 iulie 2008

Fericirea...

Fiecare om este prins în mrejele propriei sale imagini despre viată, despre ceea ce are de realizat atâta timp cât trăieste, despre ceea ce vrea să devină.

De aceea, lucruri care pentru unii sunt importante, pentru altii sunt nesemnificative, si invers.

Vietile oamenilor diferă între ele pentru că viziunile asupra vietii diferă de la om la om, si doar pe alocuri si într-o anumită măsură aceste perceptii se intersectează.

Este păgubos să ai pretentia ca altii să trăiască după ideile tale sau să ti le respecte pe deplin.

Fiecare trăieste după conceptiile sale si cel mult le tolerează pe ale altora, asta dacă nu simte nevoia să le combată.

Legile sunt făcute ca să creeze un minim reper general de echitate si dreptate socială, foarte util mai ales celor care caută să conducă societatea, după mintea lor, dar ele nu pot limita libertatea omului de a-si trăi viata asa cum simte.

Practic, legile vietii trebuie să le descoperi singur si să le respecti, după ce ai devenit constient de ele.

Să nu ucizi, să nu furi, să nu minti, să nu judeci... sunt legi biblice care alcătuiesc un minim cod etic, pentru un echilibru psihic suficient de bun ca să îti poti continua evolutia.

Dar dacă vrei să găsesti cheia vietii tale, trebuie să cauti mai adânc, să mergi spre perfectiune, pe calea desăvârsirii de sine.

Perfectiunea este un lucru greu de dobândit, dar toată lumea are acces la căutarea ei.

Toti vrem cea mai perfectă solutie, cea mai perfectă relatie, cea mai perfectă expresie a muncii noastre.

Fericirea pe care o dorim este o consecintă implicită a acestei perfectiuni manifestate de noi însine, dacă o atingem.

Sunt si oameni care asteaptă să le pice fericirea în brate, fără niciun efort de a se perfectiona sau de a-si optimiza viata, gândirea, trăirea.

Idealistii nu sunt cei care au idealuri neverosimile pentru altii, ci aceia care au idealuri pentru care nu miscă un deget.

(Adrian Mîndrută-Tănăsescu, in Raspandacul)

marți, 22 iulie 2008

Melodia de la tine...

Iar ganduri...

...am evitat pana acum si probabil o vei face si tu, si eu, cel putin pana ajung din nou la serviciu, explicatiile sau gandurile cu care am venit din plecarea mea de cateva zile...

...nu o sa incerc nici acum sa le enumar...mi-a fost dor de tine in multe clipe...imi doream in unele momente sa am un reportofon sau sa pot scrie si sa iti descriu sentimentele...simteam ca esti prea departe, iar faptul ca nu mai vorbisei cu mine, ma facea si mai mahnit...

...ca am cautat zilnic in fetele blonde din jurul meu stralucirea chipului tau si zambetele pe care mi le-ai daruit sau trimis de atatea ori...

...ca ajuns acasa, speram sa fi gasit un mesaj...nu stiu...multe ganduri pe care mi-as fi dorit sa ti le spun la timpul lor...

...si ca te iubesc, dar incerc sa respect hotararea pe care ai luat-o...si ca voi fi alaturi de tine ca si pana acum...

Pasul absent...
- de Octavian Paler -

"Doar un pas ne desparte.
Nu ştiu dacă pasul absent
e al meu
sau al tău.
Tu stai pe un mal al lui
eu pe altul
şi între noi curge noaptea.
Ca să ajungem atît de aproape
ca să rămînem atît de departe
doar un pas ne desparte
şi între noi curge noaptea continuu
prin pasul absent."

duminică, 20 iulie 2008

Versurile dorintei...



A lover knows only humility, he has no choice.
He steals into your alley at night, he has no choice.
He longs to kiss every lock of your hair, don't fret,
he has no choice.
In his frenzied love for you, he longs to break the chains of his imprisonment,
he has no choice.

A lover asked his beloved:
- Do you love yourself more than you love me?
Beloved replied: I have died to myself and I live for you.
I've disappeared from myself and my attributes,
I am present only for you.
I've forgotten all my learnings,
but from knowing you I've become a scholar.
I've lost all my strength, but from your power I am able.

I love myself...I love you.
I love you...I love myself.

I am your lover, come to my side,
I will open the gate to your love.
Come settle with me, let us be neighbours to the stars.
You have been hiding so long, endlessly drifting in the sea of my love.
Even so, you have always been connected to me.
Concealed, revealed, in the unknown, in the un-manifest.
I am life itself.

You have been a prisoner of a little pond,
I am the ocean and its turbulent flood.
Come merge with me,
leave this world of ignorance.
Be with me, I will open the gate to your love.

I desire you more than food or drink
My body my senses my mind hunger for your taste
I can sense your presence in my heart
although you belong to all the world
I wait with silent passïon for one gesture one glance
from you.

sâmbătă, 19 iulie 2008

Eminescu

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşază bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci,
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

Ma gandesc din nou la tine...







joi, 17 iulie 2008

Fericirea este in prezent

Fericirea este in prezent
(nu stiu cine a scris acest text, l-am primit, mi-a placut si il transmit si aici)


Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori, vom avea un copil, apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si vom fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza. Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori, cand vom avea o masina noua, cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca nu acum, atunci cand? Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si pretuieste-l si mai mult, pentru ca te bucuri de el impreuna cu cineva
apropiat, cineva suficient de special ca sa-ti petreci timpul cu el/ea ... si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni.
Asa ca INCETEAZA sa mai astepti...
- pana masina ori casa este platita
- pana iti iei o masina sau o casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana iti termini studiile
- pana slabesti 10 kg
- pana te ingrasi cu 10 kg
- pana te casatoresti
- pana ai copii
- pana te pensionezi
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna
- pana la toamna
- pana mori.
Nu exista un moment mai bun decat cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este o calatorie, nu o destinatie.
Asa ca munceste ca si cum n-ai avea nevoie de bani, iubeste ca si cum nu ai fost niciodata ranit in dragoste, danseaza ca si cum nimeni nu te-ar vedea.

Muzica de suflet...





Cuvinte frumoase

Ati vrea să măsurati timpul cel fără de măsură şi fără putintă de a fi măsurat.
Vă potriviti purtarea si chiar vă rânduiti făgasul sufletului după anotimpuri.
Iar timpul este pentru voi un râu pe malul căruia vă asezati si îl priviti cum trece.
Cu toate astea, vesnicul din voi cunoaste vesnicia vietii,
Si stie că ieri este doar amintirea lui azi, iar mâine e visul fiecărei zile,
Si tot ce-i contemplare si muzica în voi trăieste încă din clipa cea dintâi, în care stelele s-au răspândit în spatiu.
Care dintre voi nu simte că n-are margini în puterea de a iubi?
Si totusi, cine nu simte că acea iubire, desi nemărginită, e-nchisă în miezul propriei fiinte si nu se miscă de la un gând de dragoste la altul si nici de la o faptă de iubire la altă faptă de iubire?
Si nu e timpul întocmai precum dragostea - doar unul si de neclintit?
Dar dacă trebuie ca timpul să-l măsurati în anotimpuri, faceti ca fiecare anotimp să le cuprindă pe toate celelalte,
Iar azi trecutul să-l îmbrătiseze-n amintire si viitorul să-l cuprindă în sperantă.
(Kahlil Gibran)

Când omul, în integritatea lui, va atinge fericirea, timpul va înceta să mai existe, pentru că nu va mai fi nevoie de el.
(Dostoievski)

miercuri, 16 iulie 2008

O poezie

Mi-a placut, chiar daca e a unei femei pentru un barbat...ramas fara cuvinte, chiar nu mai are rost sa continui..

Sint fericita iubirea mea
Pentru ca acum ma gindesc
Ca n-ai sa suferi deloc
Crezind ca nu te iubesc.
Am trait un vis
Si un vis a ramas
Cel mai trist compromis
Din care acum m-am retras.
Te las iubire
Critica-ma: sint rea
Insensibila, egoista
Nu-mi pasa de nimic…
Dar uita-ma
Si gaseste-ti iubirea…
fericirea mea trista.

marți, 15 iulie 2008

M-am intors...

...daca tii la mine si daca mai citesti acest loc, astept mesajul tau....

...daca nu, atunci renunt...

marți, 8 iulie 2008

Plec azi...

...trist...

...si daca te-am suparat cu ceva de te-ai indepartat, sper ca vreodata sa ma ierti...

Sa fii fericita!



luni, 7 iulie 2008

Nu stiu...

...de ce nu mai vorbesti cu mine, ce s-a intamplat de nu imi mai dai nici un semn de atatea zile...ciudate zile, poate asta e hotararea ta, desi ma mir...
...prea multe nu pot sa spun...sunt un pic dezamagit, dar probabil, din nou, nu isi au rostul gandurile mele...
Viata ne-a putut despărti, dar amintirea timpului când ne-am cunoscut va stărui. (Dostoievski)

duminică, 6 iulie 2008

Lost...



Not Me, Not I

Imi e dor...

...de tine, dar nu mai conteaza acum...

amintirea ta ...ma răscoleşte într-una...nu înţeleg de ce/eşti în mintea mea...





Cineva te crede, cineva te iarta, cineva te accepta asa. Cineva te vede cine esti si cine ai vrea....Cineva iubeste...




Si Garry Moore...prea romantic pentru o seara de duminica...





sâmbătă, 5 iulie 2008

vineri, 4 iulie 2008

O declaratie intr-o imagine


Prin padurea sufletului meu...


Ganduri disparate...

...ma gandesc de dimineata ce as putea sa scriu azi, daca mi-as dori sa ii mai spun ceva....

...ma gandesc deseori ca mi-ar placea ca acest loc sa nu mai existe, il pot sterge oricand, insa de fiecare data imi dau seama ca as rupe o parte din sufletul meu...iubesc inca un lucru: acest blog a devenit locul destainuirilor mele, al melodiilor care imi plac, al imaginilor de dragoste, al sentimentelor si al tacerilor...nu as putea renunta decat in cazul unei dezamagiri mari...

...imi dau seama ca viata mea e compusa din mici si mari iubiri, mici si mari dezamagiri, unele enervari zilnice...o viata compusa doar din sentimente...si ma bucur ca sunt asa, sunt fericit in multe momente, suparat in altele, nervos...ce imi veni sa imi dezvalui din nou sentimentele?

...am momente cand imi doresc din nou sa o cert, sa o fac sa mai imi scrie ca inainte, momentele de fata sunt prea tacute...insa imi dau seama ca asta isi doreste si poate are dreptate...

mici lucruri (sau mari?) pe care le iubesc...iubesc blogul asta, iubesc zambetul Ei, iubesc gandurile ei tacute, iubesc cafeaua din fata, iubesc linistea, iubesc fericirea din glasul ei de ieri...

...intr-adevar, am scris disparat....sentimente invalmasite si care se ingramadesc unele peste altele in inima mea...si mai sunt, dar ma opresc...

...cred ca imi va fi din nou dor de Ea...si nu pot sa o iubesc mai putin...of

Love is...





joi, 3 iulie 2008

Poezie

...despre dor...

Mi-e dor de tine
de Constantinescu Mirela


Mi-e dor de paianjenul cu dinţi de cristal,
Cu nasul acela prelung şi cu plete,
Mi-e dor de necuprinsul ce-l ascunde
În inima caldă pe care noi nu o ştim,
De ochiul al trei-lea al său,
De sete, de sete.
Mi-e dor de setea aceea ce pustieşte
cetăţi şi oraşe în zbor,
De globul ce-aşteaptă să fie umplut,
De cerul ce-şi doreşte o stea început în noaptea ce vine.
Mi-e dor va să zică de tine;
O inimă frântă ce vrei să primeşti iubire,
Dar fugi.

Nichita...

...gandindu-ma la tine...

Dezâmblânzirea
- de Nichita Stanescu -


"De mult negru mă albisem,
De mult soare mă-nnoptasem,
De mult viu mă mult murisem,
Din visare mă aflasem,
Vino tu cu tine toată
Ca să-ntruchipăm o roată
Vino tu fără de tine
Ca să fiu cu mine, mine,
O răsai, răsai, răsai
Pe infernul meu, un rai,
O rămâi, rămâi, rămâi,
Palma bate-mi-o în cui
Pe crucea de carne
Când lumea adoarme."

Ganduri de dimineata...

...m-am obisnuit de cateva luni ca atunci cand vad un film, care infatiseaza dragostea sub multiplele ei ipostaze, sa ii zaresc chipul printre imagini, sa observ similitudinile cu mine, cu Ea, cu noi...

...asa a fost si aseara si mi-a ramas in minte o singura intrebare: "...oare te fac atat de fericita cum ma faci tu pe mine?"...as vrea sa ii adresez aceasta intrebare si Ei, desi stiu din nou ca nu va raspunde sau poate ar dori sa nuantez intrebarea...ce inseamna fericirea, cum poti sa i-o aduci cuiva care se afla atat de departe, cum poate fi reciproca, sub ce aspect e ea semnalata si cand, de ce, unde....atatea intrebari cuprinse intr-una care se vrea si se poate gandi simpla...

...cu cat gandesti mai mult o intrebare, cu atat complexitatea ei se mareste...eu incerc sa o gandesc simplu, fiindca atata vreau sa ma pricep...fericirea e mentala si tine prea putin de partea materiala a lucrurilor...si stiu ca sunt multe momente in care m-am simtit fericit din cauza ei...

...mi se reproseaza sau mi se atrage atentia in ultimul timp din ce in ce mai des ca nu mai zambesc, ca merg incruntat pe strada, ca sunt "altfel"...am devenit dependent oare de fericirea transmisa de Ea?...poate...

...si mai aveam niste ganduri...ca dragostea neimpartasita tine mai mult decat cea implinita...ca scanteia ramane, ca inima mea palpita cand ea intra pe net, ca astept, in zadar insa, sa imi spuna un cuvant dulce...asa a devenit acest loc unul al pastrarii gandurilor mele de dragoste neimpartasita...

...mi se pare ca zilele mele au devenit triste...mi-ar placea sa stiu de ce...din pacate, exista prea putine raspunsuri...sau niciunul

miercuri, 2 iulie 2008

Simt ca te-ai indepartat...






I:
Nu vreau sa-nteleg nimic din ce-mi spui
Iar orele trec, este noapte acum.
II:
Nu ma ascund, ma stii prea bine
Nu, nu vreau sa fug
Mi-ar fi mult prea prea greu fara tine.
Refren:
De ce nu mai e la fel cum era ?
De ce m-am lasat atins de mana ta ?
De ce norii grei nu vor sa plece ?
De ce in sufletul meu e gol si rece ?
III:
Te-ai schimbat, nu recunosti
Eu am aflat cum sa te pastrez sa ma cunostï.
Refren:..

De unde vine?






De unde vine fiorul care ma cuprinde
De unde vine emotia de'a te privi
De unde vine dorinta de a fi cu tine
De unde vine durerea dulce'a inimii

De unde vine
De unde doare
De unde vine
Nu stiu...
Tu stii?

De unde oare toti fluturii ce dau sa zboare
De unde oare placerea transformata in chin
De unde vine dorinta de a fi cu tine
De unde vine durerea dulce'a inimii

De unde vine
De unde doare
De unde vine
Nu stiu...
Tu stiï?

Am sa astept...


O noua zi...

...sunt dezamagit deseori de monotonia la care au ajuns unele momente din viata mea...nu imi plac momentele care seamana, fiecare zi pare la fel, de aceea poate ma refugiez in intalniri cu prietenii, plimbari, carti, filme, pentru a nu fi plictiseala...chiar in iubirea pentru Ea, care a insemnat multa incredere si ambitie, o schimbare in bine...a insemnat prea mult...

...insa nu pot inlatura momentele in care sunt dezamagit, cele in care imi doresc o schimbare profunda...de exemplu, azi...imi doream sa evadez, sa nu mai suport trezirea prea devreme, plansul copilului, aceleasi sandvisuri facute zilnic, aceeasi cafea searbada, acelasi mers pana la serviciu, unde ma asteapta un sef care doreste prea mult de la unii si nimic de la altii...

...oare se poate schimba ceva din viata daca ai luat-o pe o panta linistita si dreapta? e clar ca viata poate fi senina si chiar de succes daca suporti monotonia...e clar ca voi deveni o persoana importanta dar trebuie sa imi schimb incet-incet perceptia zilnica...sa suport toanele celor din jur si in primul rand sa ma suport mai bine in pielea mea...

...incerc sa nu mai implic sentimentele fata de Ea...relatia trebuie sa ramana asa, chiar daca ieri am urat unele momente de distanta aparenta...meritam amandoi ce e mai bun...sa fie asta monotonia la care mi-am supus viata? posibil...sa ne mentinem monotonia si linistea...ce rost are sa ne zbuciumam?

...ieri incepuse sa imi bata din nou inima cand am reinceput sa vorbim...cum poti evita atingerea sufletului de cuvintele dulci sau nu a persoanei iubite?
...deci ar trebui dupa 11 zile ca de astazi sa o iubesc mai putin? sau macar sa incerc?intrebari...













marți, 1 iulie 2008

...

...imi fusese dor de tine...

................................
..............................
...........................
................

Noi inceputuri...

Axiomatic, diminetile sunt noi începuturi. O nouă zi, o nouă sansă, o lume nouă, o nouă poftă de viată si forte proaspete. Exact ca începuturile de vieti.Animat de curiozitate, spiritul tinde să răscolească aceste labirinturi necunoscute, să-i cunoască traseele, sa-i învete scurtăturile, să-i descopere ascunzisurile, să capete o imagine de ansamblu cu care să trăiască chiar si în vis. Aceste sentimente sunt necesare desfăsurării vietii, fiindcă ele ne dau fortă, ne împing spre noutate - singurele momente în care actionăm fără frică, fără prejudecăti si resentimente. Acceptăm provocări pe care altădată le-am fi evitat chiar si cu gândul.

Dorim aceste începuturi în viata noastră ca dintr-o necesitate brută, fiintăm o dată cu ele, căci aduc noutatea în interiorul nostru, alimentează o parte din noi care era latentă, iar acum se revelează, începe să trăiască si ne întregeste. Tot ce există a fost creat având la bază acest principiu de "nou". Treptele literaturii, arhitecturii, muzicii, stiintei, ale creatiei de orice fel, chiar si ale credintei, s-au adăugat din dorinta omului de a atinge noi orizonturi, de a explora noi înăltimi sau adâncimi.

Însă lucrul de care nu ne dăm întotdeauna seama este că fiecare început precede un sfârsit, fără ca acest lucru să însemne degradarea, dezintegrarea sau desfiintarea trecutului, a experientei acumulate. La rândul său, fiecare sfârsit reprezintă un nou început, si a porni într-o viată nouă, a începe un nou drum, o nouă zi, înseamnă mai degrabă a redescoperi lumina pură a fiecărei dimineti si a o purta, ca pe o tortă, în drumul spre asfintitul vietii.

(Ludmila Ursu, in Raspandacul)

In timp inveti...

IN TIMP INVETI
(Jorge Luis Borges)


Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi
intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...

A unsprezecea zi fara tine sau nu?

...nu stiu ce va fi azi...sunt atat de relaxat pentru realizarile din jumatatea de an care tocmai a trecut, incat nu mai imi pasa de nimic...am doar o stare de nervozitate (reiese clar din tremuratul picioarelor), incat sunt clipe in dimineata asta cand imi doresc sa nu revina ingerasul meu azi...
...nu stiu ce se intampla in gandurile mele...oare m-am obisnuit sa ii marturisesc dragostea in fiecare zi fara a astepta nimic in schimb? oare cand va reveni, voi astepta de la ea ganduri de dor sau de dragoste si voi fi din nou pierdut si trist?
...stiu doar ca in fiecare zi cand ii scriam, ma asteptam sa simta cuvintele mele, sa patrunda tainele de neinteles ale sufletului meu si sa gandeasca la fel...si ma simteam bine, cu ea aproape si totusi departe...acum se va schimba din nou ceva...
...trebuie sa imi stapanesc iubirea, sa nu i-o mai marturisesc, desi nu pot sa nu o mai iubesc si azi...




Postcards and letters
And pictures made to last forever
To be boxed up and tossed away
Knickknacks and souvenirs
In an afternoon, they're out of here
They'll disappear without a trace
But what they mean to me
Can never be replaced

I can't unthink about you
I can't unfeel your touch
I can't unhear all the words
Unsay all the things
That used to mean so much
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
I'm finding out it's impossible to do
Oh, it's no use
I can't unlove you

Intestates and old songs
Like time they go on and on
I guess I could learn to do the same
I could wake up without you
These two arms not around you
Tell myself it's meant to be this way
No matter how I try somethings I can't change

I can't unthink about you
I can't unfeel your touch
I can't unhear all the words
Unsay all the things
That used to mean so much
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
I'm finding out it's impossible to do
Oh, oh
Oh, it's no use
I can't unlove you

I wish I could unremember
Everything my heart's been through
And finding out it's impossible to do
Oh, oh, it's no use
I can't unlove you