...asa se numeste de ceva timp blogul acesta, desi a avut si nume mai frumoase, Ingerasul meu blond...
...am cateva zile in care tot ma gandesc la tine si la noi...mi-ar placea sa vorbim despre asta, dar o facem tot mai rar, desi e ca o flacara care ne mistuie...sau iar vorbesc pentru amandoi si doar eu simt asta?
...ieri noapte te-am visat iar foarte dulce, ramas probabil sub impresia discutiilor de vineri seara...te-am visat cu parul mai scurt, desi mereu ma gandesc cand ma trezesc la faptul ca va veni vremea, din cauza departarii noastre si departarii tale de mine, cand nu o sa imi mai amintesc trasaturile, cand imi voi impune sa nu mai iti privesc pozele, si vei deveni pentru mine doar un chip fara fata, un chip blond al unei prietene din alta viata, care a venit in viata mea sa o iubesc fara sa gandeasca inainte daca imi poate oferi si ea iubirea ei...
...nu stiu unde ne aflam, parea ca suntem in orasul tau, pe niste strazi unde eu venisem intr-o delegatie si pe unde tu, cunoscandu-le, ma conduceai spre casa unde stateam...o casa pe care o vad si acum, mare, impozanta, in stilul caselor cu tavan inalt construite la inceputul secolului trecut...cu niste usi imense, pe care, deschizandu-le, m-ai condus fara timiditate si cu mult curaj...
...in drum spre casa asta, am mers tacuti, pe o strada pietonala, dar privirea mea era doar spre tine si ma gandeam mult..."sa indraznesc iar ca la B.? sa o fi intrebat inainte de aceasta intalnire pana unde vom putea merge de data aceasta? nu vreau sa sper, nu vreau sa incerc, o iubesc prea mult...oare cand va recunoaste relatia noastra asa cum este ea cu adevarat...nu suntem doar prieteni, nu suntem nici iubiti, dar transcedem aceste lucruri si ne iubim cu adevarat...din pacate, e un lucru pe care mi l-a marturisit prea rar si pe care acum il ascunde undeva in suflet si nu il spune nimanui, nici mie, nici prietenilor ei, dar, cel mai grav, nici macar ei...asa ca nu indraznesc nimic..."
...mi-ai ghicit gandurile...imi zambeai frumos, asa cum ai facut-o la B. cand stateam la acea masa, mancam, povesteam, ne priveam...si, deodata, ne-am oprit...si...ne-am sarutat un pic, incet, temandu-ne amandoi sa nu gresim...sa nu impunem mai mult, sa nu stricam momentele ce aveau sa fie...sa nu ne vada cineva din orasul tau...sa nu incercam mai mult, pentru ca urma sa ramanem singuri intr-o casa pustie...
...nu stiu de ce mie, in vis, mi-a parut rau pentru acel sarut...simteam ca nu era momentul sa ne sarutam, desi fugar, pe strada, nu vroiam sa iti complic existenta si speram sa existe aceasta dorinta undeva la adapost de "picaturile" de care vorbim zilnic...
...ajunsi in casa, nu ne-a mai fost frica de nimeni si nimic...si, din nou, s-a petrecut un lucru pe care l-am admirat mereu la relatia noastra si la gandurile pe care mi le formez mereu pentru tine...si anume ca e o relatie atat de pura si frumoasa, o iubirea atat de profunda, incat niciodata nu m-am gandit la mai mult decat sentimente...de aceea, poate, nici in visul asta nu am facut dragoste sau nu am trecut peste vreun prag...
...cum a fost insa...frica de strada trecand, ne-am jucat...ne-am facut mancare, am asezat o masa cu doua lumanari, am luat cina impreuna ca doi indragostiti de viata si de dragoste...ne-am tinut de mana, am dansat imbratisati si...am stat mult de vorba...ca de obicei insa, nu am atins nici o clipa subiectul relatiei noastre...era ceva mai presus de cuvinte, nu isi aveau rostul...
...visul s-a terminat...dansam, te-am privit o clipa, ti-am atins buzele si te-am intrebat: "ai fost vreodata cu adevarat indragostita?"...si am deschis ochii...
...imi venea sa plang de nervi...parea totul atat de real, incat am si crezut ca, de aceasta data, chiar suntem impreuna si va deveni o amintire, nu un vis pierdut...am plecat la curs cu gandul la tine, la speranta ca vei fi undeva aproape zilele astea si ca nu te voi pierde, ca nu ma voi mai trezi din visele tale, ca.........
Stii cum se zice: distanta, pentru dragoste, este ca vantul pentru foc...daca dragostea e mare, o inteteste...daca nu, o stinge...te simt atat de departe in unele clipe, incat imi e teama sa nu stingi dragostea care ne leaga...
...in altele, imi doresc sa iti cer lucruri imposibile...cum ar fi sa nu ma pierzi...marturiseste cuiva...surorii tale dragi...tie...nu mai fii atat de rationala...pentru ca toata departarea este auto-impusa....imposibile lucruri, spuneam...
...am scris mult, iarta-ma, ma framant...
Vise placute, draga mea!!!
