..sa imi exprim un pic gandurile in dimineata asta, desi cred ca ai inteles ce a fost cu mine zilele astea. Cum nu pot gandi liniar, sau nimeni nu poate, incerc sa iti spun cate ceva.
Poezia de ieri s-a potrivit cel mai bine cu ceea ce am simtit sau cu ceea ce simti si tu. Ai ales de ceva vreme calea ratiunii si a echilibrului, in vreme ce eu inca ma zbat in nebunia dragostei, a trairii clipei, a nepasarii (oare?), a iubirii. Nu am cum sa te intorc din drumul tau, desi mi-am dorit-o mereu.
Nici nu vreau sa te supar sau sa te ranesc din nou, de aceea am simtit ca trebuie sa plec cateva zile. Luni sau marti, daca vorbeam, probabil iti ceream iar imposibilul si ne certam ca de fiecare data.
Stim ca relatia noastra de "prietenie" e un pic mai mult sau prea mult, dar probabil ca niciodata nu va fi decat asa. Iubirea ta tacuta, iubirea mea exuberanta, iubirea noastra ascunsa. O prietenie care trece pragurile ei si ramane la marginea unei iubiri pe care ambii ne-am dori-o daca nu am fi in realitatea unei vieti complicate.
Mi-a fost foarte dor de tine, nu mai rezistam stresului de a nu-ti vorbi, insa eram ca de obicei orgolios si te asteptam. Asteptam sa te gandesti la mine, sa iti fie si tie la randul tau dor, sa ma iubesti intr-un fel sau altul.
Si m-am bucurat foarte ca ai dat un semn si m-ai ajutat sa trec peste clipele grele de ieri.
Te iubesc.
