...m-am obisnuit de cateva luni ca atunci cand vad un film, care infatiseaza dragostea sub multiplele ei ipostaze, sa ii zaresc chipul printre imagini, sa observ similitudinile cu mine, cu Ea, cu noi...
...asa a fost si aseara si mi-a ramas in minte o singura intrebare: "...oare te fac atat de fericita cum ma faci tu pe mine?"...as vrea sa ii adresez aceasta intrebare si Ei, desi stiu din nou ca nu va raspunde sau poate ar dori sa nuantez intrebarea...ce inseamna fericirea, cum poti sa i-o aduci cuiva care se afla atat de departe, cum poate fi reciproca, sub ce aspect e ea semnalata si cand, de ce, unde....atatea intrebari cuprinse intr-una care se vrea si se poate gandi simpla...
...cu cat gandesti mai mult o intrebare, cu atat complexitatea ei se mareste...eu incerc sa o gandesc simplu, fiindca atata vreau sa ma pricep...fericirea e mentala si tine prea putin de partea materiala a lucrurilor...si stiu ca sunt multe momente in care m-am simtit fericit din cauza ei...
...mi se reproseaza sau mi se atrage atentia in ultimul timp din ce in ce mai des ca nu mai zambesc, ca merg incruntat pe strada, ca sunt "altfel"...am devenit dependent oare de fericirea transmisa de Ea?...poate...
...si mai aveam niste ganduri...ca dragostea neimpartasita tine mai mult decat cea implinita...ca scanteia ramane, ca inima mea palpita cand ea intra pe net, ca astept, in zadar insa, sa imi spuna un cuvant dulce...asa a devenit acest loc unul al pastrarii gandurilor mele de dragoste neimpartasita...
...mi se pare ca zilele mele au devenit triste...mi-ar placea sa stiu de ce...din pacate, exista prea putine raspunsuri...sau niciunul
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu