sâmbătă, 21 martie 2009

John Updike

„Când e corect pentru un bărbat să-şi părăsească femeia? Când suma vieţii lui negate depăşeşte pierderea calculată a copiilor săi, a bunicilor, dacă au supravieţuit, a câinelui, a fidelităţii casnice de câine, cunoscut sub numele de Fido, rezidual în el însuşi.”

„Te voi trata ca pe o doamnă, domnişoară Prynne. Sexul e opţional, jur; doar vino şi stai, povesteşte-mi despre munca ta, despre dificultăţi, viaţa ta, planuri, flora locală, impresiile tale despre mine şi rolul religiei organizate în mileniul următor – dacă se leagă ceva între noi, mergem până la capăt; dacă nu, ne vom fi relaxat preţ de o oră, fiind drăguţi unul cu celălalt. Fără fiţe, serios. Simt că avem potenţial, că există ceva între noi şi ar fi păcat să nu-i dăm curs.
Te iubesc pentru că (a) exişti (b) conduci magistral acest refugiu (c) nu te plângi niciodată (d) pari a fi singură (e) citeşti ce scriu.
Mă iubeşti pentru că (a) exist (b) am nevoie de tine.”
(John Updike-O luna de duminici)