Acum mai bine de un an, iti trimiteam randurile de mai jos ca prima dovada ca ma apropiasem nepermis de tine...si tu de mine...
Si aveam nevoie sa iti transmit cumva starea mea si a noastra si m-am inspirat din Kirkegaard..
Acum, dupa mai bine de un an, pot spune ca exista certitudinea ca tu m-ai transformat in ceea ce sunt acum: un barbat mai bun, mai matur, mai perfectionist decat eram, cu mai multe dorinte, dar si certitudini...si m-ai determinat sa vreau mai mult de la mine, macar pentru a fi privit altfel in ochii tai...Multumesc...
Si poate gandurile de atunci ilustreaza destul de corect si realitatea zilelor astea...ce zici?
"Blondutza mea,
îmi spui cã nu ti-ai închipuit cã sînt astfel; nici eu nu mi-am putut închipui cã mã voi schimba astfel. Nu cumva tu te-ai schimbat? Cãci ar fi foarte posibil sã nu fiu eu cel care s-a schimbat, ci ochii cu care mã privesti. Sau poate eu sînt acela? As putea privi totul Ia lumina rece si calmã a ratiunii, mîndru si impasibil; nimic nu m-ar speria, nimic nu m-ar surprinde, nici dacã o fantomã ar bate la poarta mea. As lua calm luminarea si m-as duce sã deschid. Dar iatã, n-a trebuit sã deschid fantomelor, aceste fiinte palide si fãrã vlagã, ci tie ti-am deschis, i-am deschis vietii, tineretii, sãnãtãtii si frumusetii care mi-au iesit în întîmpinare. Mina îmi tremurã, nu pot tine luminarea fãrã s-o misc, mã trag îndãrãt cînd apari, fixîndu-mi în acelasi timp ochii asupra ta si încereînd zadarnic sã nu misc luminarea. Dar de ce aceastã schimbare? Cum s-a întîmplat? în ce constã ea ? Nu stiu si nu cunosc alt verb mai bogat decît cel pe care-l folosesc atunci cînd în mod infinit de tainic si misterios spun despre mine: am fost transformat.
Al tãu prieten".
