...spune-mi daca ne regasim aici...eu asa simt...
"Si de ti-as spune totusi ca te iubesc, ce oare
Tu in taina-ai banui?
Iubirea, stii prea bine, e grea, chinuitoare
E-o boala nemiloasa, pe care-nduratoare
Ai plange-o, daca totusi cu ea m-ai pedepsi!
Si de ti-as spune totusi ca...ascund fierbinte
De...luni, in suflet, un dor netarmurit
...tu...
Stii sa ghicesti din suflet nespusele cuvinte
Si mi-ai raspunde, poate, zambind: "Am banuit!"
Si de ti-as spune totusi c-o dulce nebunie
De pasii tai ma leaga, la fel ca umbra ta,
...
Si mi-ai raspunde poate: "Nu cred sa fie-asa".
Si de ti-as spune totusi ca-n suflet duc cu mine
Nimicuri chiar, ce-n taina ne-am spus cu inteles
...
Si mi-ai raspunde poate in drum sa nu-ti mai ies!
Si de ti-as spune totusi ca noaptea toata
Stau fara somn, iar ziua ingenunchez plangand,
...
Si de ti-as spune totusi, poate ai izbunci razand!
Iubesc, dar totusi rece raspund, cat mi-e-n putinta!
Iubesc, dar nu se vede! Iubesc in mine-ascuns!
Iubesc fara nadejde si fara-ngaduinta...
Si totusi...
Si de ti-as spune totusi ca te iubesc
Ce oare
TU in taina-ai banui?"
vineri, 11 aprilie 2008
Kierkegaard
"La poarta asteapta o cabrioleta mica. Pentru mine ea e mai mare decat lumea cea mare, caci in ea este loc pentru doi. E trasa de doi cai salbatici si nesupusi, nerabdatori ca pasiunile mele, indrazneti ca gandurile mele. Daca vrei, te rapesc, prietena mea! Un cuvant al tau va fi pentru mine un ordin.
Te-as rapi dintre oameni ca sa te duc nu printre altii, ci in afara lumii.
Caii, iata-i, se cabreaza si cabrioleta se apleaca spre spate, caii urca acum drept, pe verticala, deasupra capetelor noastre, o luam spre nori, urechile ne tiuie. Stam noi locului si pamantul se-nvarte ori e avantul nostru temerar?
Ai ameteli, ingerasul meu? Tine-te bine de mine, caci eu n-o sa am. Niciodata nimeni nu va avea ameteli spirituale daca se va gandi numai la un lucru, iar eu ma gandesc numai la tine; nici amteala fizica, daca-si fixeaza privirile pe un singur obiect, iar eu nu te privesc decat pe tine.
Tine-te bine!Chiar daca lumea ar pieri, chiar daca mica noastra cabrioleta ar disparea dedesuptul nostru, stransi unul in bratele celuilalt, noi vom plana in armonia sferelor"
"Blonduta mea,
Un raspuns bun e ca un sarut dulce, zice Solomon. Imi cunosti curiozitatea, in legatura cu care mi se fac chiar reprosuri. Aceasta din pricina ca subiectul la care se refera intrebarile mele e totdeauna necunoscut. Tu si numai tu le intelegi, tu si numai tu stii sa dai un raspuns bun. Caci un raspuns bun e ca un sarut dulce, zice Solomon.
Prietenul tau."
Intre treburile...
...de la serviciu, imi apare des in minte chipul tau...asa ca ma refugiez sa citesc ceva...si stiu ca si tu citesti impreuna cu mine...
...iar pe blogul unei prietene, gasesc cuvinte plin de intelesuri...
"O viaţă nouă, asta ne dorim, dar voinţa, care face parte din viaţa noastră trecută, nu are pic de forţă (adică vreau, dar nema putirinţa! - nota mea). Suntem asemenea acelor copii care ţin strâns o bilă în mâna stângă şi nu-i dau drumul decât după ce se asigură că primesc ceva în schimb în mâna dreaptă: ne-am dori o viaţă nouă, dar fără o să pierdem cu totul pe cea veche. Nu vrem să ne confruntăm cu momentul trecerii, nu vrem să rămânem cu mâna goală..."
(cartea Lasă amabilităţile, fii tu însuţi în relaţiile cu ceilalţi de Thomas d'Ansembourg)
scrie la pagina 99 a cărţii Dormi!, de Annelies Verbeke, apărută azi cu ziarul Cotidianul: "Viaţa asta, trebuie să înveţi să o strângi în braţe." iar la sfârşitul ei (care poate fi un început), zice aşa: "Poate mergem chiar acum afară să privim cum ne îmbrăţişează oraşul, cu vapoare şi autobuze şi arbori. Cu respiraţie şi voci şi sânge. Cu zi şi noapte. Cu oameni şi eu şi noi împreună.Poate."
"Pământul s-a întors ca să ne apropie. S-a întors în el însuşi şi în noi, până ce ne-a adus împreună în acest vis"...
"Când iubeşti pe cineva, nu mai stai pe gânduri. Pur şi simplu dai totul."
"Dacă Dumnezeu există, mi-ar plăcea să cred că el nu există în mine, că el nu există în tine, ci în spaţiul de magie dintre noi!..."
Iar un amic scrie...
„ Tot ce e obişnuit e simplu, dar tot ce e simplu este neobişnuit. Simplitatea e una din principalele însuşiri ale frumuseţii: ea este esenţială sublimului.” (Denis Diderot)
...iar pe blogul unei prietene, gasesc cuvinte plin de intelesuri...
"O viaţă nouă, asta ne dorim, dar voinţa, care face parte din viaţa noastră trecută, nu are pic de forţă (adică vreau, dar nema putirinţa! - nota mea). Suntem asemenea acelor copii care ţin strâns o bilă în mâna stângă şi nu-i dau drumul decât după ce se asigură că primesc ceva în schimb în mâna dreaptă: ne-am dori o viaţă nouă, dar fără o să pierdem cu totul pe cea veche. Nu vrem să ne confruntăm cu momentul trecerii, nu vrem să rămânem cu mâna goală..."
(cartea Lasă amabilităţile, fii tu însuţi în relaţiile cu ceilalţi de Thomas d'Ansembourg)
scrie la pagina 99 a cărţii Dormi!, de Annelies Verbeke, apărută azi cu ziarul Cotidianul: "Viaţa asta, trebuie să înveţi să o strângi în braţe." iar la sfârşitul ei (care poate fi un început), zice aşa: "Poate mergem chiar acum afară să privim cum ne îmbrăţişează oraşul, cu vapoare şi autobuze şi arbori. Cu respiraţie şi voci şi sânge. Cu zi şi noapte. Cu oameni şi eu şi noi împreună.Poate."
"Pământul s-a întors ca să ne apropie. S-a întors în el însuşi şi în noi, până ce ne-a adus împreună în acest vis"...
"Când iubeşti pe cineva, nu mai stai pe gânduri. Pur şi simplu dai totul."
"Dacă Dumnezeu există, mi-ar plăcea să cred că el nu există în mine, că el nu există în tine, ci în spaţiul de magie dintre noi!..."
Iar un amic scrie...
„ Tot ce e obişnuit e simplu, dar tot ce e simplu este neobişnuit. Simplitatea e una din principalele însuşiri ale frumuseţii: ea este esenţială sublimului.” (Denis Diderot)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)