Dezamagire...

Mi-e dor...e un dor care ma apasa, ma sufoca, nu ma mai lasa sa traiesc. Nu inteleg cum ceva atat de frumos se poate incheia asa brusc si ireversibil...toate visele, toate sperantele se naruiesc...simt cum totul se darama in jurul meu si totusi...totusi mai ramane o farama de speranta care ma ajuta sa o iau de la capat...sa cred ca de data asta va fi altfel.

La ce foloseste sa o iei de la inceput cand stii foarte bine ca si acest inceput va avea un sfarsit si ca pana la urma tot vei suferi mai mult sau mai putin, vei pierde mai mult sau mai putin...te trezesti pe marginea prapastiei, intorci capul si-ti vezi calaul...persoana la care ai tinut cel mai mult, pt care ai fi fost in stare sa-ti dai propria viata...cu un simplu gest te impinge...te impinge si cazi intr-un abis.

In cadere realizezi ca nimic nu mai conteaza, ca tu nu mai contezi...am ajuns pe fundul prapastiei dar sper ca intr-o zi voi invia precum pasarea phoenix din propria cenusa...iar cand asta se va intampla voi fi puternic, imi voi ghida viata dupa propriul crez...totul va fi doar aparenta..o masca pe care o voi purta pentru a ma putea feri de falsitatea oamenilor...

...am un gol, nu stiu cum sa il umplu, sa uit putin sau tot..sa ma detasez de durerea asta..prea multe se intampla...prea multe dezamagiri... in urma cu ceva timp, imi iubeam viata cu tot ce este in ea..dar acum..incep sa cred altceva...

...dezamăgirea doare... prea uşor ne creştem aşteptările faţă de cei din jur. Începem o relaţie. De prietenie. La început e suficient să ştim că se gândeşte cineva la noi. Apoi, pe măsură ce ne implicăm mai mult, vrem să ne trimită o vedere din vacanţă, un cadou la ziua de nastere, pupicuri si sarutari prin e-mail. Peste puţin timp doar astea nu mai sunt suficiente, trebuie să fie ceea ce vrem noi, ceva mai mult. Ne dăruim şi vrem să fim trataţi la fel înapoi.… Nu vroiam decât să se gândească cineva la noi; acum vrem doar să ne citească gândurile. Cu cât creşte implicarea, cresc şi aşteptările.

...si gandim...sigur nu ma iubeste, daca nu imi implineste asteptarile cele mai fierbinti...si asa iti pierzi prietenul cel mai bun, pentru ca iti doresti mai mult...si mai mult...

...si am crezut ca putem face din ce în ce mai multe, din ce în ce mai bine; ca te pot multumi si ca sunt momente in care fericirea ta depinde de mine...numai ca nu ai vazut ca si eu astept acelasi lucru, ca si fericirea mea depinde de tine, iar eu nu am descoperit ca nu stii asta...si realitatea ma doare...sunt dezamagit de tine si de mine...ca nu stim toate lucrurile şi nu îi putem mulţumi pe toţi cei din jurul nostru.

...orice as incerca sa spun, orice as incerca sa fac nu e bine, mereu gresesc... acum stau in fata monitorului, ma uit la el dar nu fac nimic...doar ma gandesc la tine...in suflet simt un gol enorm si cu toate astea imi impun sa iti spun ca totul e ok... ...inca o speranta moarta... nu-i nimic, o iau frumos si o arunc in coltul sperantelor moarte... s-au strans ceva de cand sunt indragostit de tine.. nu mai vreau... simt ca nu mai pot... e o presiune prea mare ce ma apasa... sunt prea multe intrebari fara raspuns... sunt prea multe lacrimi in loc de zambete...

...dezamagire...meritam macar un gand de despartire, nu taceri inutile, imature...