...imi fusese dor de tine...
................................
..............................
...........................
................
marți, 1 iulie 2008
Noi inceputuri...
Axiomatic, diminetile sunt noi începuturi. O nouă zi, o nouă sansă, o lume nouă, o nouă poftă de viată si forte proaspete. Exact ca începuturile de vieti.Animat de curiozitate, spiritul tinde să răscolească aceste labirinturi necunoscute, să-i cunoască traseele, sa-i învete scurtăturile, să-i descopere ascunzisurile, să capete o imagine de ansamblu cu care să trăiască chiar si în vis. Aceste sentimente sunt necesare desfăsurării vietii, fiindcă ele ne dau fortă, ne împing spre noutate - singurele momente în care actionăm fără frică, fără prejudecăti si resentimente. Acceptăm provocări pe care altădată le-am fi evitat chiar si cu gândul.
Dorim aceste începuturi în viata noastră ca dintr-o necesitate brută, fiintăm o dată cu ele, căci aduc noutatea în interiorul nostru, alimentează o parte din noi care era latentă, iar acum se revelează, începe să trăiască si ne întregeste. Tot ce există a fost creat având la bază acest principiu de "nou". Treptele literaturii, arhitecturii, muzicii, stiintei, ale creatiei de orice fel, chiar si ale credintei, s-au adăugat din dorinta omului de a atinge noi orizonturi, de a explora noi înăltimi sau adâncimi.
Însă lucrul de care nu ne dăm întotdeauna seama este că fiecare început precede un sfârsit, fără ca acest lucru să însemne degradarea, dezintegrarea sau desfiintarea trecutului, a experientei acumulate. La rândul său, fiecare sfârsit reprezintă un nou început, si a porni într-o viată nouă, a începe un nou drum, o nouă zi, înseamnă mai degrabă a redescoperi lumina pură a fiecărei dimineti si a o purta, ca pe o tortă, în drumul spre asfintitul vietii.
(Ludmila Ursu, in Raspandacul)
Dorim aceste începuturi în viata noastră ca dintr-o necesitate brută, fiintăm o dată cu ele, căci aduc noutatea în interiorul nostru, alimentează o parte din noi care era latentă, iar acum se revelează, începe să trăiască si ne întregeste. Tot ce există a fost creat având la bază acest principiu de "nou". Treptele literaturii, arhitecturii, muzicii, stiintei, ale creatiei de orice fel, chiar si ale credintei, s-au adăugat din dorinta omului de a atinge noi orizonturi, de a explora noi înăltimi sau adâncimi.
Însă lucrul de care nu ne dăm întotdeauna seama este că fiecare început precede un sfârsit, fără ca acest lucru să însemne degradarea, dezintegrarea sau desfiintarea trecutului, a experientei acumulate. La rândul său, fiecare sfârsit reprezintă un nou început, si a porni într-o viată nouă, a începe un nou drum, o nouă zi, înseamnă mai degrabă a redescoperi lumina pură a fiecărei dimineti si a o purta, ca pe o tortă, în drumul spre asfintitul vietii.
(Ludmila Ursu, in Raspandacul)
In timp inveti...
IN TIMP INVETI
(Jorge Luis Borges)
Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi
intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...
(Jorge Luis Borges)
Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete...
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ' maine '
este prea nesigur pentru a face planuri ...
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la
jumatatea drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata ...
si cu fiecare zi invata.
Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar
pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi
intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.
Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt...
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.
Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul...
A unsprezecea zi fara tine sau nu?
...nu stiu ce va fi azi...sunt atat de relaxat pentru realizarile din jumatatea de an care tocmai a trecut, incat nu mai imi pasa de nimic...am doar o stare de nervozitate (reiese clar din tremuratul picioarelor), incat sunt clipe in dimineata asta cand imi doresc sa nu revina ingerasul meu azi...
...nu stiu ce se intampla in gandurile mele...oare m-am obisnuit sa ii marturisesc dragostea in fiecare zi fara a astepta nimic in schimb? oare cand va reveni, voi astepta de la ea ganduri de dor sau de dragoste si voi fi din nou pierdut si trist?
...stiu doar ca in fiecare zi cand ii scriam, ma asteptam sa simta cuvintele mele, sa patrunda tainele de neinteles ale sufletului meu si sa gandeasca la fel...si ma simteam bine, cu ea aproape si totusi departe...acum se va schimba din nou ceva...
...trebuie sa imi stapanesc iubirea, sa nu i-o mai marturisesc, desi nu pot sa nu o mai iubesc si azi...
Postcards and letters
And pictures made to last forever
To be boxed up and tossed away
Knickknacks and souvenirs
In an afternoon, they're out of here
They'll disappear without a trace
But what they mean to me
Can never be replaced
I can't unthink about you
I can't unfeel your touch
I can't unhear all the words
Unsay all the things
That used to mean so much
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
I'm finding out it's impossible to do
Oh, it's no use
I can't unlove you
Intestates and old songs
Like time they go on and on
I guess I could learn to do the same
I could wake up without you
These two arms not around you
Tell myself it's meant to be this way
No matter how I try somethings I can't change
I can't unthink about you
I can't unfeel your touch
I can't unhear all the words
Unsay all the things
That used to mean so much
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
I'm finding out it's impossible to do
Oh, oh
Oh, it's no use
I can't unlove you
I wish I could unremember
Everything my heart's been through
And finding out it's impossible to do
Oh, oh, it's no use
I can't unlove you
Abonați-vă la:
Postări (Atom)