mi-as dori sa ninga,
dar zapada se murdareste
de indata ce se asterne peste strazile noastre infecte
peste umerii nostri plini de funingine, peste fetele noastre schimonosite
peste iubirile noastre astenice
peste sufletele noastre mucegaite innegrite de patimi
peste adevarurile atat de putin adevarate
care ne asigura supravietuirea
O sa vina inghetul, vom sta lipiti de calorifere
visandu-ne emigranti pe o alta planeta
Vom vorbi pana cand ne vor amorti limbile
fara sa spunem nimic
pana cand ecoul propriilor cuvinte ne va perfora auzul ca un bisturiu
In iarna asta vom sta inchisi in casa
urmarind din fereastra cum zapada se transforma in noroi
Ne vom hrani cu proza cea de toate zilele
minunandu-ne de cate gesturi mecanice ne stapanesc
trupul si mintea
de cate vietati fara nume locuiesc in noi
subminandu-ne dreptul la fericire
Din cand in cand ne vom atinge prin intuneric
ne vom lipi unul de altul ca sa nu ne fie frig
ne vom minti ca asta e tot ce putem astepta
de la o iubire reala
Vom sta aliniati ca doi soldati pe marginea patului nuptial
numarandu-ne cicatricele
dand vina pe lume, pe ceilalti, pe pacatosul de trecut
Vom asculta muzica viscolului suierand prin pereti
in asteptarea noului sezon poetic
Intermezzo:
Despre ceea ce as avea cu adevarat ceva de spus nu pot decat sa tac.
--Ilinca Bernea--
sâmbătă, 12 decembrie 2009
duminică, 15 noiembrie 2009
luni, 9 noiembrie 2009
Daca timpul ce ni se da
Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Ce-ar fi cu viața noastră,
Cum ne-am modifica?
Ce-am face dacă mâine,
nu ar mai exista?
Răsăritul dimineața,
cum l-am aprecia?
Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Am fi mai triști cu toții,
dar suntem și așa.
Am alerga spre moarte,
dar alergăm deja.
Apusul serii calde
nu l-am mai apuca.
Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Ne-am comporta aiurea
și nici n-am observa.
Ne-am dojeni cu gândul
că TOT nu ni se ia.
Dar știm cu siguranță
că totuși nu-i așa?
ni s-ar lua,
Ce-ar fi cu viața noastră,
Cum ne-am modifica?
Ce-am face dacă mâine,
nu ar mai exista?
Răsăritul dimineața,
cum l-am aprecia?
Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Am fi mai triști cu toții,
dar suntem și așa.
Am alerga spre moarte,
dar alergăm deja.
Apusul serii calde
nu l-am mai apuca.
Dacă timpul ce ni se dă
ni s-ar lua,
Ne-am comporta aiurea
și nici n-am observa.
Ne-am dojeni cu gândul
că TOT nu ni se ia.
Dar știm cu siguranță
că totuși nu-i așa?
Despre fericire
Seneca, filosoful stoic ce a trăit în primul secol după Christos, a tratat în scrierile sale în special teme etice. Una dintre acestea e fericirea. Voi prezenta câteva gânduri din scrisoarea lui Seneca adresată fratelui său, Gallio („Despre viaţa fericită”).
Toţi oamenii îşi doresc să trăiască fericiţi, dar puţini sunt cei ce ştiu ce e viaţa fericită. Mulţi greşesc drumul până la ea sau nu cunosc ce este acest lucru către care tindem. Părerea celor mulţi despre ce ar fi fericirea, cât şi felurile în care ei au căutat-o („căile cele mai bătătorite şi mai umblate”) sunt cele mai înşelătoare.
Un prim pas în căutarea fericirii este a renunţa la direcţia în care merg toţi, a nu ţine seama „de ce spune lumea, considerând drept bun ceea ce a întrunit o mai mare aprobare.” O astfel de viaţă e una ghidată după principiul imitării: „Să ne separăm de gloată şi ne vom lecui”, spune Seneca.
Hotărârea în vederea sensului vieţii fericite nu poate fi o problemă de vot. Ceea ce constituie opinia majorităţii este tocmai din acest motiv o opinie rea: „Treburile omeneşti nu sunt atât de bine rânduite încât majoritatea să prefere ce-i mai bun; o dovadă a alegerii greşite este mulţimea”.
A căuta ce este bine presupune a renunţa la ceea ce este obişnuit. Gloata este „cel mai rău interpret al adevărului.”
Teoria stoică a fericirii ţine de armonia individului cu natura. „În aceasta constă înţelepciunea: să nu te abaţi de la natură şi să te modelezi după legea şi exemplul ei”. Ei bine, dar care este legea naturii, după care trebuie să mă ghidez? Urmează o enumerare de enunţuri care surprind sensuri ale fericirii umane.
O minte sănătoasă, energică şi îndrăzneaţă „capabilă de o nobilă răbdare, adaptată împrejurărilor, plină de grijă pentru trup”. O minte care nu se lasă cuprinsă de griji, ci care urmează „pacea neîntreruptă, libertatea”. O astfel de minte nu se poate afla decât într-o stare de bucurie nemăsurată. „Binele suprem este sufletul care dispreţuieşte ce este întâmplător şi îşi găseşte bucuria în virtute”. Ultima parte a verdictului lui Seneca, virtuţile ca garant al fericirii, o înţelegem, dar în ce sens putem dispreţui ceea ce este întâmplător? Adică ceea ce nu ţine de necesitatea lucrurilor, şi deci de legea naturii. De ceea ce ţine de arbitrar. Dacă dispreţuiesc arbitrarul, cum împac atunci acest gând cu cel al libertăţii?
Să fie gândul lui Hegel că libertatea e necesitatea înţeleasă? Dincolo de această idee, Seneca afirmă că pentru a fi fericiţi, „trebuie să ne găsim calea spre libertate. Însă nu există alt mod de a ajunge la ea decât prin indiferenţa faţă de soartă: atunci se va naşte acel bine nepreţuit, pacea şi exaltarea unei minţi ancorate acum pe un teren sigur”.
duminică, 1 noiembrie 2009
Fericire si dragoste
Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori, din ambele motive. Insa, de cele mai multe ori, uitam sa ne numaram si pe noi… singura stea… singura planeta, singurul soare care conteaza !… Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc… Astfel ca realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra: Ceea ce nu vedem ne vede. Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine. Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari. Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit…
De doua ori
Pot să citesc de două ori aceeaşi carte
Sau să văd de două ori acelaşi film,
Ba chiar să râd şi-a doua oară
la un banc, cu aceeaşi poftă.
Pot să fiu rănită de două ori
de acelaşi bărbat
şi tot de două ori să-l iert.
Mi se întâmplă să zic de două ori
aceleaşi poveşti dacă îmi plac
sau uit că le-am mai spus cândva,
Să fac cunoştinţă de două ori
cu cineva care să-mi amintească apoi,
zâmbind: Dar noi ne ştim…
Sunt multe lucruri pe care pot
sau mă încăpăţânez să le fac
de două ori sau de mai multe.
Numai pe tine nu pot
să te privesc în ochi
şi-a doua oară
fără să-mi tremure genunchii.
Sau să văd de două ori acelaşi film,
Ba chiar să râd şi-a doua oară
la un banc, cu aceeaşi poftă.
Pot să fiu rănită de două ori
de acelaşi bărbat
şi tot de două ori să-l iert.
Mi se întâmplă să zic de două ori
aceleaşi poveşti dacă îmi plac
sau uit că le-am mai spus cândva,
Să fac cunoştinţă de două ori
cu cineva care să-mi amintească apoi,
zâmbind: Dar noi ne ştim…
Sunt multe lucruri pe care pot
sau mă încăpăţânez să le fac
de două ori sau de mai multe.
Numai pe tine nu pot
să te privesc în ochi
şi-a doua oară
fără să-mi tremure genunchii.
marți, 20 octombrie 2009
Cateodata...
...ma gandesc cat de mult cunosc ceea ce simti pentru mine si cat este doar dorinta mea sa simti mai mult decat ceea ce e cu adevarat?
Azi m-am gandit la tine in cateva momente distincte:
-cand mi-ai zis ca ai veni si tu la petrecerea de dupa program. Dintr-o data as fi vrut cu adevarat sa fii langa mine, sa te prezint, sa am emotii cu privire la ceea ce cred ele si ce simt eu ca esti pentru mine, la privirile pe care le-am fi schimbat peste masa. Din pacate, imposibil, cel putin acum.
-cand, in drum spre restaurant, imbracat prea frumos (in linia obisnuita, dar azi mai sobru), privirile mi s-au intersectat cu o tanara de varsta noastra, ea a zambit si a insistat cu privirea asupra mea. Nu stiu de ce m-am gandit la tine si in urmatorul fel: ca nu as vrea sa ma pierzi, ca as vrea sa iti ofer tie dragostea mea.
Ca, pentru prima data dupa mult timp, simt ca incep sa nu fiu un oarecare. Sentiment care mi-a fost intarit cateva ore mai tarziu, cand ma intorceam spre masina si acelasi lucru s-a intamplat, dar cu alta persoana.
Nu stiu exact ce vreau sa spun. Doar ca e o temere care m-a apasat in seara asta si gandurile care au zburat spre tine. Sau poate nu o temere, ci inca o sansa.
As vrea sa fii tu cea care ma iubeste in fiecare zi.
Azi m-am gandit la tine in cateva momente distincte:
-cand mi-ai zis ca ai veni si tu la petrecerea de dupa program. Dintr-o data as fi vrut cu adevarat sa fii langa mine, sa te prezint, sa am emotii cu privire la ceea ce cred ele si ce simt eu ca esti pentru mine, la privirile pe care le-am fi schimbat peste masa. Din pacate, imposibil, cel putin acum.
-cand, in drum spre restaurant, imbracat prea frumos (in linia obisnuita, dar azi mai sobru), privirile mi s-au intersectat cu o tanara de varsta noastra, ea a zambit si a insistat cu privirea asupra mea. Nu stiu de ce m-am gandit la tine si in urmatorul fel: ca nu as vrea sa ma pierzi, ca as vrea sa iti ofer tie dragostea mea.
Ca, pentru prima data dupa mult timp, simt ca incep sa nu fiu un oarecare. Sentiment care mi-a fost intarit cateva ore mai tarziu, cand ma intorceam spre masina si acelasi lucru s-a intamplat, dar cu alta persoana.
Nu stiu exact ce vreau sa spun. Doar ca e o temere care m-a apasat in seara asta si gandurile care au zburat spre tine. Sau poate nu o temere, ci inca o sansa.
As vrea sa fii tu cea care ma iubeste in fiecare zi.
luni, 19 octombrie 2009
sâmbătă, 17 octombrie 2009
Foc pe coapsa
de Adrian Paunescu
Atunci când cade noaptea pe noi ca o pedeapsă
Şi zodiile noastre se răsucesc brutal
Fac foc din vreascuri ude pe frageda ta coapsă
Şi îl arunc în lume pe şeaua unui cal.
Mi-e dor de mine însumi, cel neatins de vicii,
Înscris într-o nervură din frunza unui prun
Nu veni şi nu vidi dar niciodată vici
Şi-n care alta limbă să-ţi spun ce vreau să-ţi spun
Sunt flori pe crucea nopţii şi noi zdrobiţi sub cruce
Şi stelele ca nasturi pe-o tragică manta,
Eu nu ştiu noaptea asta ce forţe îmi aduce
Dar dacă sunt cu tine nu cred că voi cădea.
Un foc din lemne ude îţi întremez pe coapsă
Şi îl arunc în lume pe şeaua unui cal
Acum când noaptea cade pe noi ca o pedeapsă
Şi zodiile noastre se întâlnesc brutal.
Atunci când cade noaptea pe noi ca o pedeapsă
Şi zodiile noastre se răsucesc brutal
Fac foc din vreascuri ude pe frageda ta coapsă
Şi îl arunc în lume pe şeaua unui cal.
Mi-e dor de mine însumi, cel neatins de vicii,
Înscris într-o nervură din frunza unui prun
Nu veni şi nu vidi dar niciodată vici
Şi-n care alta limbă să-ţi spun ce vreau să-ţi spun
Sunt flori pe crucea nopţii şi noi zdrobiţi sub cruce
Şi stelele ca nasturi pe-o tragică manta,
Eu nu ştiu noaptea asta ce forţe îmi aduce
Dar dacă sunt cu tine nu cred că voi cădea.
Un foc din lemne ude îţi întremez pe coapsă
Şi îl arunc în lume pe şeaua unui cal
Acum când noaptea cade pe noi ca o pedeapsă
Şi zodiile noastre se întâlnesc brutal.
Curatenie
Deşi nu e primăvară, m-am apucat să fac curăţenie
Printre gânduri, printre sentimente şi, în general, prin ce am mai găsit în viaţa mea.
Am dat peste nişte frustrări şi lucruri neterminate de mult timp,
Am mai găsit nişte întrebări fără răspuns,
Câteva nemulţumiri şi nişte nevoi serioase,
Tot scormonind, au ieşit la suprafaţă
Şi nişte temeri ascunse
Şi ceva defecte de caracter.
Le-am înşirat aşa pe masă şi m-am uitat la ele.
„Asta o fi tot?” m-am întrebat. Ia să mai caut.
Uite şi nişte gânduri negative şi total neconstructive, afară cu ele.
N-am nevoie nici de pesimism sau plictiseală.
Rutina asta ce caută aici?
Trebuie înlocuită cu lucruri noi şi interesante.
Am mai găsit nişte vorbe grele şi ceva tăceri stânjenitoare,
Câteva dorinţe nesatisfăcute şi visuri neîmplinite.
Le-am luat pe toate şi le-am aruncat,
Mai puţin nevoile şi dorinţele şi visurile.
Pe ele le păstrez, că aşa-s racii, păstrează multe amintiri, chiar dacă nu le folosesc la nimic,
De data asta însă, nevoile şi dorinţele şi visurile îmi vor fi de folos.
O să încep cu ele o viaţă nouă
Acum că mi-am făcut curăţenie şi am loc şi de altele.
Dar o să fiu atentă să adun de acum înainte
Numai gânduri pozitive, zâmbete fericite, lacrimi de bucurie, râsete şi jocuri cu „happy-end”.
O iau de la zero şi e minunat sentimentul!
Vedeţi? Deja am început!
(sa nu cumva sa facem curatenie si sa pierdem dragostea noastra)
Printre gânduri, printre sentimente şi, în general, prin ce am mai găsit în viaţa mea.
Am dat peste nişte frustrări şi lucruri neterminate de mult timp,
Am mai găsit nişte întrebări fără răspuns,
Câteva nemulţumiri şi nişte nevoi serioase,
Tot scormonind, au ieşit la suprafaţă
Şi nişte temeri ascunse
Şi ceva defecte de caracter.
Le-am înşirat aşa pe masă şi m-am uitat la ele.
„Asta o fi tot?” m-am întrebat. Ia să mai caut.
Uite şi nişte gânduri negative şi total neconstructive, afară cu ele.
N-am nevoie nici de pesimism sau plictiseală.
Rutina asta ce caută aici?
Trebuie înlocuită cu lucruri noi şi interesante.
Am mai găsit nişte vorbe grele şi ceva tăceri stânjenitoare,
Câteva dorinţe nesatisfăcute şi visuri neîmplinite.
Le-am luat pe toate şi le-am aruncat,
Mai puţin nevoile şi dorinţele şi visurile.
Pe ele le păstrez, că aşa-s racii, păstrează multe amintiri, chiar dacă nu le folosesc la nimic,
De data asta însă, nevoile şi dorinţele şi visurile îmi vor fi de folos.
O să încep cu ele o viaţă nouă
Acum că mi-am făcut curăţenie şi am loc şi de altele.
Dar o să fiu atentă să adun de acum înainte
Numai gânduri pozitive, zâmbete fericite, lacrimi de bucurie, râsete şi jocuri cu „happy-end”.
O iau de la zero şi e minunat sentimentul!
Vedeţi? Deja am început!
(sa nu cumva sa facem curatenie si sa pierdem dragostea noastra)
Mana ta stanga
Nu-mi place mâna ta stângă,
Nici măcar când m-atinge,
Când mă mângâie sau îmi aprinde
Ochii şi buzele şi setea mi-o stinge.
Nu-mi place mâna ta stângă,
Nici atunci când întârzie,
Tandră şi caldă, ca o iluzie,
Pe mâna-mi retrasă amar a concluzie.
Mâna ta stângă
Nu-mi place mâna ta stângă,
Nici dacă sfioasă îmi scrie
Că mă iubeşte şi-n euforie
Tind să uit că-i departe de mine.
(si..nu numai mana stanga)
Nici măcar când m-atinge,
Când mă mângâie sau îmi aprinde
Ochii şi buzele şi setea mi-o stinge.
Nu-mi place mâna ta stângă,
Nici atunci când întârzie,
Tandră şi caldă, ca o iluzie,
Pe mâna-mi retrasă amar a concluzie.
Mâna ta stângă
Nu-mi place mâna ta stângă,
Nici dacă sfioasă îmi scrie
Că mă iubeşte şi-n euforie
Tind să uit că-i departe de mine.
(si..nu numai mana stanga)
Sotron
de Ligia Kesisian
Şi nu mai ştiu nici eu
Prea bine
Cum se face
Că ieri te vroiam
Şi m-aş fi sacrificat un
El Camino
De la Bucureşti în Timbuktu,
Iar azi..
Mă gândesc că e mai decent
Să desenez
Cu creta
Un şotron în faţa blocului.
Dacă din întâmplare
Sau intenţionat
Greşesc un pas..
Ştii şi tu cum e asfaltul
După ploaie
Mai ales când îmi încalţ
Pantofii invers,
n-o să-ţi mai răspund
la telefon
chiar dacă porţi tricoul albastru
când mă suni.
(Zile cand te vreau, zile cand renunt...zile cand nu pot trai fara tine, zile cand esti atat de dulce, incat ma simt in sufletul tau...)
Şi nu mai ştiu nici eu
Prea bine
Cum se face
Că ieri te vroiam
Şi m-aş fi sacrificat un
El Camino
De la Bucureşti în Timbuktu,
Iar azi..
Mă gândesc că e mai decent
Să desenez
Cu creta
Un şotron în faţa blocului.
Dacă din întâmplare
Sau intenţionat
Greşesc un pas..
Ştii şi tu cum e asfaltul
După ploaie
Mai ales când îmi încalţ
Pantofii invers,
n-o să-ţi mai răspund
la telefon
chiar dacă porţi tricoul albastru
când mă suni.
(Zile cand te vreau, zile cand renunt...zile cand nu pot trai fara tine, zile cand esti atat de dulce, incat ma simt in sufletul tau...)
Azi poezii, draga mea...
Dihotomii...
Ceea ce sunt şi ceea ce nu sunt
nu pot să stea alături, liniştite,
ca două coperte ale aceleiaşi cărţi
sau ca două feţe ale aceluiaşi disc.
Ceea ce simt şi ceea ce nu simt
nu pot să se confunde,
oricât aş încerca eu să mă conving
sau să mă mint, ele au logica lor ilogică.
Ceea ce ştiu şi ceea ce nu ştiu
se caută în van una pe alta, să se completeze,
dar ceva rămâne întotdeauna pe dinafară,
ca un semn de întrebare.
Ceea ce vreau şi ceea ce nu vreau
sunt tu şi eu… sau eu şi tu
o antinomie la fel de puternică
precum simbioza dintre noi.
(Sortiti sa fim impreuna doar la distanta? Desi nu cred in soarta, as prefera sa nu fie asa...)
Ceea ce sunt şi ceea ce nu sunt
nu pot să stea alături, liniştite,
ca două coperte ale aceleiaşi cărţi
sau ca două feţe ale aceluiaşi disc.
Ceea ce simt şi ceea ce nu simt
nu pot să se confunde,
oricât aş încerca eu să mă conving
sau să mă mint, ele au logica lor ilogică.
Ceea ce ştiu şi ceea ce nu ştiu
se caută în van una pe alta, să se completeze,
dar ceva rămâne întotdeauna pe dinafară,
ca un semn de întrebare.
Ceea ce vreau şi ceea ce nu vreau
sunt tu şi eu… sau eu şi tu
o antinomie la fel de puternică
precum simbioza dintre noi.
(Sortiti sa fim impreuna doar la distanta? Desi nu cred in soarta, as prefera sa nu fie asa...)
miercuri, 7 octombrie 2009
vineri, 2 octombrie 2009
Cu tine...
Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.
Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.
Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.
Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar – dispar.
Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.
Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.
Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.
Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.
Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar – dispar.
Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.
Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.
miercuri, 9 septembrie 2009
Noapte buna...
Un colţ de cer, lumina mea
Să te vegheze-n zori aş vrea
Să te alinte şi să-ţi spună
Că tu, eşti cânt de noapte bună.
Un strat de miere-aş presăra
Pe buza ta, apoi pe-a mea
Să mă lipesc de vraja ta
Să te aduc în lumea mea.
Un pic de soare aş sădi
Şi-n suflet el ar înflori
Să te culeg din mii de perle
Să fi iubirea vieţii mele.
Un pic de pace-aş presăra
Pe fruntea ta, pe fruntea mea
Să dorm în pace pe-a ta mână
Că tu, eşti cânt de noapte bună.
Să te vegheze-n zori aş vrea
Să te alinte şi să-ţi spună
Că tu, eşti cânt de noapte bună.
Un strat de miere-aş presăra
Pe buza ta, apoi pe-a mea
Să mă lipesc de vraja ta
Să te aduc în lumea mea.
Un pic de soare aş sădi
Şi-n suflet el ar înflori
Să te culeg din mii de perle
Să fi iubirea vieţii mele.
Un pic de pace-aş presăra
Pe fruntea ta, pe fruntea mea
Să dorm în pace pe-a ta mână
Că tu, eşti cânt de noapte bună.
luni, 7 septembrie 2009
Despre prietenie
"Există însă, ici şi colo pe pământ, un fel de continuare a dragostei, unde acea dorinţă avidă pe care două persoane o au una pentru cealaltă a cedat în faţa unei noi dorinţe şi avidităţi, a unei aspiraţii comune superioare la un ideal aflat mai presus de ei, dar cine cunoaşte această dragoste? cine a trăit-o? Numele său adevărat este prietenie." (Friedrich Nietzsche, Ştiinţa voioasă)
vineri, 4 septembrie 2009
Cuvintele de vineri...
...nu am stare azi, Ingeras, asa ca incerc sa iti scriu cateva cuvinte...
M-am plictisit, m-am saturat de cate incerc sa fac, am obosit...
Mi-e dor de tine, as vrea sa treaca mai repede zilele astea in care nu poti vorbi...sa treaca totul cu bine...si tu sa fii fericita:)
In rest, nu stiu ce imi doresc. Sunt asa de ciudat incat nu stiu ce imi doresc, poate doar sa plec, sa ma plimb, asa cum am facut-o noi doi miercuri...mi-e dor de mana ta si de felul cum se odihnea in mana mea-fortat, tensionata, dulce, suava...
Iti tin buzitele (sau pumnii, asa se zice?) stranse pentru maine...stiu ca vei scapa cu bine...si..........................
joi, 3 septembrie 2009
Despre ieri...
...inca am sentimente impartite si vreau sa le scriu cat mai repede, pentru a-mi linisti si a-mi limpezi gandurile, pentru a cunoaste si tu (ca de fiecare data) ce simt, ce am simtit...
1. Esti pur si simplu minunata...imbracata ca Alba-ca-Zapada (sau ca un inger?), nu mi-am putut sa imi mut privirea de la tine, ai zambit deseori, te-ai strambat, ti-am vazut gropitele si nici daca ai fi incercat, nu imi puteai ascunde frumusetea de Ingeras...
2. Ai fost tristuta, dar stiam ca nu eu eram motivul si ai incercat sa alungi gandurile si sa te concentrezi doar pe intalnirea noastra...
3. Am incercat din nou prea multe si iar ai acceptat (cu greu) sa ma tii de mana...ai vazut ce frumos ne statea impreuna? Doar au confirmat si altii:). Eram intr-adevar minunati, frumosi, nu mai stiu cum...oricum, asa suntem...chiar daca vei nega (sau nu o vei face?)
4. Iubesti la nebunie iubirea mea...iti place apropierea mea, felul in care te ador si te apreciez, felul in care ma pierd in ochii tai si tot ceea ce reprezinta dragostea mea...si, probabil, ai prefera sa ne iubim de la distanta, fara multe cuvinte, asa cum am facut-o pana acum...
5. Mi-ai dovedit cat ma iubesti si tu, nedorind sa stricam vraja prin apropiere fizica, nu te-ai suparat ca am incercat, dar ai preferat sa fugi repede, de inteles...
6. Imi doream mai mult, o sa imi doresc oare mereu? Chiar vroiam sa renunt, dar erai atat de aproape si atat de frumoasa...Si ciudata strangere de inima cand m-ai parasit a fost la fel de pregnanta...ma uitam in urma, speram sa te vad ivindu-te in spatele meu si sa imi spui "e o greseala, nu vreau sa te las sa pleci asa"...
7. Nu stiu cum sa reactionez in preajma ta...si nici dupa ce pleci...nu pot sta departe, intelegi? Chiar te iubesc...
sâmbătă, 29 august 2009
Logodnicii
Logodnicii
Întinşi în iarbă
o fată şi-un băiat.
Mănâncă portocale, schimbă săruturi
aşa cum valurile-şi schimbă spuma.
Întinşi pe ţărm
o fată şi-un băiat.
Mănâncă lămâi, schimbă săruturi
aşa cum norii-şi schimbă spuma.
Întinşi sub pământ
o fată şi-un băiat.
Nu-şi spun nimic, nu se sărută,
schimbă tăcere pe tăcere.
Octavio Paz (vol. Piatra Soarelui, Univers, 1983)
Întinşi în iarbă
o fată şi-un băiat.
Mănâncă portocale, schimbă săruturi
aşa cum valurile-şi schimbă spuma.
Întinşi pe ţărm
o fată şi-un băiat.
Mănâncă lămâi, schimbă săruturi
aşa cum norii-şi schimbă spuma.
Întinşi sub pământ
o fată şi-un băiat.
Nu-şi spun nimic, nu se sărută,
schimbă tăcere pe tăcere.
Octavio Paz (vol. Piatra Soarelui, Univers, 1983)
Explicatii...
Nu vreau sa scriu nici prea mult, nici prea putin, e tarziu deja, gandurile imi sunt in toate partile...
Nu stiu cum ti-am parut in ultimele minute de azi, dar sunt convins ca, peste toate, imi intelegi temerile, frica, emotiile si dorintele...
Si chiar raspunsul tau de final a fost inteligent, multumitor si (iar) plin de sperante: "mergem si vom vedea ce va fi"...
Si ce vreau si eu sa intelegi este ca nicio parte a sufletului meu, nici macar una nu vrea sa te supere, sa te dezamageasca, sa te intoarca din drum. Imi gasesc greu cuvintele...voi incerca sa stau cat de departe vei dori, constient fiind ca as vrea in fiecare moment sa te am in brate....
Somnic pufos, Ingeras...
P.S. Nu sunt nici ciudatel, nici supi, nici trist...sunt fericit ca esti atat de aproape de mine, ca ma iubesti in felul tau si in orice forma dorest si ca te vad asa de curand...aaa...si sunt fericit ca imi spui ca ma iubesti (ori de cate ori vrei, simti, doresti)...pupici
vineri, 28 august 2009
Per te
For You
I smell in the air the scent of you
Little dreams had lived with me
Now I know, I don’t wanna lose you
That sweetness which has no age
Your beauty has no rivals
My heart wants only you
For you, For you, I’ll live
Love is gonna win
With you, With you, I’ll have
Hundreds days of happiness
Hundreds nights of serenity
I’ll do what you’ll ask me to
I’ll go always anywher you go
I’ll give all the love I feel for you
Tell me that you know the future, yet
Tell me that this is not gonna change
Without you I don’t wanna exist
For you, For you, I’ll live
Love is gonna win
With you, With you, I’ll have
Hundreds days of happiness
Hundreds nights of serenity
I’ll do what you’ll ask me to
I’ll go always anywher you go
I’ll give all the love I feel for you
I mustn’t say it to you, by now you know it
That I would die without you
For you, For you, I’ll live
Love is gonna win
With you, With you, I’ll do
Everything you’ll ask me to
I’ll go always anywher you go
I’ll give all the love I feel for you
marți, 25 august 2009
Despre dragoste
"Conform tradiţiei, dragostea este un indefinibil compus din suflet şi trup; între ele, precum un evantai, se desfăşoară o serie întreagă de sentimente şi emoţii care merg de la sexualitatea cea mai directă la veneraţie, de la tandreţe la erotism. Multe din aceste sentimente sunt negative: în dragoste întâlnim rivalitate, mânie, frică, gelozie, în sfârşit, ură. A spus-o şi Catul: ura este nedespărţită de dragoste. În orice legătură de dragoste aceste afecte şi resentimente, simpatii şi antipatii, se amestecă şi compun o licoare unică, de fiecare dată diferită şi care îşi schimbă culoarea, aroma şi savoarea după cum se schimbă timpul, împrejurările şi dispoziţia."
(Octavio Paz)
Iubire...
Azi vreau sa scriu despre iubire, in general, desi presimt ca orice cuvant voi avea curajul sa astern aici va insemna si o referire la situatia noastra.
Mi-am dat seama ca iubirea adevarata intervine in momentul cand renunti a mai spune eu si ea/el si incepi a spune Noi. Chiar daca acest noi, nu este inca individualizat, nici implinit, in sinea ta iti doresti sa fie asa...iar cand vezi semne de speranta ca si celalalt gandeste la fel, incepi sa crezi, incepi sa daruiesti dragoste. Nu astepti imediat nimic in schimb, decat fericirea de a fi alaturi de celalalt, de a fi chiar si in vis Noi.
Mereu ne intrebam sau suntem intrebati de ce il iubim pe celalalt sau de ce el ne iubeste. Si tot mereu nu gasim cuvinte pentru a exprima dragostea noastra. Pentru ca Iubirea este doar Iubire, nu se poate defini prin cuvinte, ci prin sentimente, prin cuvantul Noi, prin priviri si stari sufletesti. Incercand sa o definesti, risti intotdeauna sa pierzi din vedere asa de multe aspecte, sa arunci un cuvant aiurea, sa gresesti fata de cea pe care o iubesti...
Iubirea doar exista atunci cand doua suflete se intalnesc...iubirea suntem Noi...amandoi...si cat de frumos este sa existam asa...
Poti sa iubesti o viata , sa daruiesti iubire, dar vine o zi cand iti doresti si sa primesti. Poate fi mai dureros un sentiment decat golul de iubire din suflet? Ai simtit vreodata suferinta acuta, ce-ti strabate toata fiinta, ce ti-o provoaca dorinta de a fi iubita?
Fericirea este data de afectiunea reciproca, asa cum ne dovedim unul altuia cu fiecare zi ce trece. Uneori insa imi pare rau ca sunt atat de egoist si iti cer sa ma iubesti, sa mi-o spui, sa mi te daruiesti sufleteste...as vrea sa fiu altfel, sa nu te mai chinui cu intrebarile mele, cu dorintele mele, sa iubesc fara a-ti cere nimic...la fel cum am nevoie si de cuvintele tale..
Numai controverse, nu? Nu stiu cum ti-ai dori sa fiu...stiu ca schimbarea mea te multumeste si poate a fost modalitatea de a ma apropia si mai mult de iubirea ta....stiu ca ma iubesti din tot sufletul, chiar daca in felul tau...stiu ca te enerveaza faptul ca un barbat a ajuns asa de adanc in sufletul tau, aproape nestiut si in niciun caz sperat...stiu ca imi doresc sa te aud spunandu-mi "te iubesc", desi nu e decat un stres pentru tine...stiu ca nu vom ajunge niciodata prea departe, pentru ca te-ar durea foarte tare si nici eu nu sunt atat de crud si niciunul atat de puternic...
Insa, sa mai facem un pas, iubirea mea!
duminică, 23 august 2009
miercuri, 19 august 2009
Ganduri...
...si iar am ajuns la Paler...si iar am citit:
"Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul"...
..si...am invatat sa te inteleg in cele din urma, am invatat sa fiu cu tine asa cum esti tu...
...si...nu neg ca imi doresc mai mult, asa cum nu neg ca visez in fiecare zi la tine si la dorinta de a fi mai aproape cat mai repede...
...si...stiu ca ma iubesti din tot sufletul, chiar daca nu ma iubesti asa cum as vrea eu...
marți, 18 august 2009
miercuri, 12 august 2009
Din "Pacientul englez"
Când îi întâlnim pe cei de care ne îndrăgostim, un colţ al spiritului nostru devine un istoric, un pedant, imaginându-şi sau amintindu-şi o întâlnire în care celălalt a trecut nepăsător [...] . Dar toate părţile trupului trebuie să fie pregătite pentru sosirea celuilalt, toţi atomii trebuie să tresară într-o singură direcţie pentru a se ivi dorinţa.
Murim ascunzând în noi o comoară de amanţi şi triburi, gusturi pe care le-am înghiţit, trupuri în care ne-am scufundat şi-am înotat ca în nişte râuri de înţelepciune, firi în care ne-am urcat ca nişte arbori, temeri în care ne-am ascuns ca nişte peşteri. Vreau ca toate acestea să-mi fie înscrise pe trup când voi muri. Cred într-o asemenea cartografiere, a fi însemnat de natură. Nu doar a ne trece pe o hartă, ca nişte etichete, ca numele celor bogaţi înscrise pe clădiri. Suntem istorii comune, cronici comune. Nu suntem stăpâniţi de nimeni sau monogami în gesturile şi experienţele noastre.
duminică, 9 august 2009
Dor
mi-e dor să-ţi îmbrăţişez cuvintele
legănate de-alint
cuvintele tale roşii astrale
coborâte şoptind
ca apa prin sete
mi-e dor să te visez
ţinându-te de mână
să-ţi ascult inima
şi gândurile fugărite de ploaie
mi-e dor să respirăm
dimineaţa lumina
să cântăm cu cocoşii iubirea
de surâsul tău dăruit mie
în fiecare clipă
din eternitate
legănate de-alint
cuvintele tale roşii astrale
coborâte şoptind
ca apa prin sete
mi-e dor să te visez
ţinându-te de mână
să-ţi ascult inima
şi gândurile fugărite de ploaie
mi-e dor să respirăm
dimineaţa lumina
să cântăm cu cocoşii iubirea
de surâsul tău dăruit mie
în fiecare clipă
din eternitate
Poemul răsuflărilor tale
Vreau să-mi miroasă mâinile a o singură femeie,
m-am trezit bolnav de răsuflările tale,
Am adormit dorindu-mi să te strâng în brațe,
să mă inunde răsuflarea ta,
să nu mai respir aer, ci aer amestecat cu tine,
M-am îmbolnavit de tot ce-i al tău,
de ochi, de lumini, de lentile,
M-am îmbolnăvit de mâinile tale timide,
Ai apărut, așa, într-o iarnă, simplă
ca o lumină de vals,
Până și gheața de sub tălpi îmi șoptește,
sărut-o, iubește-o, sărut-o,
Vreau să mă distilez lângă tine,
dar vreau să mă distilez ușor, încet,
Pentru că ochii mă dor de ochii tăi,
buzele mă dor de buzele tale,
Pentru că mâinile mă dor de trupul tău,
M-am trezit bolnav de răsuflările tale,
de tine
Și acum îmi dau seama,
de ce vreau,
Să-mi miroasă mâinile a o singura femeie.
(Catalin Racila)
m-am trezit bolnav de răsuflările tale,
Am adormit dorindu-mi să te strâng în brațe,
să mă inunde răsuflarea ta,
să nu mai respir aer, ci aer amestecat cu tine,
M-am îmbolnavit de tot ce-i al tău,
de ochi, de lumini, de lentile,
M-am îmbolnăvit de mâinile tale timide,
Ai apărut, așa, într-o iarnă, simplă
ca o lumină de vals,
Până și gheața de sub tălpi îmi șoptește,
sărut-o, iubește-o, sărut-o,
Vreau să mă distilez lângă tine,
dar vreau să mă distilez ușor, încet,
Pentru că ochii mă dor de ochii tăi,
buzele mă dor de buzele tale,
Pentru că mâinile mă dor de trupul tău,
M-am trezit bolnav de răsuflările tale,
de tine
Și acum îmi dau seama,
de ce vreau,
Să-mi miroasă mâinile a o singura femeie.
(Catalin Racila)
luni, 3 august 2009
Gandeste-te la noi
Gândește-te la mine
așa cum te gândești la secunda ce-ți trece prin fața ochilor.
Fără să o vezi, fără s-o numeri, fără s-o știi.
Gândește-te la mine
ca și la firul de soare ce-ți cade pe obraz dimineața.
Fără să-l simți, fără să-l uiți.
Gândește-te la mine
așa cum te gândești la primul fulg de nea pe care l-ai ratat.
Fără uimire, cu multă magie.
Gândește-te la mine
ca și cum nu m-ai fi cunoscut niciodată cu adevărat.
Fără priviri, amăgiri și tristeți.
Gândește-te la noi, Apoi,
ca și cum ne-am ține în brațe, așa cum o facem defapt.
Fără s-o vedem, fără s-o numărăm, fără s-o știm.
așa cum te gândești la secunda ce-ți trece prin fața ochilor.
Fără să o vezi, fără s-o numeri, fără s-o știi.
Gândește-te la mine
ca și la firul de soare ce-ți cade pe obraz dimineața.
Fără să-l simți, fără să-l uiți.
Gândește-te la mine
așa cum te gândești la primul fulg de nea pe care l-ai ratat.
Fără uimire, cu multă magie.
Gândește-te la mine
ca și cum nu m-ai fi cunoscut niciodată cu adevărat.
Fără priviri, amăgiri și tristeți.
Gândește-te la noi, Apoi,
ca și cum ne-am ține în brațe, așa cum o facem defapt.
Fără s-o vedem, fără s-o numărăm, fără s-o știm.
vineri, 31 iulie 2009
Viaţa pe un peron – Octavian Paler
“A iubi, îmi repetam mereu înseamnă a simţi nevoia să te dărui”
“Dragostea e o luptă între 2 suflete şi între 2 trupuri în care uneori nu e nici un învingător, alteori nu e nici un învins.”
“Greşeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei.Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum foarte greu de atins.Dincolo de orizontul lor …”
“Înţeleg însă că nimeni nu te iartă când eşti slab.Doar te uită.”
“Uneori aşteptarea ne maturizează,alteori ne omoară”
“Oare şi tristeţea,domnilor,să fie un simplu cuvânt?”
“L-am dorit prea mult.L-am aşteptat prea mult.Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nici o picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat.Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleca fără noi.”
“Pustiul m-a făcut să înţeleg că nu sunt destul de puternic pentru a nu iubi pe nimeni.”
Buna dimineata...
“Bună dimineaţa!” îmi spunea o voce caldă într-o dimineaţă în timp ce pe obraz simţeam sărutarea-i suavă. Am reuşit după câteva clipe să deschid ochii.
Nu visam? Era chiar ea...era Ingerasul meu?
Stătea în faţa mea cu un zâmbet pe care îl adoram şi o privire care mă încălzea. Avea în braţe o tavă cu micul dejun. Suc de portocale, pâine, unt şi dulceaţă de… trandafiri. Ma surprindea cu un răspuns la trandafirul primit de la mine aseară?
Mi-a fost teamă să clipesc.
Am închis ochii, am strâns în pumn colţul păturii. O clipă a durat şi-o mână caldă mi-a desfăcut cu tandreţe pumnul.
Am deschis ochii, ea era încă acolo.
Atunci am realizat că nu e vorba de nici un vis, ca cele pe care ni le închipuiam acum câţiva ani.
Trăiam un basm, eram un prinţ, iar prinţesa mea era o adevărată… prinţesă.
Realizând toate aceste lucruri, i-am sărit în braţe, fără a mă mai gândi la orice. Am îmbrăţişat-o plin de dorinţa de a o săruta în semn de mulţumire.
Mulţumire pentru faptul că exista atunci, acolo.
Dar, din îmbrăţişarea mea, eram pe punctul de a vărsa paharul şi tava micului dejun pregătite cu atâta drag şi migală de ea. Mi-a ciufulit părul chicotind iar eu m-am strâmbat la ea ca un copil râzgâiat. Mi-a întins tava în braţe rostind doar un scurt “Mai multă atenţie, te rog.”
Amuzat, mi-am îndreptat privirea spre rodul încercării ei matinale de a mă impresiona, am sărutat-o neştiind că mai trebuie să şi respire, apoi i-am sărit în braţe.
Pentru mine, era ca un vis sfârşit frumos si o poveste minunată care abia începea...o iubeam mai mult decât oricând...
joi, 30 iulie 2009
I'm yours
...I was looking in your heart and I'd found love...love...loooove
(sunt innebunit dupa melodia asta....iti place?)
miercuri, 29 iulie 2009
.......................................marți, 28 iulie 2009
.jpg)
.jpg)
Visam ca ma iubesti...
Visam ca ma iubesti,
de Ion Mihaila
Visam
Că mă îmbrăţişai
Dar era
Doar adierea vântului...
Visam
Că mă sărutai
Dar era
Lumina unui răsărit de lună plină
Visam
Că-mi spui că mă iubeşti
Dar eram chiar Eu
Răcorindu-mă cu apa rece a unui izvor
Încercând să mă trezesc din acest vis
de Ion Mihaila
Visam
Că mă îmbrăţişai
Dar era
Doar adierea vântului...
Visam
Că mă sărutai
Dar era
Lumina unui răsărit de lună plină
Visam
Că-mi spui că mă iubeşti
Dar eram chiar Eu
Răcorindu-mă cu apa rece a unui izvor
Încercând să mă trezesc din acest vis
luni, 27 iulie 2009
marți, 21 iulie 2009
Cat de nebuneste iubesti?
Demult, undeva pe pamânt s-au adunat toate calitătile si simturile omenesti.
Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
"Hai să ne jucăm de-a v-ati ascunselea!"
Intriga si-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se retină, a întrebat: "V-ati
ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat că-si va acoperi ochii si va număra până la un milion, în timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua
sfârsit, primul ce va fi găsit îi va lua locul si astfel jocul va continua...
Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a înaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns în coroana celui mai înalt copac.
Generozitatea aproape că nu reusea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai
potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete!
Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru
Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! În sfârsit s-a ascuns într-o rază de
soare. Egoismul, dimpotrivă, si-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îsi găsise înca o ascunzătoare pentru că fusese atât
de ocupată ... până când a observat o tufă de trandafir, si, profund impresionată, s-a ascuns între flori.
"Un milion!" a numărat Nebunia si a început să caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai
trei pasi. După aceasta Credinta a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si
cu Dorinta au fost văzute facând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a
fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a iesit
singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, si venind înspre lac, a
descoperit-o pe Frumusete. Cu Îndoiala a fost si mai usor, căci aceasta sta cocotată pe un gard,
neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toti, Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o
pestera întunecată.
Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăris, fiecare râulet, pe piscurile
muntilor, si, când era aproape gata să renunte, a zărit tufa de trandafiri înfloriti... Cu un tepus ea a
început să îndeparteze crengutele ghimpoase, când deodata auzi un strigăt ascutit: spinii au împuns
ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce să mai facă pentru a-si cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat si
chiar s-a oferit să-i fie ajutor si îndrumător. Începand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI
NEBUNIA O ÎNSOTESTE MEREU...
Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
"Hai să ne jucăm de-a v-ati ascunselea!"
Intriga si-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se retină, a întrebat: "V-ati
ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat că-si va acoperi ochii si va număra până la un milion, în timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua
sfârsit, primul ce va fi găsit îi va lua locul si astfel jocul va continua...
Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a înaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns în coroana celui mai înalt copac.
Generozitatea aproape că nu reusea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai
potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete!
Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru
Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! În sfârsit s-a ascuns într-o rază de
soare. Egoismul, dimpotrivă, si-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îsi găsise înca o ascunzătoare pentru că fusese atât
de ocupată ... până când a observat o tufă de trandafir, si, profund impresionată, s-a ascuns între flori.
"Un milion!" a numărat Nebunia si a început să caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai
trei pasi. După aceasta Credinta a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si
cu Dorinta au fost văzute facând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a
fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a iesit
singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, si venind înspre lac, a
descoperit-o pe Frumusete. Cu Îndoiala a fost si mai usor, căci aceasta sta cocotată pe un gard,
neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toti, Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o
pestera întunecată.
Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăris, fiecare râulet, pe piscurile
muntilor, si, când era aproape gata să renunte, a zărit tufa de trandafiri înfloriti... Cu un tepus ea a
început să îndeparteze crengutele ghimpoase, când deodata auzi un strigăt ascutit: spinii au împuns
ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce să mai facă pentru a-si cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat si
chiar s-a oferit să-i fie ajutor si îndrumător. Începand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI
NEBUNIA O ÎNSOTESTE MEREU...
De aceea se spune că “Să iubeşti este o nebunie, dar măcar să iubeşti nebuneşte.”
sâmbătă, 18 iulie 2009
luni, 13 iulie 2009
luni, 6 iulie 2009
vineri, 3 iulie 2009
Luna in camp
Lunã în câmp
Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea sã-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc în ochi si-n jur sã sterg copacii
In ochii tai cu luna mã rasfrang
... si ai putea, uitand, sã ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng
miercuri, 1 iulie 2009
Je t'aime
Africa Ek is lief vir jou
Albania Te dua
Tarile arabe Ana behibak ( catre barbat )
Ana behibek ( catre femeie )
Armenia Yes kez sirumem
Tara Bascilor Maitea hau
Landul Bavaria I mog di narrisch gern
Bulgaria Obicham te
Cambogia Bon sro lanh oon
Catalunia T'estimo
Cherokee: Tsi ge yu i
Cheyenne: Ne mohotatse
Chichewa Ndimakukonda
Chickasaw: Chiholloli
China Ngo oi ney sau Wo ai ni
Corsica Ti tengu caru
Croatia Volim te
Cehia Miluji te
Danemarca Jeg elske dig
Dholuo (trib din Kenya) Aheri
Olanda Ik hou van je
Anglia I love you
Estonia Mina armastan sind
Etiopia Afgreki'
Filipine Mahal kita
Finlanda Mina rakastan sinua
Franta Je t'aime
Galia Ta gra agam ort
Georgia Mikvarhar
Germania Ich liebe dich
Grecia S'agapo
Groelanda Asavakit
Gujarati Mai thara prem karu chu
Haiti Mwen renmen'w
Hawai Aloha au ia'oe
Israel Ani ohev otah (catre femeie)
Ani ohevet othah (catre barbat )
India Mai tumase pyar karata hun sau Mai tumase pyar karati hun
Rezervatia Hopi din Arizona Nu' umi unangwa'ta
Ungaria Szeretlek
Islanda Eg elska thig
India ( dialectul Gujarati) Tane prem karoo choo
Indonezia Saya cinta padamu
Japonia Ai shite ru sau Kimi o ai shiteru
Irlanda Taim i'ngra leat
Italia Ti amo sau Ti voglio bene
India ( kannada) Naanu ninnanu preethisuthene
Kenya Nakupenda
Coreea Sarang hapnida
Letonia Es tev milu
Liban Bahibak
Lituania As myliu tave
Macedonia Te sakam
Malta Inhobbok
Mandarin ( China ) Wo ai ni
Maroc Ana moajaba bik
Tinutul Navajo Ayor anosh'ni
Norvegia Jeg elsker deg sau elsker deg
Pakistan Muje tum se mu habbat hai
Polonia Kocham cie
Portugalia Eu te amo
Rusia La liubliu tebia sau Ya vas lyublyu
Serbia Ljubim te or Ja te volim
Slovacia Lubim ta
Slovenia Ljubim te
Spania Te amo
Suedia Jag alskar dig
Elvetia Ch'ha di ga'rn
Siria Bhebbek (catre femeie)
Bhebbak (catre barbat)
Taiwan Gwa ai lee
Tahiti Ua here vau ia oe
Thailanda Phom rak khun sau Ch'an rak khun
Tunisia Ha eh bak
Turcia Seni seviyorum
Ucraina Ya tebe kahayu
Venda Ndi a ni funa
Vietnam Anh yeu em (catre femeie)
Em yeu anh (catre barbat)
Tara Galilor Rwy'n dy garu di
Senegal Nop nala
Albania Te dua
Tarile arabe Ana behibak ( catre barbat )
Ana behibek ( catre femeie )
Armenia Yes kez sirumem
Tara Bascilor Maitea hau
Landul Bavaria I mog di narrisch gern
Bulgaria Obicham te
Cambogia Bon sro lanh oon
Catalunia T'estimo
Cherokee: Tsi ge yu i
Cheyenne: Ne mohotatse
Chichewa Ndimakukonda
Chickasaw: Chiholloli
China Ngo oi ney sau Wo ai ni
Corsica Ti tengu caru
Croatia Volim te
Cehia Miluji te
Danemarca Jeg elske dig
Dholuo (trib din Kenya) Aheri
Olanda Ik hou van je
Anglia I love you
Estonia Mina armastan sind
Etiopia Afgreki'
Filipine Mahal kita
Finlanda Mina rakastan sinua
Franta Je t'aime
Galia Ta gra agam ort
Georgia Mikvarhar
Germania Ich liebe dich
Grecia S'agapo
Groelanda Asavakit
Gujarati Mai thara prem karu chu
Haiti Mwen renmen'w
Hawai Aloha au ia'oe
Israel Ani ohev otah (catre femeie)
Ani ohevet othah (catre barbat )
India Mai tumase pyar karata hun sau Mai tumase pyar karati hun
Rezervatia Hopi din Arizona Nu' umi unangwa'ta
Ungaria Szeretlek
Islanda Eg elska thig
India ( dialectul Gujarati) Tane prem karoo choo
Indonezia Saya cinta padamu
Japonia Ai shite ru sau Kimi o ai shiteru
Irlanda Taim i'ngra leat
Italia Ti amo sau Ti voglio bene
India ( kannada) Naanu ninnanu preethisuthene
Kenya Nakupenda
Coreea Sarang hapnida
Letonia Es tev milu
Liban Bahibak
Lituania As myliu tave
Macedonia Te sakam
Malta Inhobbok
Mandarin ( China ) Wo ai ni
Maroc Ana moajaba bik
Tinutul Navajo Ayor anosh'ni
Norvegia Jeg elsker deg sau elsker deg
Pakistan Muje tum se mu habbat hai
Polonia Kocham cie
Portugalia Eu te amo
Rusia La liubliu tebia sau Ya vas lyublyu
Serbia Ljubim te or Ja te volim
Slovacia Lubim ta
Slovenia Ljubim te
Spania Te amo
Suedia Jag alskar dig
Elvetia Ch'ha di ga'rn
Siria Bhebbek (catre femeie)
Bhebbak (catre barbat)
Taiwan Gwa ai lee
Tahiti Ua here vau ia oe
Thailanda Phom rak khun sau Ch'an rak khun
Tunisia Ha eh bak
Turcia Seni seviyorum
Ucraina Ya tebe kahayu
Venda Ndi a ni funa
Vietnam Anh yeu em (catre femeie)
Em yeu anh (catre barbat)
Tara Galilor Rwy'n dy garu di
Senegal Nop nala
luni, 29 iunie 2009
Inca te mai...
De-ar fi, să vii
Chiar şi-ntr-o noapte fără vis
Eu m-aş visa în Paradis,
Dar ştiu, că tu
La mine nu te mai gândeşti
Am ajuns să cred în poveşti!
De-ar fi, să pot
Să îţi arăt cât te iubesc
La tine încă mă gândesc
Sufletul tot
Eu ţi l-aş da fără să sper
Nimic în schimb nu am să-ţi cer!
Aş vrea, să vii
Să încălzeşti ochii mei goi
C-o lacrimă de dor şi-apoi
Să pot, spera
Că într-o bună zi voi sta
Din nou lângă inima ta!
Chiar şi-ntr-o noapte fără vis
Eu m-aş visa în Paradis,
Dar ştiu, că tu
La mine nu te mai gândeşti
Am ajuns să cred în poveşti!
De-ar fi, să pot
Să îţi arăt cât te iubesc
La tine încă mă gândesc
Sufletul tot
Eu ţi l-aş da fără să sper
Nimic în schimb nu am să-ţi cer!
Aş vrea, să vii
Să încălzeşti ochii mei goi
C-o lacrimă de dor şi-apoi
Să pot, spera
Că într-o bună zi voi sta
Din nou lângă inima ta!
Sa stii sa dansezi in ploaie
"Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in
ploaie."
O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea
mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena
asistenta medicala.
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o
impartasesc cu voi.
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn
batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o
intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa
mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul.
Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce
este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid
sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb c
at de
urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea
medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la
casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste
ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani.
Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de
intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea
nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el...
Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun
impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat
ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul
care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea
mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in
fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in
mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce
va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt
neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa
faca=2
0ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in
ploaie
ploaie."
O intrebare frecventa pe Google pare a fi: “Ce este dragostea?“… ei bine, cea
mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena
asistenta medicala.
Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o
impartasesc cu voi.
“Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn
batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o
intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa
mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul.
Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece.
Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce
este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava… in asteptarea medicului, ma decid
sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb c
at de
urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea
medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la
casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia.
Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste
ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani.
Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de
intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea
nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el...
Si-atunci il intreb mirata: “Si dvs. va duceti zilnic ca sa luati micul dejun
impreuna?“. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: “E-adevarat
ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea“.
Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul
care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile spunandu-mi in sinea
mea: “Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in
fond, asa este dragostea adevarata ?!… nu neaparat fizica si nici romantica in
mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce
va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt
neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa
faca=2
0ce-i mai bun din tot ceea ce au”.
Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in
ploaie
sâmbătă, 27 iunie 2009
Povestea noastra dezlegata
Cand am sosit eu, tocmai plecasei,
camera era goala
iar noi nu ne-am mai intalnit.
Mintile noastre nu s-au mai intersectat,
Vietile noastre nu s-au mai intrepatruns,
au fost scrise altfel.
Au continuat fara noi..
Desi te-am iubit atat de mult,
traiesc fara sa te fi intalnit vreodata.
Ori fara sa stiu cum arati.
camera era goala
iar noi nu ne-am mai intalnit.
Mintile noastre nu s-au mai intersectat,
Vietile noastre nu s-au mai intrepatruns,
au fost scrise altfel.
Au continuat fara noi..
Desi te-am iubit atat de mult,
traiesc fara sa te fi intalnit vreodata.
Ori fara sa stiu cum arati.
sâmbătă, 30 mai 2009
Cirese amare
De ce ma doare atat de departe
Orice-ntamplare care ne desparte?
As putea sa te pun la-ncercare
Plecand si eu, ca fiecare
Undeva in imposibil,
In felul acela penibil
In care se intampla toate plecarile
Toate renuntarile. ..
Cu semne mari de intrebare
Amestecate cu cirese-amare.
Orice-ntamplare care ne desparte?
As putea sa te pun la-ncercare
Plecand si eu, ca fiecare
Undeva in imposibil,
In felul acela penibil
In care se intampla toate plecarile
Toate renuntarile. ..
Cu semne mari de intrebare
Amestecate cu cirese-amare.
luni, 25 mai 2009
Indianul si cei 2 lupi
Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa:
- Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul. .
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
- Bunicule… si care lup castiga?
La care batranul ii raspunde simplu:
- Cel pe care il hranesti.
- Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul. .
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.
Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
- Bunicule… si care lup castiga?
La care batranul ii raspunde simplu:
- Cel pe care il hranesti.
miercuri, 20 mai 2009
Love Story
To tell the story of how great a love can be
The sweet love story that is older than the sea
The simple truth about the love she brings to me
Where do I start?
With her first hello
She gave a meaning to this empty world of mine
There'd never be another love, another time
She came into my life and made the living fine
She fills my heart
She fills my heart with very special things
With angels' songs, with wild imaginings
She fills my soul with so much love
That anywhere I go I'm never lonely
With her around, who could be lonely?
I reach for her hand
It's always there
How long does it last?
Can love be measured by the hours in a day?
I have no answers now, but this much I can say
I know I'll need her 'til the stars all burn away
And she'll be there
How long does it last?
Can love be measured by the hours in a day?
I have no answers now, but this much I can say
I know I'll need her 'til the stars all burn away
luni, 11 mai 2009
duminică, 10 mai 2009
Iti mai aduci aminte (V)
Raspunsul tau la mesajul anterior (9 martie 2008):
"am citit mesajul tau de nenumarate ori.....mult adevar,ma gandesc ce e mai bine sa fac...
sa fiu retinuta,sa fiu altfel?
cred ca cel mai bine e sa fiu eu....
am simtit din mesajul tau ca iti doresti sa fie asa...o relatie frumoasa care ne acorda sprijin in viata de zi cu zi.
e greu sa gasesti(traiesti) o astfel de relatie care iti da un imbold pe de o parte,dar si mult de gandit pe de alta parte.
pentru moment nu vreau sa gandesc mai mult....
mai mult.....cred ca m-ar determina sa fiu cu mult mai retinuta."
sa fiu retinuta,sa fiu altfel?
cred ca cel mai bine e sa fiu eu....
am simtit din mesajul tau ca iti doresti sa fie asa...o relatie frumoasa care ne acorda sprijin in viata de zi cu zi.
e greu sa gasesti(traiesti) o astfel de relatie care iti da un imbold pe de o parte,dar si mult de gandit pe de alta parte.
pentru moment nu vreau sa gandesc mai mult....
mai mult.....cred ca m-ar determina sa fiu cu mult mai retinuta."
Si, in aceeasi zi, iti scriu si eu pentru a nu pierde momentul:
"nu vreau nici sa iti scriu prea mult, stiu ca nu e bine, trebuie sa luam totul mai incet si mai usor...faptul ca abia asteptam sa ajungem la calculator sa citim mesajele poate fi batator la ochi...
nu pot sa iti dau sfaturi despre cum sa procedezi...e momentul cand trebuie sa vezi singura ce iti doresti...nu pot decat sa iti spun ce fac eu
ma trezesc de multe ori cu tine in gand...de ex, de dimineata, speram sa fie luni ca sa mai pot vorbi cu tine...iar cand am vazut mesajul tau (indiferent cum ar fi fost), mi-a tresarit inima de bucurie...
visez cu ochii deschisi la tine...cum anume, ti-am spus in primul mesaj...
e ciudat ce simt zilele astea...e ciudat ca imi doresc sa ajung la serviciu pentru ca acolo te reintalnesc...e ciudat ca pandesc mailul in speranta unui mesaj de la tine...e ciudat ca imi e dor de tine, fara sa stiu daca simti la fel...e ciudat...
vreau sa fii tu...
asa cum si eu sunt doar eu...prea indraznet pentru situatia noastra, prea sentimental poate, gandind (tipic pentru mine) cu inima, deloc retinut..."
nu pot sa iti dau sfaturi despre cum sa procedezi...e momentul cand trebuie sa vezi singura ce iti doresti...nu pot decat sa iti spun ce fac eu
ma trezesc de multe ori cu tine in gand...de ex, de dimineata, speram sa fie luni ca sa mai pot vorbi cu tine...iar cand am vazut mesajul tau (indiferent cum ar fi fost), mi-a tresarit inima de bucurie...
visez cu ochii deschisi la tine...cum anume, ti-am spus in primul mesaj...
e ciudat ce simt zilele astea...e ciudat ca imi doresc sa ajung la serviciu pentru ca acolo te reintalnesc...e ciudat ca pandesc mailul in speranta unui mesaj de la tine...e ciudat ca imi e dor de tine, fara sa stiu daca simti la fel...e ciudat...
vreau sa fii tu...
asa cum si eu sunt doar eu...prea indraznet pentru situatia noastra, prea sentimental poate, gandind (tipic pentru mine) cu inima, deloc retinut..."
joi, 7 mai 2009
Iti mai aduci aminte (IV)
Mesaj (8 martie 2008)
...ma gandesc ce sa iti scriu si ce sa iti spun in momentele astea...decat ce gandesc...stiu ca probabil nu vei intra pe mail in week-end-ul asta, poate vei fi ocupata, poate chiar nu iti doresti, poate astepti sa se linisteasca apele in gandurile noastre
...cred ca ieri a fost o zi tulburatoare...faptul ca amandoi ne-am pus in fata unor dileme si ne-am schimbat niste principii a fost contradictoriu...
...nu stiu daca ne-am schimbat asa de mult fata de zilele precedente...nu cred ca vreunul dintre noi s-ar fi schimbat, daca nu simtea indeajuns acest lucru...stii ca relatia noastra de prietenie a evoluat rapid in ultimele luni si mai ales anul acesta...am inceput sa ne cunoastem mai bine, am vazut ca avem aceleasi idei si conceptii despre viata, am inceput sa ascultam aceeasi muzica, sa vorbim des si pe ascuns fata de cei din jur...
...distanta e mare si cred ca si asta ne-a dat un impuls...era mai greu pentru amandoi daca eram in acelasi judet sau in acelasi oras...ne opream mult mai devreme sau nu indrazneam indeajuns de mult
...eu scriu si tot scriu...ieri ti-am scris, ti-am vorbit, am reusit cu greu sa te fac si pe tine sa imi spui ce simti si ce vrei...voi reusi vreodata sa te fac sa vorbesti fara sa ai in fata intrebarile mele?...vei reusi sau vei dori tu insati sa faci asta?
...stiu ca oricum am reusit multe lucruri ieri...faptul ca m-ai intalnit pe mine si m-ai cunoscut a determinat schimbarea unor principii poate...unul e sigur...sa nu accepti sa intre cineva in inima ta mai mult decat trebuie...
...stii ca relatia (era sa scriu un cuvant mai mare, dar nu vreau sa te supar) noastra pura poate deveni frumoasa si un reper de sprijin...si de asteptare a fericirii de maine...
...stii ca ma gandesc la reintalnirea noastra (oare si tu?) si cand de bine mi-ar fi la tine in brate...si cand de mult mi-ar placea sa te plimb prin parcuri, prin muzee, sa vorbim si apoi sa te conduc de mana la gara, cu un sarut de despartire...asteptand urmatoarea revedere (din pacate, rara) si probabil cu un regret ca astfel de clipe sunt prea departate intre ele, dar fericiti ca se poate si asa...
...poate chiar la urmatoarele cursuri...as fi in stare sa stau cu tine toata noaptea de vorba...si doar atat, fiindca ne-am promis sa fie o relatie frumoasa...
...ne lipseste ceva din monotonia muncii si vietii noastre....da, poate doar NOI...
...cred ca ieri a fost o zi tulburatoare...faptul ca amandoi ne-am pus in fata unor dileme si ne-am schimbat niste principii a fost contradictoriu...
...nu stiu daca ne-am schimbat asa de mult fata de zilele precedente...nu cred ca vreunul dintre noi s-ar fi schimbat, daca nu simtea indeajuns acest lucru...stii ca relatia noastra de prietenie a evoluat rapid in ultimele luni si mai ales anul acesta...am inceput sa ne cunoastem mai bine, am vazut ca avem aceleasi idei si conceptii despre viata, am inceput sa ascultam aceeasi muzica, sa vorbim des si pe ascuns fata de cei din jur...
...distanta e mare si cred ca si asta ne-a dat un impuls...era mai greu pentru amandoi daca eram in acelasi judet sau in acelasi oras...ne opream mult mai devreme sau nu indrazneam indeajuns de mult
...eu scriu si tot scriu...ieri ti-am scris, ti-am vorbit, am reusit cu greu sa te fac si pe tine sa imi spui ce simti si ce vrei...voi reusi vreodata sa te fac sa vorbesti fara sa ai in fata intrebarile mele?...vei reusi sau vei dori tu insati sa faci asta?
...stiu ca oricum am reusit multe lucruri ieri...faptul ca m-ai intalnit pe mine si m-ai cunoscut a determinat schimbarea unor principii poate...unul e sigur...sa nu accepti sa intre cineva in inima ta mai mult decat trebuie...
...stii ca relatia (era sa scriu un cuvant mai mare, dar nu vreau sa te supar) noastra pura poate deveni frumoasa si un reper de sprijin...si de asteptare a fericirii de maine...
...stii ca ma gandesc la reintalnirea noastra (oare si tu?) si cand de bine mi-ar fi la tine in brate...si cand de mult mi-ar placea sa te plimb prin parcuri, prin muzee, sa vorbim si apoi sa te conduc de mana la gara, cu un sarut de despartire...asteptand urmatoarea revedere (din pacate, rara) si probabil cu un regret ca astfel de clipe sunt prea departate intre ele, dar fericiti ca se poate si asa...
...poate chiar la urmatoarele cursuri...as fi in stare sa stau cu tine toata noaptea de vorba...si doar atat, fiindca ne-am promis sa fie o relatie frumoasa...
...ne lipseste ceva din monotonia muncii si vietii noastre....da, poate doar NOI...
marți, 5 mai 2009
Iti mai aduci aminte (III)
Tu: -"vino pentru totdeauna"-este melodia care imi starneste cele mai sensibile trairi. (5 martie 2008)
marți, 28 aprilie 2009
Iti mai aduci aminte (II)
Cum spuneam ieri, astazi continuarea ta la primul meu mesaj de dragoste adevarata, desi totul parea indepartat:
"Am citit mesajul tau de nenumarate ori (mai exact de 5-6,poate si mai mult...)este un mesaj atat de sincer,curat ,pur incat ma gadesc ca la o noua deschidere ........sau poate nu,sigur nu am sa-l pierd.
Ma bucur ca ai inteles toate lucrurile ,stiam ca le intelegi cum trebuie (ti-am mai zis si o mai spun"enervant de destept"), imi face o placere deosebita prietenia noastra si in acelasi timp imi da si un imbold in viata asta ......uneori, mult prea agitata .
P.S-e un lucru frumos care il lasam sa mearga asa...."
Ma bucur ca ai inteles toate lucrurile ,stiam ca le intelegi cum trebuie (ti-am mai zis si o mai spun"enervant de destept"), imi face o placere deosebita prietenia noastra si in acelasi timp imi da si un imbold in viata asta ......uneori, mult prea agitata .
P.S-e un lucru frumos care il lasam sa mearga asa...."
luni, 27 aprilie 2009
Iti mai aduci aminte? (I)
Inainte sa apara acest blog, dar si dupa aceea, am discutam mult prin intermediul mesajelor trimise pe e-mail sau pe yahoo Messenger...iti mai aduci aminte?
Si uite asa vreau ca sa imi aduc si eu aminte, sa iti aduci si tu...cum? prin unele mesaje pe care le-am pastrat....
Tu ma intreabai:
"i-auzi si cam cum gandesc eu? m-ai facut curioasa....."
Iar eu raspund pe 18 februarie 2008:
"Uite cum gandesti tu: ca "gresim" atunci cand ne gandim la mai mult in privinta "noastra"...sau poate doar eu gandesc...Ca tu stii ce vrei (si nu la fel ca mine) si ca iti oprimi orice gand nelalocul lui.
In vreme ce eu gandesc asa: imi place ca uneori fortam limitele (de ce mereu gandesc numai la plural, de fapt, eu fortez lucrurile)....faptul ca noi am putea fi vreodata impreuna este o realitate iluzorie, aproape imposibila.
Numai ca imi place gandul asta. Pentru ca rar am gasit o fata ca tine, care sa ma inteleaga asa bine. Departarea si situatia noastra stiu ca transforma gandul in iluzie. Dar totusi iubesc acest gand. Iar faptul ca imi gasesc sprijinul in orice vis (neimplinibil, dar superb) ma face sa ma simt fericit. Si mi-ai spus ca suntem si compatibili...
Sper ca intelegi ceva si sper ca nu te-am suparat mai mult decat pana acum.
Stiu ca stiai toate astea despre mine. Iar faptul ca imi dai cateodata "apa la moara" (dar in cantitati mici si mai mereu insesizabile) si faptul ca schimbi subiectul cand trebuie (si ce ma enerveaza asta!) ma face sa te respect si mai mult.
Am fost eu in mesajul asta...sper sa ma ierti sau sa imi accepti cuvintele...o seara placuta!
Semneaza: un prieten care intrece limitele, facandu-i-se dor..."
Data viitoare, continuarea....
Semnez: acelasi eu....
Si uite asa vreau ca sa imi aduc si eu aminte, sa iti aduci si tu...cum? prin unele mesaje pe care le-am pastrat....
Tu ma intreabai:
"i-auzi si cam cum gandesc eu? m-ai facut curioasa....."
Iar eu raspund pe 18 februarie 2008:
"Uite cum gandesti tu: ca "gresim" atunci cand ne gandim la mai mult in privinta "noastra"...sau poate doar eu gandesc...Ca tu stii ce vrei (si nu la fel ca mine) si ca iti oprimi orice gand nelalocul lui.
In vreme ce eu gandesc asa: imi place ca uneori fortam limitele (de ce mereu gandesc numai la plural, de fapt, eu fortez lucrurile)....faptul ca noi am putea fi vreodata impreuna este o realitate iluzorie, aproape imposibila.
Numai ca imi place gandul asta. Pentru ca rar am gasit o fata ca tine, care sa ma inteleaga asa bine. Departarea si situatia noastra stiu ca transforma gandul in iluzie. Dar totusi iubesc acest gand. Iar faptul ca imi gasesc sprijinul in orice vis (neimplinibil, dar superb) ma face sa ma simt fericit. Si mi-ai spus ca suntem si compatibili...
Sper ca intelegi ceva si sper ca nu te-am suparat mai mult decat pana acum.
Stiu ca stiai toate astea despre mine. Iar faptul ca imi dai cateodata "apa la moara" (dar in cantitati mici si mai mereu insesizabile) si faptul ca schimbi subiectul cand trebuie (si ce ma enerveaza asta!) ma face sa te respect si mai mult.
Am fost eu in mesajul asta...sper sa ma ierti sau sa imi accepti cuvintele...o seara placuta!
Semneaza: un prieten care intrece limitele, facandu-i-se dor..."
Data viitoare, continuarea....
Semnez: acelasi eu....
De imi vei chema
De îmi vei chema paşii,
voi face cărări
pământului,
aducându-ţi un strop
din lumina ochilor.
De îmi vei chema braţele,
le voi face aripi,
să pot spinteca
văzduhul
până la soare,
aducându-ţi un bulgare de foc.
De îmi vei chema trupul,
îl voi primeni
cu polenul florilor,
ca pieptul meu
să îţi stea reazem capului.
De îmi vei chema dragostea,
atunci
va trebui să le chem
pe toate înapoi,
ca eu să mă pot dărui
întreg
trupului tău.
(de Radun Gabor)
voi face cărări
pământului,
aducându-ţi un strop
din lumina ochilor.
De îmi vei chema braţele,
le voi face aripi,
să pot spinteca
văzduhul
până la soare,
aducându-ţi un bulgare de foc.
De îmi vei chema trupul,
îl voi primeni
cu polenul florilor,
ca pieptul meu
să îţi stea reazem capului.
De îmi vei chema dragostea,
atunci
va trebui să le chem
pe toate înapoi,
ca eu să mă pot dărui
întreg
trupului tău.
(de Radun Gabor)
duminică, 12 aprilie 2009
Zarul
Eu te vad pentru ca exista vedere,
te aud pentru ca exista cantec,
te miros pentru ca exista flori,
te imbratisez pentru ca exista brate
te merg pentru ca exista drumuri
te sper pentru ca exista ingeri
te rasar pentru ca exista lumina
te mangai pentru ca exista campuri
te mananc pentru ca exista iarba
te dor pentru ca exista ranire
te chem pentru ca ai nume
si mai ales te pierd, ah, te pierd
pentru ca exista pierdere.
te aud pentru ca exista cantec,
te miros pentru ca exista flori,
te imbratisez pentru ca exista brate
te merg pentru ca exista drumuri
te sper pentru ca exista ingeri
te rasar pentru ca exista lumina
te mangai pentru ca exista campuri
te mananc pentru ca exista iarba
te dor pentru ca exista ranire
te chem pentru ca ai nume
si mai ales te pierd, ah, te pierd
pentru ca exista pierdere.
Doina
Doina
de Nichita Stanescu
Am ochi pentru ca tu esti vedere,
am degete pentru ca cineva trebuie sa numere
am piele ca sa nu te manjesc de sangele meu,
am prieteni pentru ca singuratatea nu poate fi bauta
dintr-un singur pahar;
merg pe jos din pricina norilor,
din pricina ca nimenea nu poate sa planga in sus;
pentru ca nu putem sa plouam cu tristetea noastra cerul
si nici rasaritoarele stele...
o tu,
sunt pentru ca esti.
de Nichita Stanescu
Am ochi pentru ca tu esti vedere,
am degete pentru ca cineva trebuie sa numere
am piele ca sa nu te manjesc de sangele meu,
am prieteni pentru ca singuratatea nu poate fi bauta
dintr-un singur pahar;
merg pe jos din pricina norilor,
din pricina ca nimenea nu poate sa planga in sus;
pentru ca nu putem sa plouam cu tristetea noastra cerul
si nici rasaritoarele stele...
o tu,
sunt pentru ca esti.
De nu-i iubire...
De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie...
De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?
Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?
Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate...
Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.
Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.
De nu-i iubire ceea ce simt- ce, dar, să fie?
Şi de-i iubire, spune-mi ce lucru e şi nu-i?
E rău? De ce atuncea mi-i dulce chinul lui?
E bun? De ce m-apasă şi vrea să mă sfîşie?
Cînd singur caut chinul, la ce mai plîng cu foc?
Şi de nu-l vreau, la ce bun mă jălui în tăcere?
O, moartea mea cea vie, bolnava mea plăcere,
Cum poţi să-mi fii stăpînă, cînd n-o doresc de loc?
Şi de-o doresc, nedrepte mi-s chinurile toate...
Şi-aşa, bătut de vînturi potrivnice, pe mare,
Mă leagănă o luntre, fără lopeţi, uşoară.
Şi-n luntre nu duc gînduri senine, duc păcate,
Că nu mai ştiu eu singur ce vreau şi ce mă doare-
Şi ard în miezul iernii şi tremur cînd e vară.
sâmbătă, 11 aprilie 2009
Celei misterioase
Atâta am visat la tine încât îţi pierzi realitatea.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu şi să sărut pe această gură
naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Şi că, în faţa
aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
stăpâneşte de zile şi ani, aş
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparenţele vieţii şi iubirii
iar ţie, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ţi-aş putea atinge fruntea şi
buzele mai puţin decât cele dintâi buze
şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
cu fantoma ta că nu-mi
rămâne poate, şi
totuşi, decât să fiu o fantomă
printre fantome şi mai
umbră de o sută de ori decât
umbra care se
plimbă şi se
va plimba
veselă
pe cadranul
solar al vieţii tale.
Să mai fie timp să ating acest trup
viu şi să sărut pe această gură
naşterea glasului ce-mi e drag? Atât
am visat la tine că braţele-mi obişnuite, când
îţi strâng umbra, să se-ntâlnească pe pieptul meu
nu s-ar mai lăsa conduse de conturul
trupului tău, poate. Şi că, în faţa
aparenţei reale a ceea ce mă bântuie şi mă
stăpâneşte de zile şi ani, aş
deveni o umbră, fără îndoială. O, balanţe
sentimentale.
Atâta am visat la tine că nu mai este timp,
fără îndoială, să mă trezesc.
Dorm de-a-n picioarelea, cu trupul expus la toate
aparenţele vieţii şi iubirii
iar ţie, singura care ai însemnătate
astăzi pentru mine,
ţi-aş putea atinge fruntea şi
buzele mai puţin decât cele dintâi buze
şi fruntea ce-mi ies în cale. Atâta
am visat la tine, atâta am umblat, am vorbit, m-am culcat
cu fantoma ta că nu-mi
rămâne poate, şi
totuşi, decât să fiu o fantomă
printre fantome şi mai
umbră de o sută de ori decât
umbra care se
plimbă şi se
va plimba
veselă
pe cadranul
solar al vieţii tale.
Alta versiune
AŞA MULT TE-AM VISAT de Robert Desnos
Aşa mult te-am visat, că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreg
şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
izvorul vocii tale ce mi-e atât de dragă?
Aşa mult te-am visat,
încât braţele mele
cercând să te cuprindă
se regăsesc pe pieptu-mi
şi mult mă tem
că n-or mai putea ţine
trupul tău cald vreodat"
şi că reala ta privire c
e-mi bântuie închipuirea
de prea lungi luni de zile
umbră m-ar face să devin.
Aşa mult te-am visat
că nu-mi ajunge timpul să mă trezesc din nou.
Cu pleoapele deschise dorm
expus cu-ntreaga-mi fire
oricărui semn de viaţă,
de dor adânc de tine,
tu-singura-mi speranţă
şi vieţii mele sens.
Aşa mult te-am visat, a
tât de mult am mers
în ritm cu paşii tăi,
aşa mult ţi-am vorbit
de-atâtea ori fantoma ţi-am iubit,
că nu-mi rămâne decât........
să te iubesc mai mult!
Aşa mult te-am visat, că nu mai ştiu cum eşti.
Oare mai este vreme să te cuprind întreg
şi-ntr-un sărut să-ţi sorb
izvorul vocii tale ce mi-e atât de dragă?
Aşa mult te-am visat,
încât braţele mele
cercând să te cuprindă
se regăsesc pe pieptu-mi
şi mult mă tem
că n-or mai putea ţine
trupul tău cald vreodat"
şi că reala ta privire c
e-mi bântuie închipuirea
de prea lungi luni de zile
umbră m-ar face să devin.
Aşa mult te-am visat
că nu-mi ajunge timpul să mă trezesc din nou.
Cu pleoapele deschise dorm
expus cu-ntreaga-mi fire
oricărui semn de viaţă,
de dor adânc de tine,
tu-singura-mi speranţă
şi vieţii mele sens.
Aşa mult te-am visat, a
tât de mult am mers
în ritm cu paşii tăi,
aşa mult ţi-am vorbit
de-atâtea ori fantoma ţi-am iubit,
că nu-mi rămâne decât........
să te iubesc mai mult!
Atât de mult te-am visat
Atât de mult te-am visat şi de tare,
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.
(Robert Desnos)
Atâta am mers, atât am vorbit,
Atât de dragă mi-a fost umbra ta,
Că nu mi-a mai rămas din tine nimic.
Nu mi-a rămas decât să fiu umbră-ntre umbre,
Să fiu de-o sută de ori mai umbră ca umbra,
Să fiu umbra care o să vină şi-o să revină în viaţa-nsorită.
(Robert Desnos)
vineri, 10 aprilie 2009
miercuri, 8 aprilie 2009
marți, 7 aprilie 2009
Singuratate si cafea...
Singuratate si cafea
de Adrian Paparuz
ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singurătăţii
chiar dacă în casa ta
demult era doar mirosul amintirilor tale
nici nu ai avut timp să observi
că uşa inimii ţi-a rămas deschisă
că ai plecat desculţă prin ploaie
ai vrut doar să fii singură
udă şi goală
să nu mai ai întrebări
şi să nu mai aştepţi răspunsuri
de aceea în acea zi
ai fost singura femeie goală
pe terasa cafenelei mele
deschisă de atunci
numai singurătăţii tale
uşa…uşa inimii tale
pot s-o închid azi
pe dinăuntru?
de Adrian Paparuz
ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singurătăţii
chiar dacă în casa ta
demult era doar mirosul amintirilor tale
nici nu ai avut timp să observi
că uşa inimii ţi-a rămas deschisă
că ai plecat desculţă prin ploaie
ai vrut doar să fii singură
udă şi goală
să nu mai ai întrebări
şi să nu mai aştepţi răspunsuri
de aceea în acea zi
ai fost singura femeie goală
pe terasa cafenelei mele
deschisă de atunci
numai singurătăţii tale
uşa…uşa inimii tale
pot s-o închid azi
pe dinăuntru?
duminică, 5 aprilie 2009
luni, 30 martie 2009
Puternica...
Puternică?!
(Roxana Mihaela Boboc)
Mă uit în oglinda ciobită de timp
Şi mă reflect în ea cu ochi hotărâţi
Mă sprijin pe-al meu caracter...puternic
M-am ascuns în cochilia tare
De om puternic...
Ma întorc în timpul fără de ani
Luptam cu promisiunea copilei
Să n-aparţin la nimic...mă durea
Lipsa ta... nudul iubirii
Priveam în spatele ochilor negri
Voi fi un om puternic!
După ani, iubirea mi-a frăgezit inima
Ca o frigare mi-ardea sufletul plin de tine
Iubeam febril, intens, cu hotărârea
Unui individ puternic...te iubeam
Cu pasiune, fără de spaţiu, fără de timp...
Când a stat timpul o clipă în loc
La ora la care m-am ascuns la pieptul tău
S-a rupt în două carapacea dură
Vulnerabilă de lipsa ta în mine
M-am regăsit în tine-om sensibil
Ne contopeam în tot şi mă dublai în caracter
Pierdută între două lumi, ascunsă în iubirea ta
Înfrunt viaţa iar când nu o fac
Privesc cu detaşarea ochiului puternic
Şi plâng de frumuseţea ochiului sensibil
Mereu o fire îndoită...mereu în două luntre
Mi-e dor să poposesc din nou acasă
Când sunt la mile depărtare de tine
Acasă în ale tale braţe de om puternic
Poţi să mă sprijini?...mi-e eul căzut
N-o să stau mult...promit
Am o luptă crâncenă de dus...cu viaţa.
(Roxana Mihaela Boboc)
Mă uit în oglinda ciobită de timp
Şi mă reflect în ea cu ochi hotărâţi
Mă sprijin pe-al meu caracter...puternic
M-am ascuns în cochilia tare
De om puternic...
Ma întorc în timpul fără de ani
Luptam cu promisiunea copilei
Să n-aparţin la nimic...mă durea
Lipsa ta... nudul iubirii
Priveam în spatele ochilor negri
Voi fi un om puternic!
După ani, iubirea mi-a frăgezit inima
Ca o frigare mi-ardea sufletul plin de tine
Iubeam febril, intens, cu hotărârea
Unui individ puternic...te iubeam
Cu pasiune, fără de spaţiu, fără de timp...
Când a stat timpul o clipă în loc
La ora la care m-am ascuns la pieptul tău
S-a rupt în două carapacea dură
Vulnerabilă de lipsa ta în mine
M-am regăsit în tine-om sensibil
Ne contopeam în tot şi mă dublai în caracter
Pierdută între două lumi, ascunsă în iubirea ta
Înfrunt viaţa iar când nu o fac
Privesc cu detaşarea ochiului puternic
Şi plâng de frumuseţea ochiului sensibil
Mereu o fire îndoită...mereu în două luntre
Mi-e dor să poposesc din nou acasă
Când sunt la mile depărtare de tine
Acasă în ale tale braţe de om puternic
Poţi să mă sprijini?...mi-e eul căzut
N-o să stau mult...promit
Am o luptă crâncenă de dus...cu viaţa.
joi, 26 martie 2009
Barbatul si femeia-Victor Hugo
Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.
miercuri, 25 martie 2009
Prima scrisoare...
Acum mai bine de un an, iti trimiteam randurile de mai jos ca prima dovada ca ma apropiasem nepermis de tine...si tu de mine...
Si aveam nevoie sa iti transmit cumva starea mea si a noastra si m-am inspirat din Kirkegaard..
Acum, dupa mai bine de un an, pot spune ca exista certitudinea ca tu m-ai transformat in ceea ce sunt acum: un barbat mai bun, mai matur, mai perfectionist decat eram, cu mai multe dorinte, dar si certitudini...si m-ai determinat sa vreau mai mult de la mine, macar pentru a fi privit altfel in ochii tai...Multumesc...
Si poate gandurile de atunci ilustreaza destul de corect si realitatea zilelor astea...ce zici?
"Blondutza mea,
îmi spui cã nu ti-ai închipuit cã sînt astfel; nici eu nu mi-am putut închipui cã mã voi schimba astfel. Nu cumva tu te-ai schimbat? Cãci ar fi foarte posibil sã nu fiu eu cel care s-a schimbat, ci ochii cu care mã privesti. Sau poate eu sînt acela? As putea privi totul Ia lumina rece si calmã a ratiunii, mîndru si impasibil; nimic nu m-ar speria, nimic nu m-ar surprinde, nici dacã o fantomã ar bate la poarta mea. As lua calm luminarea si m-as duce sã deschid. Dar iatã, n-a trebuit sã deschid fantomelor, aceste fiinte palide si fãrã vlagã, ci tie ti-am deschis, i-am deschis vietii, tineretii, sãnãtãtii si frumusetii care mi-au iesit în întîmpinare. Mina îmi tremurã, nu pot tine luminarea fãrã s-o misc, mã trag îndãrãt cînd apari, fixîndu-mi în acelasi timp ochii asupra ta si încereînd zadarnic sã nu misc luminarea. Dar de ce aceastã schimbare? Cum s-a întîmplat? în ce constã ea ? Nu stiu si nu cunosc alt verb mai bogat decît cel pe care-l folosesc atunci cînd în mod infinit de tainic si misterios spun despre mine: am fost transformat.
Al tãu prieten".
duminică, 22 martie 2009
sâmbătă, 21 martie 2009
John Updike
„Când e corect pentru un bărbat să-şi părăsească femeia? Când suma vieţii lui negate depăşeşte pierderea calculată a copiilor săi, a bunicilor, dacă au supravieţuit, a câinelui, a fidelităţii casnice de câine, cunoscut sub numele de Fido, rezidual în el însuşi.”
„Te voi trata ca pe o doamnă, domnişoară Prynne. Sexul e opţional, jur; doar vino şi stai, povesteşte-mi despre munca ta, despre dificultăţi, viaţa ta, planuri, flora locală, impresiile tale despre mine şi rolul religiei organizate în mileniul următor – dacă se leagă ceva între noi, mergem până la capăt; dacă nu, ne vom fi relaxat preţ de o oră, fiind drăguţi unul cu celălalt. Fără fiţe, serios. Simt că avem potenţial, că există ceva între noi şi ar fi păcat să nu-i dăm curs.
Te iubesc pentru că (a) exişti (b) conduci magistral acest refugiu (c) nu te plângi niciodată (d) pari a fi singură (e) citeşti ce scriu.
Mă iubeşti pentru că (a) exist (b) am nevoie de tine.”
„Te voi trata ca pe o doamnă, domnişoară Prynne. Sexul e opţional, jur; doar vino şi stai, povesteşte-mi despre munca ta, despre dificultăţi, viaţa ta, planuri, flora locală, impresiile tale despre mine şi rolul religiei organizate în mileniul următor – dacă se leagă ceva între noi, mergem până la capăt; dacă nu, ne vom fi relaxat preţ de o oră, fiind drăguţi unul cu celălalt. Fără fiţe, serios. Simt că avem potenţial, că există ceva între noi şi ar fi păcat să nu-i dăm curs.
Te iubesc pentru că (a) exişti (b) conduci magistral acest refugiu (c) nu te plângi niciodată (d) pari a fi singură (e) citeşti ce scriu.
Mă iubeşti pentru că (a) exist (b) am nevoie de tine.”
(John Updike-O luna de duminici)
vineri, 20 martie 2009
Cheia
Mari poeti, de-a lungul vremii, au asemanat femeia
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scînteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mîngîiere
Usa ce spre taine duce galopînd... luna de miere.
Usa catre înrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai întîi de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei,
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii,
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cînd alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta,
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atît e buna pîna n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa.
Usa este ca gaina, ca abia cînd e batrîna
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus în gîndul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata.
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata.
Însa, dragul tatii, afla, nu tine cît vesnicia,
Ca exagerînd cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait în viata toata
Ca o sfînta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dînsa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie îngalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scîndura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot încuiata...
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
habarnam: Bun! Perfect! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gîndul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cîti barbati, atîtea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvîrtit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cît merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sînt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicind cum zic batrînii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "
Cu o floare, cu un soare, c-o zeita, cu scînteie, cu o apa, c-o papusa
Eu, cum nu-s poet prea mare, zic ca seamana c-o usa.
Usa catre fericire, usa catre mîngîiere
Usa ce spre taine duce galopînd... luna de miere.
Usa catre înrobire, usa jugului etern
Usa care-ti deschide perspectiva spre infern.
De, dar ca s-ajungi sa intri, e-o problema delicata
Fiindca mai întîi de toate, usa trebuie descuiata.
Si treaba se face bine si devine fericita
Nu cu cheia la-ntimplare, ci cu cheia potrivita,
Cheia ei originala, orice usa-n lumea asta
Dupa nunta si traditie are cheia ei si... basta!
Dar de iei un gen de usa, simpla, dubla sau de tei
Si-ai sa vezi ca merg la dinsa doua sau mai multe chei,
Stai, n-o sparge cu toporul, nu tipa, nu fa scandal,
Ia-ti mai bine portofelul si te du la tribunal.
Ca sa-ti iei o alta usa, liber trebuie sa fii,
Si-asta costa, dupa leafa, de la 3 la 7 mii!
Cînd alegi o usa noua, trebuie s-o faci cu arta,
Sa n-aiba, Doamne fereste, broasca defecta, sparta...
Ca broasca atît e buna pîna n-a scapat la chei,
Ca pe urma n-o mai fereci, nici cu doua nici cu trei.
E asemeni cu ulciorul, care dus prea des la apa
Te trezesti ca-i sare smaltul, ori se sparge, ori se crapa.
Usa este ca gaina, ca abia cînd e batrîna
Mai matura si mai coapta, face supa cea mai buna.
Da, dar care om in viata nu si-a spus în gîndul lui:
"Da-o dracului de supa, vreau un piciorus de pui"?
Usa este ca un loto, zice pustiului un tata.
Nu e nici o diferenta - dai un ban mai tragi odata.
Însa, dragul tatii, afla, nu tine cît vesnicia,
Ca exagerînd cu joaca, ti se strica jucaria.
Am vazut o usa care a trait în viata toata
Ca o sfînta cuvioasa, si-a murit nedescuiata.
A urlat la dînsa cerul, cu o voce ca de crai:
Hei, stafie îngalbenita, poate vrei sa intri-n rai?
Mars la iad, acolo-i locul pentru-o scîndura uscata
Ai trait degeaba-n lume si-ai ramas tot încuiata...
Ce te temi mereu de usa! o sa-mi spuneti cu temei!
habarnam: Bun! Perfect! Aveti dreptate, sa vorbim atunci de chei.
Fiindca principalu-n lume, nu e gîndul, nici ideea
Nu e focul si nici roata, principalul este cheia.
Si exista chei... O groaza, cîti barbati, atîtea chei,
Ca de cind e lumea lume, cheile le tin la ei.
Unele sint lungi si groase, sau subtiri ca un siret
Altele mici, delicate, ce deschid si un fiset.
Principalul nu-i marimea, important - la orice usa -
E sa se lovesca cheia si sa fie... jucausa.
Sa nu se-ndoaie-n broasca si sa tina la-nvîrtit.
Chei de lacate, valize, de casete, frigidere,
De camari, de manastire, pivnite sau sifoniere,
Ar mai fi cheia franceza, cheia la casa de bani,
Cheia de la TURNUL LONDREI sau facuta de tigani,
Dara, ce te faci amice, ca din sute de modele
Tu te chinui toata viata cu o cheie de... sardele!
Merge ea cît merge bine, dar apoi prinde rugina
Si-atunci nici Gerovitalul n-o mai scoate la lumina!
Poti sa-i dai cu glaspapirul, smirghel, pile, ciocolata,
Tot ce-ncerci este zadarnic, ti-a iesit din uz si gata!
Geaba-ncerci, geaba te zbuciumi si degeaba-ti iesi din fire.
Nu te mai vaita la lume, nu e vina nimanui,
Leaga-o cu-n siret sau funda, fa-i un nod si pune-o-n cui!
Sînt atitea chei pe lume, cheia "sol " si cheia " FA ",
Dar asta nu te-ncalzeste daca n-ai tu cheia ta.
Si... zicind cum zic batrînii... la o tinerete noua,
Zici... privindu-ti... amintirea...
"AH, DE-AS FI AVUT EU DOUA! "
miercuri, 18 martie 2009
Iubire nebuna...
Daca ai stii cat de dor imi e de momentele in care aveam curajul amandoi sa vorbim despre noi!...Te doresc in unele clipe mai aproape, insa imi dau seama ca departarea din ultimul timp, dorita de ambii, e necesara pentru linistea ta sufleteasca...
Deseori as face un lucru nebunesc, ca cel de mai jos...
Deseori as face un lucru nebunesc, ca cel de mai jos...
marți, 17 martie 2009
Vecina
Vecina
de G. Toparceanu
Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, - ochii tăi, vecină, -
Că ţi-am făcut potecă prin grădină...
Adeseori tu laşi la geamuri storul,
Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
Şi tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l ţin ispita şi păcatul.
De dorul tău, de dragul suferinţei,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, -
Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?
Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispăşesc viaţa mea întreagă
Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?
Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, -
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.
Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!
Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare
Şi clipele de-acum le laşi să zboare,
Când duclea tinereţe-i trecătoare...
De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!
Când umbra nopţii cade peste vale,
Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,
C-un văl uşor pe umerele goale.
Să vin, când luna nopţilor măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, -
Se uită lung şi tainic prin ferestre...
de G. Toparceanu
Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, - ochii tăi, vecină, -
Că ţi-am făcut potecă prin grădină...
Adeseori tu laşi la geamuri storul,
Şi uşa ta e-nchisă cu zăvorul,
Dar tot mai viu s-aprinde-n mine dorul!
Şi tot mai des mă poartă necuratul
Spre zâmbetul din ochii tăi, cu sfatul
Pe care-l ţin ispita şi păcatul.
De dorul tău, de dragul suferinţei,
Când amăgit mi-oi pierde rostul minţii, -
Tu vrei să-mi las şi fraţii, şi părinţii?
Să leg acum ce nu se mai dezleagă,
Să ispăşesc viaţa mea întreagă
Păcatul greu că mi-eşti atât de dragă?
Decât să fug cu tine-n largă lume,
Ori singur eu, să nu-ţi mai ştiu de nume, -
Mai bine-mpacă-mi dragostea cu glume.
Zâmbind să-mi vindeci inima rănită,
Păstrează calda ochilor ispită,
Dar nu mai ţine uşa zăvorâtă!
Că tu ţi-nconjuri viaţa cu zăvoare
Şi clipele de-acum le laşi să zboare,
Când duclea tinereţe-i trecătoare...
De ce nu vrei să laşi în prag veşmântul
De datini grele ce-mi ucid avântul,
Că nu ne-ar şti nici vântul, nici pământul!
Când umbra nopţii cade peste vale,
Tu să m-aştepţi în pragul casei tale,
C-un văl uşor pe umerele goale.
Să vin, când luna nopţilor măiestre,
Frumoasă ca o fată fără zestre, -
Se uită lung şi tainic prin ferestre...
luni, 16 martie 2009
Glezne fragile
Marin Sorescu - Glezne fragile
Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile ma-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori în toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
Cine s-o fi tavalind deasupra?
(Cred ca tot noi).
Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.
Mazariche pe licheni. Iti place cum suna?
"Suna a iarna". Ai vazut sarea izvorind din mine,
Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefacut în mazariche. "Parca numai acolo!"
Emotia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
"Ba sintem ditamai iceberguri".
Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
"Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald".
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si în zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult ma impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii -
Dac pot spune astfel.
"Poti". Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu intreaga cariera".
Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.
Unde ramasesem? La glezne fragile.
Da, din cauza lor
Pretinzi ca nu poti schia.
Gleznele fragile ma-nnebunesc,
Imi plac foarte mult.
Ce bine te tin pe picioare,
Dreapta, svelta, cu mers frumos,
Când vii spre mine
Prin zapada, vibrind la fiecare fulg.
Faci atingere cu fulgii.
Transmiti fiori în toata masa de zapada
Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul.
Cine s-o fi tavalind deasupra?
(Cred ca tot noi).
Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural.
Fenomen natural pe fenomen natural.
Mazariche pe licheni. Iti place cum suna?
"Suna a iarna". Ai vazut sarea izvorind din mine,
Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia
S-ar fi prefacut în mazariche. "Parca numai acolo!"
Emotia de la polul nord.
Nu, de la polul opus.
Eu sint polul opus nr.34.
(Asa zicea un compozitor).
Autor de opusuri numerotate.
34 îi place lui cel mai mult.
Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la
Poale de Polul nord. Pe ghetus.
"Ba sintem ditamai iceberguri".
Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati
In sentimente calduroase.
"Bine ca ne-a apucat amorul iarna,
Avem incalzire centrala.
La vara, ar fi fost prea cald".
Esti o prezenta luminoasa.
Chiar si în zapada, tot tu dai
Lumina.
Eu sint primul (Si ultimul
Ca nu mai las pe nimeni)
Cel mai mult ma impresioneaza la tine
Calmul ochilor mari si calmul pielii -
Dac pot spune astfel.
"Poti". Azi miinile mele sint foarte aspre.
Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura
Care-a fost la mare asta-vara.
"Am fost". "Cu cine?". "Cu intreaga cariera".
Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei.
Eu sint numai taieturi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)