...ca dormi, de data aceasta...
Nu m-am suparat pentru cuvintele din aceasta seara, dimpotriva...
M-am obisnuit sa imi spui cuvinte dulci, dar sa nu imi marturisesti iubirea (poate inexistenta?) care mi-o porti...stiu ca tii la mine, sunt cuvinte care chiar mi le-ai spus, stiu ca sunt sentimente pe care le definesti, unele pe care nu le intelegi nici tu, multe pe care le ai aproape, dar pe care le tii atat de departe de mine...
Mai stiu ca ai dreptate...cum m-as descurca eu cu sentimentele tale? cum le-as alina, cum le-as ascunde in sufletul meu, cum le-as raspunde? si, mai ales, daca ti-as cere mai mult?
In momentul acesta, imi doresc doar sa ma iubesti in felul tau, dar as vrea sa te aud cum, de ce, cat...atatea intrebari...m-as multumi doar cu atat...te poti baza si ma pot chiar eu baza ca vreau doar atat?...o relatie frumoasa de iubire la distanta, cu intalniri foarte rare, cu marturisiri, cu soapte, cu pupiceii nostri dulci, cu inimioare, cu zambete, cu fericire...pot doar sa iti garantez ca acum vreau doar atat...
Iubirea ta, atat cat exista, nemarturisita...sau, din nou afirm, poate inexistenta (fiind doar o iluzie a mea) seamana cu o cetate ascunsa in pamant, nedescoperita...nu stiu daca iti marturisesti cuiva gandurile despre "noi", despre mine...daca nu, sa stii ca ai merita asta...poate te va convinge ca ceea ce crezi tu e corect sau te va indemna sa vii in bratele mele...
...pana la urma, nu conteaza cat de mult iubesti, daca nu ai curajul sa iti asumi cuvintele si nu ii spui persoanei iubite ce simti....iubirea nemarturisita nu e iubire, e doar tacere...iar pentru celalalt, tristete...
pe mine, ma doare uneori ca nu stiu ce simti, ca tu imi dezvalui sufletul doar partial si, mai ales, simt ca nu sunt destul de bun pentru a-ti cuceri sufletul si a-ti merita iubirea...
(doar ganduri, Ingeras)...
