Despre dragoste

"Conform tradiţiei, dragostea este un indefinibil compus din suflet şi trup; între ele, precum un evantai, se desfăşoară o serie întreagă de sentimente şi emoţii care merg de la sexualitatea cea mai directă la veneraţie, de la tandreţe la erotism. Multe din aceste sentimente sunt negative: în dragoste întâlnim rivalitate, mânie, frică, gelozie, în sfârşit, ură. A spus-o şi Catul: ura este nedespărţită de dragoste. În orice legătură de dragoste aceste afecte şi resentimente, simpatii şi antipatii, se amestecă şi compun o licoare unică, de fiecare dată diferită şi care îşi schimbă culoarea, aroma şi savoarea după cum se schimbă timpul, împrejurările şi dispoziţia."

(Octavio Paz)

Iubire...

Azi vreau sa scriu despre iubire, in general, desi presimt ca orice cuvant voi avea curajul sa astern aici va insemna si o referire la situatia noastra.

Mi-am dat seama ca iubirea adevarata intervine in momentul cand renunti a mai spune eu si ea/el si incepi a spune Noi. Chiar daca acest noi, nu este inca individualizat, nici implinit, in sinea ta iti doresti sa fie asa...iar cand vezi semne de speranta ca si celalalt gandeste la fel, incepi sa crezi, incepi sa daruiesti dragoste. Nu astepti imediat nimic in schimb, decat fericirea de a fi alaturi de celalalt, de a fi chiar si in vis Noi.

Mereu ne intrebam sau suntem intrebati de ce il iubim pe celalalt sau de ce el ne iubeste. Si tot mereu nu gasim cuvinte pentru a exprima dragostea noastra. Pentru ca Iubirea este doar Iubire, nu se poate defini prin cuvinte, ci prin sentimente, prin cuvantul Noi, prin priviri si stari sufletesti. Incercand sa o definesti, risti intotdeauna sa pierzi din vedere asa de multe aspecte, sa arunci un cuvant aiurea, sa gresesti fata de cea pe care o iubesti...

Iubirea doar exista atunci cand doua suflete se intalnesc...iubirea suntem Noi...amandoi...si cat de frumos este sa existam asa...

Poti sa iubesti o viata , sa daruiesti iubire, dar vine o zi cand iti doresti si sa primesti. Poate fi mai dureros un sentiment decat golul de iubire din suflet? Ai simtit vreodata suferinta acuta, ce-ti strabate toata fiinta, ce ti-o provoaca dorinta de a fi iubita?

Fericirea este data de afectiunea reciproca, asa cum ne dovedim unul altuia cu fiecare zi ce trece. Uneori insa imi pare rau ca sunt atat de egoist si iti cer sa ma iubesti, sa mi-o spui, sa mi te daruiesti sufleteste...as vrea sa fiu altfel, sa nu te mai chinui cu intrebarile mele, cu dorintele mele, sa iubesc fara a-ti cere nimic...la fel cum am nevoie si de cuvintele tale..

Numai controverse, nu? Nu stiu cum ti-ai dori sa fiu...stiu ca schimbarea mea te multumeste si poate a fost modalitatea de a ma apropia si mai mult de iubirea ta....stiu ca ma iubesti din tot sufletul, chiar daca in felul tau...stiu ca te enerveaza faptul ca un barbat a ajuns asa de adanc in sufletul tau, aproape nestiut si in niciun caz sperat...stiu ca imi doresc sa te aud spunandu-mi "te iubesc", desi nu e decat un stres pentru tine...stiu ca nu vom ajunge niciodata prea departe, pentru ca te-ar durea foarte tare si nici eu nu sunt atat de crud si niciunul atat de puternic...

Insa, sa mai facem un pas, iubirea mea!