Inainte sa apara acest blog, dar si dupa aceea, am discutam mult prin intermediul mesajelor trimise pe e-mail sau pe yahoo Messenger...iti mai aduci aminte?
Si uite asa vreau ca sa imi aduc si eu aminte, sa iti aduci si tu...cum? prin unele mesaje pe care le-am pastrat....
Tu ma intreabai:
"i-auzi si cam cum gandesc eu? m-ai facut curioasa....."
Iar eu raspund pe 18 februarie 2008:
"Uite cum gandesti tu: ca "gresim" atunci cand ne gandim la mai mult in privinta "noastra"...sau poate doar eu gandesc...Ca tu stii ce vrei (si nu la fel ca mine) si ca iti oprimi orice gand nelalocul lui.
In vreme ce eu gandesc asa: imi place ca uneori fortam limitele (de ce mereu gandesc numai la plural, de fapt, eu fortez lucrurile)....faptul ca noi am putea fi vreodata impreuna este o realitate iluzorie, aproape imposibila.
Numai ca imi place gandul asta. Pentru ca rar am gasit o fata ca tine, care sa ma inteleaga asa bine. Departarea si situatia noastra stiu ca transforma gandul in iluzie. Dar totusi iubesc acest gand. Iar faptul ca imi gasesc sprijinul in orice vis (neimplinibil, dar superb) ma face sa ma simt fericit. Si mi-ai spus ca suntem si compatibili...
Sper ca intelegi ceva si sper ca nu te-am suparat mai mult decat pana acum.
Stiu ca stiai toate astea despre mine. Iar faptul ca imi dai cateodata "apa la moara" (dar in cantitati mici si mai mereu insesizabile) si faptul ca schimbi subiectul cand trebuie (si ce ma enerveaza asta!) ma face sa te respect si mai mult.
Am fost eu in mesajul asta...sper sa ma ierti sau sa imi accepti cuvintele...o seara placuta!
Semneaza: un prieten care intrece limitele, facandu-i-se dor..."
Data viitoare, continuarea....
Semnez: acelasi eu....
luni, 27 aprilie 2009
De imi vei chema
De îmi vei chema paşii,
voi face cărări
pământului,
aducându-ţi un strop
din lumina ochilor.
De îmi vei chema braţele,
le voi face aripi,
să pot spinteca
văzduhul
până la soare,
aducându-ţi un bulgare de foc.
De îmi vei chema trupul,
îl voi primeni
cu polenul florilor,
ca pieptul meu
să îţi stea reazem capului.
De îmi vei chema dragostea,
atunci
va trebui să le chem
pe toate înapoi,
ca eu să mă pot dărui
întreg
trupului tău.
(de Radun Gabor)
voi face cărări
pământului,
aducându-ţi un strop
din lumina ochilor.
De îmi vei chema braţele,
le voi face aripi,
să pot spinteca
văzduhul
până la soare,
aducându-ţi un bulgare de foc.
De îmi vei chema trupul,
îl voi primeni
cu polenul florilor,
ca pieptul meu
să îţi stea reazem capului.
De îmi vei chema dragostea,
atunci
va trebui să le chem
pe toate înapoi,
ca eu să mă pot dărui
întreg
trupului tău.
(de Radun Gabor)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)